SISSI, Imparateasa Austriei

       Mai mult ca sigur ca am auzit cu totii de Sissi, celebra imparateasa a Austriei. Palatul Hofburg in care se afla apartamentele imperiale ale Elisabetei este vizitat anual de mii de turisti bucurosi sa descopere in incaperi elegante si somptuoase franturi din viata si amintirea celei mai cunoscute imparatese a Austriei. Poate ca l-ati vizitat la randul vostru…. Portretele imparatesei si multe dintre obiectele care i-au apartinut atrag ca un magnet, imbiindu-te sa spulberi misterul din spatele lor. Poate ca v-au atras si pe voi...

     Si in palatul Schonbrunn, resedinta de vara a cuplului regal, prezenta frumoasei cu sange albastru te urmareste parca. Peretii i-au auzit gandurile, vantul din gradinile superbe i-a purtat dorul si nostalgiile, privelistile incantatoare i-au bucurat ochiul. Te obliga sa te intorci in timp, sa savorezi portia ta delicioasa de istorie. Privindu-i lucrurile ai impresia ca o vezi cum iti zambeste nemaipomenit de frumos si trist… Aici si in alte locuri din lume care i-au purtat pasii, legenda celei mai frumoase imparatese din lume refuza sa se stinga.

         Elisabeta de Wittelsbach: Povestea unei imparatese nefericite

        Elisabeta Amalia Eugenia de Wittelsbach s-a nascut in ajunul Craciunuiui 1837 (24 December 1837 – 10 September 1898) ca fiica a lui Maximilian Joseph de Bavaria si Maria Ludovica de Bavaria, fiica regelui Bavariei. Printesa de Bavaria si-a petrecut copilaria lipsita de rigiditatea si restrictiile etichetei de la curtein palatul Possenhofen, descoperind din felul de a trai al familiei propria pasiune pentru echitatie, vanatoare, natura si frumos. Pe cand Elisabeta avea doar 16 ani , printul Franz Joseph, viitorul imparat al Austriei, isi sarbatoreste logodna cu Helena, sora Elisabetei. Intalnind-o insa pe Elisabeta si cucerit de naturaletea si nonconformismului felului sau de fi, Franz Joseph o alege pe aceasta pentru a-i fi sotie. Inca adolescenta si obisnuita sa se bucure din plin de libertatile statutului sau, Elisabeta se trezeste peste noapte imparateasa a Austriei.
         La 24 aprilie 1854, seara la ora 7, s-au casatorit la Viena. Trusoul miresei era insignifiant, neprovenind dintr-o familie cu buget mare, piesele cele mai valoroase fiind daruri de la imparat. Printesa nu avea decat 16 ani. Casatoria ei s-a consumat de-abia in a 3-a noapte. Cu timpul relatiiile ei cu sotul s-au racit, spre sfarsitul vietii cautandu-i o amanta sotului ei.  De cand se mutase la Hofburg,ea se simtea foarte singura, mai ales ca soacra sa profita de orice prilej pentru a o mustra. Dupa cum reiese din jurnalul Sophiei aceasta nu era un mod de razbunare ci de educatie. Deoarece avea o varsta atat de frageda a fost nevoie ca, dupa casatorie, sa studieze si sa invete cu rigurozitate complicatele reguli de la palat. 

   In afara de limba materna, germana, vorbea franceza (invatata cu greu in putinul timp dintre logodna si casatorie, Elisabeth neavand aptitudinile necesare pentru limbi straine), iar dupa un timp a invatat si limba maghiara.

     In 1855, printesa Elisabeta si-a luat un profesor de limba maghiara, iar un an mai tarziu vorbea fluent aceasta limba. Elisabeta a devenit cu timpul o persoana foarte populara in Ungaria, deoarece a luptat pentru libertatea acestei tari.Inclinatiile ei catre aceasta tara proveneau de la profesorul ei de istorie de origine maghiara,care a jucat un rol foarte important in opiniile politice ale imparatesei.      Frumoasa nu s-a adaptat insa niciodata conduitei de la curtea imperiala si restrictiile curtii o faceau sa se simta nefericita si sa se distanteze treptat de sotul sau. Frumusetea, educatia inalta, averea sau puterea nu aduc neaparat si fericirea… De multe ori, refugiul sau din fata unei lumi mult prea constrangatoare pentru un spirit prea liber, a fost adus de calatorii si vizitarea de locuri inedite, de poezii si miscare fizica. Elisabeta a calatorit in multe parti ale lumii, vizitand multe tari din Europa.

  In insula Corfu, satul Gastouri, imparateasa a cerut sa i se construiasca un palat, palatul Achillion, ca loc de relaxare si de alinare sufleteasca. Imparateasa Sissi a vizitat in repetate randuri si tara noastra si a fost fermecata de frumusetea naturii de la Baile Herculane. A urmat aici mai multe tratamente si obisnuia sa vina nu doar insotita, ci si incognito, intr-o trasura pe care adesea o conducea singura, vizitand satele din preajma si interesandu-se despre obiceiurile si vestimentatia femeilor acelor locuri. Exista si un pisc in imprejurimile Bailor Herculane care ii poarta numele “piscul Elisabeta”. Se vorbeste chiar si despre o relatie de prietenie si de confidente intre imparateasa Austriei si Carmen Sylva, sotia lui Carol I, prima regina a Romaniei. Cioran insusi era fascinat de imparateasa si in Scrisori catre Wolfgang Kraus marturiseste ca “imparateasa Elisabeta face parte din biografia mea spirituala” si ca Elisabeta “era mai aproape de moarte decat multi morti”. Imparateasa credea in fatalism si in iminenta sfarsitului sau.

         Elisabeta nu s-a implicat in activitatile politice ale imperiului austro-ungar, insa contributia sa semnificativa la semnarea acordului austro-ungar din 1867 nu poate fi negata. Odata cu intemeierea monarhiei austro-ungare. Elisabeta, deja imparateasa a Austriei, a devenit si regina a Ungariei. Elisabeta a fost foarte indragita de poporul ungur datorita afectiunii ei vizibile pentru acest popor.

       Sissi a nascut primul copil, pe Sofia, la 5 mai 1855, la varsta de doar 17 ani. Toti copiii, au fost crescuti de bunica lor, deoarece aceasta considera ca le poate da o educatie mai buna. La 12 iulie 1856 a nascut-o pe Ghizela. Micuta a fost despartita de mama ei si crescuta de catre bunica (mama lui Francisc Iosif). In urma unei vizite pe care Sissi a facut-o in Ungaria (impotriva vointei Sophiei, la Buda, impreuna cu Sofia, copilul s-a imbolnavit grav si a murit la 29 mai. Atunci Sissi a suferit o depresie grava, renuntand si la lupta pentru copii ei. La 21 august 1858 s-a nascut viitorul mostenitor, Rudolf.

    La Muzeul National din Budapesta si la Biserica Mátyás se gasesc scrisori si documente care dovedesc atasamentul imparatesei fata de Ungaria. In orasul Seghedin (Szeged) are ridicat si un monument.

    La 23 aprilie 1868 s-a nascut al patrulea copil, la Buda (Maria Valeria) (d. in 1924) numit "Copilul Ungur". Acest gest l-a facut pt. unguri ca un fel de cadou pt. viitorul rege al Ungariei.     Chiar daca Elisabeta si Franz Joseph au avut impreuna patru copii si se vorbeste despre o dragoste ca in basme intre cele doua personaje cu sange nobil, nimanui nu-i sunt straine infidelitatile si escapadele amoroase ale lui Franz Joseph si faptul ca ca imparateasa insasi i-a sugerat sotului sa-si gaseasca o amanta. “E atat de frumoasa!”...

    Legenda spune ca sahul Persiei a refuzat sa-si incheie vizita oficiala in Austria din 1873 inainte de o vedea cu proprii ochi pe imparateasa a carei faima atinsese chiar si Orientul. “E atat de frumoasa!...”, exclama uimit, impotriva tuturor etichetelor sociale, atunci cand o vede pentru prima oara. Frumusetea sa fabuloasa, gratia, farmecul si aura misterioasa care plutea in jurul sau ii determina pe cei din jur, atat barbati, cat si femei, sa o priveasca cu admiratie, dar si cu invidie. Elisabeta isi respecta cu sfintenie ritualul zilnic de infrumusetare si este perfect constienta de frumusetea tenului sau alb.

        Parul sau era extraordinar de lung si bine intretinut, stralucitor si de culoare inchis, depasind nivelul genunchilor, iar pieptanarea si coafarea sa tinea chiar si trei ore pe zi. Persoanele care se ocupau de coafarea parului imparatesei erau obligate sa poarte manusi albe si sa evite purtarea de bijuterii pe degete pentru a nu agresa parul. Se spune firele de par cazute erau stranse intr-un bol de argint si numerate, iar daca acestea era prea multe, imparateasa isi dojenea cu asprime coafeza. Coafeza cea mai indragita de imparateasa era Fanny, iar imparateasa isi alegea doamnele de companie in functie de puterea lor si de capacitatea de a-I rezista capriciilor. Mai mult, o data la doua luni, parul era spalat cu un amestec special de galbenus de ou si coniac, procedura ce dura chiar si o zi intreaga. Odata trecuta de tinerete, Elisabeta obisnuia sa-i dea reflexe de culoare parului apeland la o infuzie obtinuta din coji de nuci.

     Se spunea despre ea ca era trista si ca obisnuia sa se plimbe singuratica pe colidoarele palatului si pe aleile gradinilor afisand o privire nostalgica si ganditoare. “E trista”, se spunea despre ei. Tristetea ei ar fi astazi echivalentul unei depresii…. Poate ca de aceea aceasta iubire, poate exagerata, fata de propriul trup, a fost o modalitate de a scapa de nefericirea destinului sau.

   Punand pret pe naturaletea sa, Elisabeta folosea parfumul cu discretie si nu apela la machiaj, parul fiind singurul care beneficia de cateva picaturi discrete de parfum. In lungile ore pe care le dedica infrumusetarii, Elisabeta obisnuia sa invete limba maghiara, dar si greaca veche si moderna. Elisabeta era in permanenta preocupata de mentinerea frumusetii sale si experimenta diverse licori si retete obtinute la drogheria curtii imperiale. Tenul, la fel de mult ca si silueta, erau extrem de importante pentru Elisabeta. Pielea chipului era intretinuta cu o crema preparata din parafina, o ceara speciala obtinuta din craniul de balena, ulei de migdale si apa de trandafiri sau cu un preparat racoritor foarte indragit si de doamnele de la curte. Printre ingredientele caruia se numarau uleiul de migdale, untul de cacao, ceara de albine si apa de trandafiri. Lotiunile de fata obtinute din florile de violete, lavanda si cele de trandafir se numarau printre preferatele imparatesei atunci venea vorba de catifelarea si tonifierea pielii. Igiena corporala, ingrijirea trupului si mentinerea unei siluete gratioase se numarau de altfel printre obsesiile zilnice ale frumoasei imparatese. Gratioasa doamna alterneaza baile reci cu cele calde, adora sa-si rasfete pielea cu bai calde cu ulei de masline, in anumite nopti isi infasoara soldurile in panze inmuiate in otet de violete pentru subtierea taliei, doarme fara perna pentru a-si mentine o pozitie corecta a trupului, iar gatul si-l infasura in panze imbibate in apa tonica. Chiar daca era mama si a trecut prin mai multe nasteri, in ciuda siluetei sale inalte, greutatea Elisabetei nu a depasit niciodata 50 de kilograme.

      Dieta riguroasa si autoimpusa care se reduce uneori la lapte acru, o varietate de fructe sau sange de bou conform spuselor din popor, evitarea mesei de seara, micul dejun sanatos, echitatia pe care o adora si o practica inca din copilarie, diversele sporturi practicate in apartamentele sale, toate acestea dovedesc eforturile pe care imparateasa le depunea pentru a si mentine supletea trupului. Obsedata de propriul trup pe care si-l strangea in corsete dupa moda vremii, talia imparatesei masura nici mai mult nici mai putin de 40 de centimetri. Astazi am numi-o anorexica… Imparateasa Elisabeta a Austriei era considerata un fashion –icon al vremurilor in care a trait, rochiile sale, impozante si de un gust desavarsit, taindu-ti respiratia. Faimoasele si fabuloasele rochii pe care le-a purtat in ziua nuntii se afla expuse la muzeul aflat in palatul Hofburg din Viena.

        Elisabeta ca om politic a luptat pentru Ungaria. In activitatea diplomatica era excelenta, Ungaria era prioritatea ei si avea o mana de fier. In mod surprinzator pentru o imparateasa, Elisabeta credea in republica, considerand-o mai buna decat imperiul. La semnarea acordului Austro-Ungar din 1867 Elisabeta a avut un rol important in realizarea sa. In 8 iunie 1867 Elisabeta cu Francisc Iosif au plecat la Buda Biserica Mátyás, acolo au fost incoronati, 10 luni dupa acordul Austro-ungar. Iubirea ungurilor fata de Sissi s-a datorat si faptului ca au fost gasite coroana, sceptrul si mantia regilor Ungariei (ascunse in timpul revoltei) chiar inainte de incoronarea lor ca regi ai Ungariei, fapt considerat un semn bun pentru viitor. 

   Dupa moartea fiului sau in 1889 care a reprezentat un adevarat scandal al acelor vremuri (Rudolf isi ucide amanta la Mayerling, dupa care isi ia viata) cea mai buna prietena a Elisabetei devine tristetea, iar doliul -singura sa alinare. Declinul sau emotional se accentueaza, iar prabusirea devine inevitabila. Imparateasa se retrage in lumea ei si evita pe cat posibil contactele sociale. De acum inainte, tinutele sale vor fi confectionate exclusiv din materiale de culoare neagra. Ultima sa aparitie oficiala a fost consemnata in anul 1896 la Budapesta, Kalman Miksz povestind ca avea inca un chip frumos, dar pe care durerea si suferinta isi pusesera amprenta. Atitudinea ei era in permanenta sobra, serioasa. Nu mai putea sa rada…

      Pe 10 septembrie 1898 in timp ce Elisabeta era in trecere prin Geneva a fost injunghiata cu o pila triunghiulara de anarhistul italian Luigi Lucheni. Acesta il avea ca tinta initiala pe printul de Orleans,care nu a mai sosit la Geneva. Cu toate ca era inregistrata la hotel sub o alta identitate, in dimineata zilei de 10 septembrie, intr-un ziar local a aparut un articol despre prezenta imparatesei la Geneva. Luigi Lucheni a urmarit-o si a injunghiat-o tocmai cand se pregatea sa urce impreuna cu doamna sa de onoare, contesa unguroaica Irma Sztaray, pe vaporul spre Montreux. Caderea i-a fost usurata de parul sau bogat. Nimeni nu a realizat faptul ca a fost injunghiata. Dupa ce s-a ridicat si a urcat pe vapor, a lesinat.

Vaporul s-a intors imediat, pilotul afland ca era imparateasa Austriei. A fost transportata la hotelul la care a fost cazata unde a murit dupa circa o ora. Ultimele ei cuvinte au fost:"Ce mi s-a intamplat?" 

   A fost inmormantata cu mari onoruri, la 17 septembrie 1898, la Viena, in Cripta Imperiala.
      Elisabeta, "imparateasa fara voie" a fost o femeie depresiva si nefericita. Se simtea sufocata in anturajul de la Viena, de unde incerca sa scape, prin calarit, poezii, calatorit.  Opera ei literaraa preferata a fost "Visul unei nopti de vara" de Shakespeare, ea imaginandu-se ca fiind Titania, regina zanelor, nesuportand numele de Sissi.