Am incercat sa fug de tine, la început din frica;
Frica de mine insumi, de propria-mi imagine
Oglindita in privirile tale dulci si amare.
Mai apoi fugit-am din gelozie, ori nerozie;
Sau poate stii tu mult mai bine de ce.
Iar in cele din urma fugit-am dezgustat,
Disperat, dandu-mi seama cine erai de fapt.
Erai eu, sau mai bine zis tot ce era pana atunci
Sau credeam ca este strain sufletului meu.
De aceea am fugit si-am alergat pana dincolo...
Dincolo de mine;
Dar oare cat timp as mai putea sa alerg,
Sa m-ascund si sa sufar departe de tine?
Cand stiam prea bine ca de mine insumi fugeam.
Cu cat mai mult alergam, cu atat mai mult te simteam
Aproape de mine, alaturi de mine, sange din sangele meu.
Sunt nefericit, chiar daca,
Paradoxal sunt condamnat pe veci la iubire...
Tu esti iubirea mea dintotdeauna
Si te vreau numai pentru mine,
Chiar daca stiu prea bine ca suna egoist.
Dar altfel nu gandesc c-ar putea fi, si totusi in mod bizar,
Chiar daca te-ai oferi tuturor, tot te-as iubi;
Ba poate chiar mai mult, si asta deoarece tu esti Abraxasul,
Adica Dumnezeul - diavol, in fapt.
Tu esti prostituata si sfanta mea deopotriva...
Iar eu, eu sunt sclavul si stapanul tau pe veci si din vecie,
Doar îti aduci aminte cum ne jucam nevinovati în Eden...
Iar mai apoi, sedusa fiind de sarpele viclean
Si dusa in ispita, ai reusit sa m-amagesti si pe mine.
Si astfel a început istoria intregii omeniri:
Cu noi doi impreuna, condamnati fiind la viata,
La cautare, perpetua cautare;
Adanca, tumultoasa si cruda disperare.
Dar iata ca ne-am intalnit din nou, de dincolo de veacuri.
Si cum crezi oare c-as mai putea sa te pierd, sa te cedez ?
Cine-i nebunul care ar putea sa ne mai desparta vreodata ?
Mi-esti draga, suflet din sufletul meu, suflare din Dumnezeu,
Durere din durerea lumii întregi.
Fara tine nu mai sunt eu insumi,
Fara tine lumea devine un circ,
Fara de noi totul devine sterp si pustiu...
Moarte arida, traire stupida, un haos tacut...
Am inteles privindu-te pe tine supremul secret : Jertfa de sine,
Fericirea crescuta pe durerea sublima,
Suferinta deplina, nemurirea nascuta din moarte,
Iubirea din ura, raul din bine, lumina din întunerec.
Nu, hotarat sunt sa te pastrez, cu orice risc, cu orice pret.
Viata mea tie iti apartine, inima mea pentru tine va bate,
Si-ti multumesc pentru tot ce a fost,
Pentru tot ce astazi nu mai este,
Pentru tot ce maine si pururi va fi,
Pentru flacara aprinsa, nestinsa nicicand,
Pururea-n gand si in suflet : iubirea...
Da, caci voi iubi mereu diabolicul din tine,
Din mine, din lume, din Dumnezeu,
Iubirea ce-n veci nu se stinge,
Se-aprinde si iar se-aprinde,
Stingand moartea din lume, boala din suflet,
Din trupuri, din minte...
Frica de mine insumi, de propria-mi imagine
Oglindita in privirile tale dulci si amare.
Mai apoi fugit-am din gelozie, ori nerozie;
Sau poate stii tu mult mai bine de ce.
Iar in cele din urma fugit-am dezgustat,
Disperat, dandu-mi seama cine erai de fapt.
Erai eu, sau mai bine zis tot ce era pana atunci
Sau credeam ca este strain sufletului meu.
De aceea am fugit si-am alergat pana dincolo...
Dincolo de mine;
Dar oare cat timp as mai putea sa alerg,
Sa m-ascund si sa sufar departe de tine?
Cand stiam prea bine ca de mine insumi fugeam.
Cu cat mai mult alergam, cu atat mai mult te simteam
Aproape de mine, alaturi de mine, sange din sangele meu.
Sunt nefericit, chiar daca,
Paradoxal sunt condamnat pe veci la iubire...
Tu esti iubirea mea dintotdeauna
Si te vreau numai pentru mine,
Chiar daca stiu prea bine ca suna egoist.
Dar altfel nu gandesc c-ar putea fi, si totusi in mod bizar,
Chiar daca te-ai oferi tuturor, tot te-as iubi;
Ba poate chiar mai mult, si asta deoarece tu esti Abraxasul,
Adica Dumnezeul - diavol, in fapt.
Tu esti prostituata si sfanta mea deopotriva...
Iar eu, eu sunt sclavul si stapanul tau pe veci si din vecie,
Doar îti aduci aminte cum ne jucam nevinovati în Eden...
Iar mai apoi, sedusa fiind de sarpele viclean
Si dusa in ispita, ai reusit sa m-amagesti si pe mine.
Si astfel a început istoria intregii omeniri:
Cu noi doi impreuna, condamnati fiind la viata,
La cautare, perpetua cautare;
Adanca, tumultoasa si cruda disperare.
Dar iata ca ne-am intalnit din nou, de dincolo de veacuri.
Si cum crezi oare c-as mai putea sa te pierd, sa te cedez ?
Cine-i nebunul care ar putea sa ne mai desparta vreodata ?
Mi-esti draga, suflet din sufletul meu, suflare din Dumnezeu,
Durere din durerea lumii întregi.
Fara tine nu mai sunt eu insumi,
Fara tine lumea devine un circ,
Fara de noi totul devine sterp si pustiu...
Moarte arida, traire stupida, un haos tacut...
Am inteles privindu-te pe tine supremul secret : Jertfa de sine,
Fericirea crescuta pe durerea sublima,
Suferinta deplina, nemurirea nascuta din moarte,
Iubirea din ura, raul din bine, lumina din întunerec.
Nu, hotarat sunt sa te pastrez, cu orice risc, cu orice pret.
Viata mea tie iti apartine, inima mea pentru tine va bate,
Si-ti multumesc pentru tot ce a fost,
Pentru tot ce astazi nu mai este,
Pentru tot ce maine si pururi va fi,
Pentru flacara aprinsa, nestinsa nicicand,
Pururea-n gand si in suflet : iubirea...
Da, caci voi iubi mereu diabolicul din tine,
Din mine, din lume, din Dumnezeu,
Iubirea ce-n veci nu se stinge,
Se-aprinde si iar se-aprinde,
Stingand moartea din lume, boala din suflet,
Din trupuri, din minte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu