BONNIE Parker ŞI CLYDE Barrow

    Au format un cuplu de criminali care a acţionat în timpul Marii Crize, din 1930 până în 1934, când cei doi au fost împuşcaţi. Povestea lor a devenit un simbol al iubirii până la moarte şi al destinului implacabil.  Faptele lor s-au agravat în timp, cei doi trecând de la „buzunăreli” de doi bani (au reuşit şi „performanţa” să jefuiască şi pentru zece dolari), la jafuri armate şi crime. Pentru că au ucis nouă poliţişti, au devenit „inamicii publici nr.1”, într-o perioadă în care acţionau legendarii mafioţi Al Capone, Pretty Boy Floyd şi John Dillinger. Au fost numiţi „Romeo şi Julieta ai Marii Crize” sau „amanţii iadului”.
       Bonnie Elizabeth Parker s-a născut la data de 1 octombrie 1910, într-o familie săracă din Rowena, Texas. A mai avut un frate şi o soră, ea fiind mezina. Tatăl a murit de timpuriu, iar mama s-a mutat cu copiii în Dallas, unde au dus-o la fel de greu. În ciuda tuturor neajunsurilor, lui Bonnie i-a plăcut să înveţe, fiind atrasă de literatură. A câştigat chiar şi un premiu la şcoala din Cement, după care directoarea a recomandat-o pentru discursuri de prezentare a unor politicieni locali. „Era ca o Shirley Temple a acelor timpuri”, o descria jurnalistul Jimmy Fowler, de la „Dallas Observer”.
     Avea o înălţime de doar 1,50 metri şi cântărea 40 de kilograme, dar avea o forţă expresivă care subjuga. Totuşi, nimeni nu s-a gândit să investească în această copilă care promitea atât de mult. S-a căsătorit la nici 16 ani cu Roy Thornton, un bărbat care avea un comportament abuziv; arestat la începutul anului 1929 pentru jaf, acesta a evadat, a fost prins şi i s-a mărit condamnarea, iar în 1937 a fost ucis de gardieni în timp ce încerca să evadeze din închisoarea Eastham Farm.
        Clyde Chestnut Barrow s-a născut la 24 martie 1909, în Ellis, Texas, într-o familie de fermieri cu şapte copii, el fiind al cincilea. Clyde nu a avut un exemplu prea bun de urmat, fiind „umbra” fratelui său mai mare, Marvin „Buck”. Acesta se ocupa cu tot felul de furtişaguri, iar Clyde îl copia, fiind arestat prima dată când avea 17 ani. În închisoarea Eastham Farm a fost martor la abuzurile gardienilor, care băteau deţinuţii până îi lăsau inconştienţi. De atunci, a prins ură pe poliţişti şi şi-a propus să organizeze o mare evadare. Eliberat câteva luni mai târziu, Clyde a schimbat multe slujbe, de fiecare dată fiind dat afară din cauza poliţiştilor care îl verificau permanent la locul de muncă.
        Acest lucru făcea parte din tactica prevenirii prin supravegherea celor cu potenţial infracţional. Patronii nu doreau să aibă de-a face cu un angajat pe care îl căuta permanent poliţia. În acea perioadă, slujbele se găseau greu, din cauza crizei financiare care se instala în America. Neştiind cum să-şi mai câştige existenţa, Clyde şi Buck au continuat cu ce se pricepeau: furturi din maşini, din magazine şi din benzinării. Nu existau probe că ei sunt autorii, dar erau bănuiţi. Au fost arestaţi amândoi, în timp ce vindeau curcani.
       Clyde şi Buck au susţinut că păsările proveneau din ferma familiei, dar poliţiştii n-au pierdut ocazia să pună mâna pe ei, mai ales că-i prinseseră în „flagrant”! Socotit capul răutăţilor, Buck a căpătat o condamnare mai mare, în timp ce Clyde a ieşit mai repede din închisoare.
Deşteapta şi delincventul
Bonnie şi Clyde s-au întâlnit în ianuarie 1930. Nu se ştie exact cum. Există mai multe versiuni. Se pare că el se uita după o maşină de furat, iar ea se afla prin apropiere şi i-a ghicit intenţia. Pe atunci, Bonnie lucra ca ospătăriţă, ducând o viaţă anostă, pe care şi-o înfrumuseţa scriind poezii. Era o fire sensibilă, gata oricând să ajute pe cineva, iar Clyde avea nevoie de ajutor. După cum reiese din scrisorile pe care i le-a trimis, Bonnie a încercat la început să-l determine să renunţe la furtişaguri, dar s-a îndrăgostit de acest tânăr rebel şi a sfârşit prin a i se alătura.
        Pasul a fost făcut când i-a strecurat lui Clyde, arestat pentru a treia oară, un pistol, acesta reuşind să evadeze. Psihologii explică cu greu pasiunea ei totală pentru Clyde, existând informaţia că acesta era impotent. Cel puţin aşa îl prezintă regizorul Arthur Penn, bazându-se pe unele mărturii, în filmul său „Bonnie şi Clyde” din 1967, cu Warren Beatty şi Faye Dunaway în rolurile principale.
        Din alte mărturii, reiese că era bisexual, întrucât fusese pervertit în închisoare. Unii psihologi merg până acolo încât neagă „elementul” care a făcut din povestea acestui cuplu o saga de succes: iubirea! Date fiind problemele sexuale ale lui Clyde, aceştia nu cred că între cei doi s-a derulat vreo poveste de iubire, Bonnie având mai degrabă un sentiment matern, de protejare a „copilului” urgisit de soartă.
       Mai există o variantă: poliţia a încercat mereu să-i „defăimeze” în rândul maselor. În mod ciudat, opinia publică nu-i condamna, pentru simplul motiv că ura administraţia SUA şi tot sistemul care o apăra, din cauza imensei sărăcii instalate odată cu criza financiară. Singura distracţie a milioanelor de oameni rămaşi fără slujbe era să citească aventurile acestor „haiduci” care îi deposedau de bani pe cei care-i lăsaseră fără bruma de agoniseală strânsă după amar de ani de muncă.
         Dar, în 1932, Bonnie a fost prinsă de poliţie în timpul unui jaf. În perioada în care ea era la închisoare şi-i scria epistole iubitului, Clyde a fost cooptat pentru un jaf armat asupra unui magazin, în timpul căruia proprietarul a fost ucis. Soţia victimei l-a indicat pe Clyde ca fiind cel care a tras, deşi el fusese doar şofer la această operaţiune şi rămăsese în maşină. De atunci, viaţa lui a intrat pe un făgaş fără întoarcere şi fără cotituri: ştia că îl aştepta scaunul electric.
Inamicii publici ai FBI
Partea „bună”, din punctul de vedere al lui Clyde, era că acum îşi putea manifesta ura faţă de poliţişti. În august 1932, el şi tovarăşii lui se aflau într-un local din Oklahoma, când au fost abordaţi de şeriful C. Maxwell şi adjunctul său, Eugene C. Moore. Clyde a deschis focul şi l-a omorât pe acesta din urmă. A fost primul poliţist ucis, după care au urmat alţi opt.
        Fratele lui Clyde, Buck, a fost eliberat în martie 1933 şi, împreună cu soţia lui, Blanche, au format Banda Barrow. Cei doi fraţi Bonnie, Blanche şi un tânăr camarad, W.D. Jones, au trăit o vreme într-o casă retrasă din Missouri. Vecinilor li s-a părut suspect faptul că locatarii nu se arătau deloc prin târg, aşa că au început să bârfească, iar poliţia locală s-a autosesizat.
Şeriful şi oamenii lui nu ştiau exact cu cine aveau de-a face şi au desfăşurat o acţiune conform procedurilor, rostind porpoziţia clasică, „prezentaţi actele!”. Banda „a prezentat” armele, un poliţist fiind ucis, iar altul grav rănit. În urma schimbului de focuri, Jones a fost rănit.
          Mai rău pentru bandiţi a fost că şi-au uitat aparatul de fotografiat cu filmul în el. Pozele au fost publicate de un ziar local şi aşa a început o goană continuă. Pentru că trebuiau să-şi schimbe des maşinile, bandiţii au recurs şi la tâlhării la drumul mare, sechestrând maşini cu tot cu şoferi, care erau eliberaţi la un moment dat, primind şi bani ca să ia o ocazie.
Aceşti martori au contribuit decisiv la legenda lui Bonnie şi Clyde, povestind multe detalii despre proscrişi, anume că nu le văzuseră pe femei punând mâna pe arme, că Jones şi, ulterior, Henry Methvin păreau a fi cei mai periculoşi, iar Buck şi Clyde erau nişte tipi veseli şi puşi pe glume, care nu trăgeau decât dacă erau forţaţi de împrejurări.
        În vara anului 1933, Bonnie s-a ales cu arsuri de gradul trei la un picior, în urma unui accident de maşină. Ea, Clyde şi Blanche au găsit un adăpost în Red Crown, Missouri, în timp ce Buck şi Jones au acţionat singuri, omorând încă un poliţist. Şeriful Holt Coffey i-a dibuit şi a pus la punct un plan de capturare a întregii bande. A cerut întăriri, arme ca pentru un război şi o maşină blindată, aşteptând să se reunească toţi. Nici banda Barrow nu stătea prost. Tocmai jefuise un magazin de arme.
         În urma schimbului de focuri, Buck şi Blanche au fost răniţi, dar au scăpat cu toţii. Au mai fost încolţiţi de poliţişti şi localnici în Dexter, Iowa, de data asta doar Clyde, Bonnie şi Jones reuşind să scape. Buck, rănit încă o dată, a murit cinci zile mai târziu în spital, iar Blanche, aproape oarbă din cauza cioburilor care îi intraseră în ochi, a fost îngrijită la spital, apoi închisă. Jones a fost şi el capturat cu altă ocazie. Bonnie şi Clyde au rămas singuri în goana spre moarte.
Vii sau morţi
În 1934, Clyde şi-a realizat visul, acela de a organiza o evadare. „Beneficiarii” au fost Henry Methvin şi alţi foşti componenţi ai bandei, eliberaţi cu preţul uciderii unui alt poliţist. Autorităţile din întreaga ţară şi-au unit forţele pentru a-i captura pe „inamicii publici nr.1”, vii sau morţi.
        În acea perioadă, Bonnie şi-a prevăzut viitorul, scriind: „Unii vor regreta, legea se va bucura, dar pentru Bonnie şi Clyde va fi numai moarte”. Ca să nu mai existe umbră de îndoială, Clyde şi Methvin au mai ucis doi ofiţeri de patrulă, ridicând la 13 numărul total al victimelor. Un martor, aflat destul de aproape, pe câmp, la adăpostul unor tufişuri, a declarat că Methvin a fost cel care a tras primul.
        Chiar şi Methvin a recunoscut că intenţia lui Clyde a fost să-i răpească pe cei doi şi că Bonnie, care se afla în maşină, a încercat să-i ajute după ce au fost împuşcaţi, dar erau prea grav răniţi. Ulterior, s-a speculat că Bonnie i-a dat lovitura de graţie unuia dintre poliţiştii răniţi. Uciderea celor doi ofiţeri de patrulă a întors opinia publică împotriva lor. Din 10 februarie 1934, FBI a organizat numeroase puncte de control.
Seceraţi de gloanţe
Punctul slab al cuplului Bonnie şi Clyde îl constituia familia. Niciodată, în decursul anilor de hăituire, nu renunţaseră să-şi viziteze rudele. Henry Methvin se dusese să-şi vadă tatăl, în Sherevoport, Louisiana. Urma să fie luat de Bonnie şi Clyde, în drumul lor spre mama iubitei.
Methvin i-a anunţat pe poliţişti când trebuiau să vină să-l ia, negociind o înţelegere, conform căreia avea să capete o condamnare mai mică. Poliţiştii au stat la pândă de-a lungul drumului, ascunşi în pădure şi prin tufişuri. Cei doi n-au sosit în ziua anunţată, ci două zile mai târziu, la 23 mai. Clyde a oprit pe şosea pentru a vorbi cu tatăl lui Henry, care se întorcea cu tractorul de la câmp.
   

     Cum a coborât Clyde, poliţiştii au deschis focul asupra lui şi a maşinii în care rămăsese Bonnie. În total, 187 de gloanţe, dintre care 50 i-au atins pe cei doi. Trupurile lor au fost sfârtecate de gloanţe. Clyde a murit imediat, fiind împuşcat în cap din prima rafală.
Bonnie a fost auzită ţipând cu groază în timp ce gloanţele se revărsau asupra maşinii. La conferinţa de presă, reporterii i-au întrebat pe poliţişti cum s-au simţit când au tras într-o femeie despre care nu aveau nicio probă că ar fi ucis pe cineva. «A fost care pe care!», au răspuns ofiţerii neinspiraţi. Presa i-a «crucificat» pentru modul în care au acţionat, campania ducând la impunerea procedurii de a trage cu somaţie şi foc de avertisment, indiferent de situaţie.
Festivalul Bonnie şi Clyde
           Bonnie şi Clyde nu au fost înmormântaţi împreună. Mama tinerei a susţinut că la ultima vizită Bonnie o rugase să-i aducă trupul acasă dacă va fi ucisă. Atât la Clyde, cât şi la Bonnie, oamenii au stat la cozi interminabile ca să-i vadă şi să le aducă un ultim omagiu. Pretty Boy Floyd şi Dillinger au trimis coroane de flori, deşi acest obicei era popular doar printre mafioţi, iar Bonnie şi Clyde nu făcuseră parte dintre ei. Povestea lor nu s-a sfârşit atunci. Din maşina n care au fost ucişi s-au sustras armele, hainele, un saxofon, care mai târziu au fost vândute ca suveniruri, împreună cu şuviţe din părul ei, tăiate când trupul se afla la morgă.
         În 1973, maşina în care cei doi au fost ucişi, având scaunele încă pătate de sânge şi găurile produse de gloanţe, a fost vândută pentru suma de 250.000 de dolari, iar cămaşa albastră pe care o purta Clyde în ziua morţii a fost vândută cu 75.000 de dolari, ambele fiind expuse la Cazinoul Gold Ranch din Verdi, Nevada. Anual, în Gibsland, Louisiana, pe autostrada 154, se comemorează ziua în care cei doi au fost ucişi de poliţişti.  La „Festivalul Bonnie şi Clyde”, se discută despre procedurile incorecte ale poliţiei în prinderea infractorilor.