Rolul locului si distantei, in cazul trasmiterii mesajelor telepatice

      Telepatia mentala, care presupune existenta unui transmitator si a unui receptor, poate fi practicata fie local, de exemplu, într-o aceeasi încapere, fie la distanta.

    In telepatia mentala locala cei doi actori pot sta la o distanta mica unul de celalalt, de la un metru pâna la câteva zeci de metri, astfel încât ei se pot vedea si, mai important, se pot auzi. In acest caz, comunicarea directa este importanta în special pentru confirmarea momentelor de transmisie-receptie si pentru confruntarea rezultatelor comunicarilor telepatice. In acelasi timp, este obligatoriu ca, în acest caz, receptorul sa nu aiba posibilitatea de a vedea – direct sau indirect - obiectele care sunt supuse experientelor de transmisie telepatica. Sunt astfel posibile si exercitiile de transmitere telepatica prin voce.

    In telepatia mentala de la distanta cei doi actori se pot afla la o distanta apreciabila unul de altul, astfel încât ei nu se pot vedea si nici auzi. Pentru stabilirea momentelor de transmisie si receptie telepatica se apeleaza, în acest caz, la fixarea în prealabil a unui program comun, în care sunt înregistrate cu precizie orele si perioadele când au loc aceste transmisii. Pentru confruntarea rezultatelor se pot folosi carnetele în care fiecare dintre cei doi noteaza cu exactitate ora si mesajul transmis si respectiv receptionat. Aceste note vor face obiectul unei confruntari ulterioare, imediat ce acestia se vor revedea.

     In practica, pentru comunicarea privind programul de transmisie-receptie si pentru confruntarea rezultatelor în transmisia si receptia mesajelor telepatice de la distanta se pot folosicu succes telefoane, speakere si orice alte mijloace care pot asigura o comunicare imediata.

     Asa cum s-a mai mentionat, distanta nu joaca un rol foarte important în telepatie, deoarece în practica informatia poate fi transmisa si receptata de la orice distanta. Din acest motiv, se pot folosi orice alte tehnici care respecta principiile si conditiile de desfasurare descrise mai sus. Simplificarea comunicarii este foarte importanta mai ales în exercitiile din fazele de initiere si antrenament, când aceasta comunicare este absolut indispensabila.

Tehnici de relaxare

  Este un fapt bine cunoscut ca transmiterea si/sau receptionarea mesajelor functioneaza cu atât mai bine cu cât esti mai relaxat, eventual în stare de transa.

   Daca nu stiti sa va autoinduceti o stare de transa, urmati urmatoarele sfaturi :

-  încercati sa va relaxati cât puteti de mult

 - o buna relaxare poate fi realizata si prin urmatoarele tehnici :

-  dupa o baie fierbintere

-   statul în fotoliul favorit

-   statul în semiîntuneric

-   ascultatul unei melodii favorite etc.

-  impuneti-va o stare de liniste adânca, chiar daca în apropierea dvs. se aud unele zgomote mai mici sau mai mari

-  alungati orice gând care va vine în minte si mentineti cât mai mult aceasta stare

-  daca simtiti ca va relaxati foarte bine cu o alta tehnica personala, folositi-o pe aceea

-  puteti alterna tehnicile de relaxare, chiar si în timpul unui singur exercitiu de aceasta natura.

Telepatia la plante si animale

   Asa cum s-a mai precizat, comunicarea telepatica nu trebuie considerata ca fiind un atribut pur uman. Ea exista si la alte forme de viata : pasari, animale si plante. Plantele, ca si omul, parcurg aceleasi trepte de viata : se nasc, traiesc si mor. Au nevoie de lumina, dar si de întuneric, de oxigen, dar si de alte elemente chimice, se îmbolnavesc, traiesc si se reproduc, repetând aproape identic  ciclurile importante cunoscute din viata umana. Chiar daca este vorba despre o buruiana oarecare, despre o frunza sau despre ramura unui copac, sau chiar despre cunoscutul arbore al lui Cristos, cu siguranta ca existenta lor joaca un rol important în viata noastra si ne-o influenteaza.

        Si atunci, de ce n-ar exista în lumea plantelor si o comunicare ? Si de ce aceasta nu ar fi una de natura telepatica sau o forma a acesteia ?

    Conform unor dovezi rezultate în urma unor experiente recente, plantele reactioneaza la gândurile noastre. Ele sunt receptive, de exemplu, la muzica: nu degeaba se spune despre arta sunetelor ca reprezinta limbajul universal.

        Studii recente, efectuate în special de câteva universitati din sudul californian, au demonstrat cu prisosinta ca exista forme de comunicare în lumea plantelor. Iar formele acestea de comunicare sunt foarte apropiate de ceea ce noi am definit mai sus telepatia globala. O serie de experimente GSR (Galvanized Skin Response) efectuate pe diferite plante, experimente care se aseamana putin cu ceea ce stim despre testele cu «detectorul de minciuni», au pus în evidenta existenta anumitor pori activi care reasambleaza liniile desenate de aparat, de exemplu, la detectarea cutremurelor sau la activitatea mentala. Teoria GSR arata ca, atunci când o persoana conectata la acest aparat minte, exista anumite reactii interioare sau o activitate exercitata prin pori de sensibilitate înalta sau printr-o crestere rapida a batailor inimii. In cazul plantelor, anumiti pori reactioneaza aproape asemanator atunci când o activitate externa se manifesta asupra acesteia.

      Muzica, asa cum s-a demonstrat, are o influenta stimulatoare asupra plantelor. Armonia muzicala exercita o influenta benefica asupra acestora, stimulând cresterea si devoltarea, deschiderea bulbilor sau pur si simplu, o miscare aproape imperceptibila a frunzelor sau a ramurilor fragile.

        Plantele comunica si între ele. Experiente recente arata ca unele plante «refuza» sa se mai dezvolte daca altele, nu neaparat din aceeasi specie, sunt îndepartate de ele. Daca au fost readuse si asezate lânga acestea sau chiar la o distanta mai mare, plantele îsi revin si îsi reiau ciclul de dezvoltare aproape complet.

     Intr-un experiment inedit 5 persoane au fost introduse într-o camera în care se aflau anumite plante.  Fiecare dintre acestia trebuia sa se se manifeste într-un anumit mod distinct fata de plantele existente în încapere. De exemplu, unul trebuia sa cânte la chitara, altul sa aprinda o lumina puternica si asa mai departe. Fata de aceste persoane si de actiunile lor plantele nu au reactionat în mod perceptibil. Insa, atunci când în camera a fost introdusa o a sasea persoana care trebuia sa joace rolul unui «asasin», tinând în mâna un foarfece cu care intentiona sa taie câteva ramuri, lucrurile s-au schimbat în mod semnificativ. Inca de la prima pereche de ramuri taiate aparatul GPR la care erau conectate plantele a înregistrat prezenta unei reactii violente la toate plantele din aceasta încapere. In plus, chiar si plantele «pereche» instalate într-o camera separata, la o oarecare distanta de prima încapere, au reactionat aproape asemanator.

            In ziua urmatoare fiecare dintre cei sase indivizi a patruns în cea de-a doua camera, unul câte unul, de data aceasta fara sa poarte cu ei “instrumentele” si fara sa repete actiunile folosite în prima camera. La intrarea fiecaruia dintre primii cinci nu s-a observat vreo reactie semnificativa a plantelor. Când a ajuns sa intre în camera si ce-a de-a sasea persoana, cea care facuse “rau” plantelor din prima camera, liniile spectrale ale aparatului GPR au început sa se miste aproape nebuneste, cu toate ca acesta a patruns în încapere fara foarfecele «ucigas» pe care îl folosise cu o zi înainte. Plantele l-au «recunoscut» astfel pe asasinul unor semene de-ale lor. Desi evenimentele s-au petrecut în încaperi distincte si cele doua grupuri de plante n-au avut cum sa se «vada» în mod direct, ele au «memorat» cine este asasinul unora dintre ele !

      Asadar, plantele dispun de o anumita «inteligenta» pe care, deocamdata, o putem doar constata, nu si identifica. Asa cum se stie astazi, ele au reprezentat o prima forma de viata de pe pamânt. Si atunci, de ce nu ar exista o anumita forma de comunicare atât la plante cât si la tot ceea ce este viu pe acest Pamânt ?  Calea de comunicare a plantelor ar putea fi - într-o buna zi probabil ca se va si demonstra - telepatia globala.

           

     Asa cum plantele pot fi suspectate de utilizarea unei comunicari telepatice, si animalele pot avea asemenea abilitati.

     Despre animale se spune ca  simt omul, lucru care poate fi explicat doar prin fenomenul de telepatie. Se pare ca ele primesc o serie de mesaje telepatice transmise de om. Exista în acest sens numeroase marturii.

      Una din ele se refera la un eveniment petrecut în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Unui ceasornicar de lânga Hamburg i-a fost confiscat câinele, un Saint Bernard autentic, pentru a fi folosit pe post de câine de paza al armatei naziste. Un an si jumatate mai târziu, ceasornicarul însusi a fost luat prizonier, datorita originii sale evreiesti. Intr-o noapte, el si alti trei colegi de lagar au evadat, însa au fost prinsi de paznici o jumatate de ora mai târziu, dupa ce acestia au dat drumul la câini. Precum într-una din acele stranii întâmplari din viata, câinele care i-a descoperit primul pe prizonieri era tocmai câinele ceasornicarului care avea un avans considerabil fata de ceilalti. Dupa toate instruirile pe care le capatase acesta de a ataca prizonierii, cum credeti ca s-a comportat acest câine ?  El l-a recunoscut pe primul lui stapân epuizat fizic si l-a ajutat sa se salveze.

        Mai târziu omul a marturisit întâmplarea care i-a marcat viata. Printre altele el a povestit ce a simtit atunci când a întâlnit ochii plini de caldura ai fostului sau câine. Acesta s-a întors imediat înapoi si i-a atacat pe toti ceilalti câini care veneau din urma si se apropiau periculos. Toti evadatii au fost salvati atunci de interventia acestui câine. Cu toate acestea, ceasornicarul nu l-a mai vazut si nici auzit niciodata. Despre caldura privirilor unor animale se vorbeste des si multi dintre noi am cunocut-o cu adevarat. Unele experiente au aratat ca exista cu siguranta o comunicare între animale si oameni, aceasta probabil manifestându-se aproape asemanator cu întâmplarile telepatice dintre oameni.

     Demonstratiile au aratat cu certitudine ca si la animale ganglionii celulari care leaga ochii de nervul optic au rolul de a converti imaginea în impulsuri electrice care sunt transmise apoi creierului. In aceasta parte a creierului se presupune ca ar exista acest prim «procesor» care detine functiile de telepatie mentala. Când încercam sa dezvoltam abilitatea noastra pentru telepatia mentala, este important sa stim în care parte din corpul nostru este situat acest «regulator», pentru a putea apoi dezvolta mai bine aceasta importanta componenta. Iar lucrurile se petrec aproape asemanator cu ceea ce se întâmpla, de pilda, la un înotator, pentru care este foarte important sa-si dezvolte bratele, sau la un alergator care trebuie sa-si dezvolte picioarele.

      Un experiment interesant a fost efectuat folosind niste sobolani care au fost închisi în custi din care se putea iesi, gasind calea printr-un labirint. Aceasta schema s-a imprimat în memoria lor, iar generatia urmatoare a gasit drumul prin acelasi labirint cu mai mare usurinta. Mai mult, un lot experimental de sobolani aflat la celalat capat al lumii, a reusit de asemenea sa gaseasca mai usor drumul spre iesire, ca si cum ar fi beneficiat de informatiile venite de pe celalalt continent, de la semenii lor. Este ca si cum ar exista un câmp biologic comun care se întinde pe toata suprafata globului, sau doua câmpuri biologice de aceeasi natura capabile sa intre în rezonanta. Iata un exemplu interesant de nonseparabilitate, în care nu mai este vorba de doua particule ci de fiinte care apartin aceleiasi specii.

        Daca acest principiu al nonseparabilitatii functioneaza si la oameni, este ca si cum am fi parti ale aceluiasi tot. Regasim aici ideea unitatii în diversitate si poate patrundem sensul îndemnului hristic: "Iubeste-ti aproapele ca pe tine însuti".

Modele si manifestari TELEPATICE

Telepatia globala

Exista doua modele distincte de manifestari telepatice, depinzând de modul în care fiecare dintre emitator si receptor îl vede pe celalalt. Primul tip de telepatie mentala, care este si cel mai des întâlnit în practica, se numeste telepatie globala. In acest model transmitatorul si receptorul nu se pot vedea între ei. Ei se pot afla la o distanta mai mica sau mai mare, dar nu pot sa se vada unul pe celalalt. In mod uzual, ceea ce se transmite este o imagine, o impresie sau un sentiment. Datele arata ca telepatia globala este întâlnita cel mai adesea manifestându-se ideal la o distanta de câtiva kilometri.

         Telepatia se manifesta în acest caz direct în plan spiritual, ca si când ea ar fi un fel de « experienta religioasa ». Claritatea « imaginii » transmise este aici factorul esential. Receptia se face de fiecare data aproape instantaneu, depinzând de « concentrarea » receptorului. Cei care traiesc la modul inconstient o astfel de experienta tind sa creada ca au fost martorii unei experiente religioase. Cel mai probabil, asemenea experiente se petrec « involuntar » în timpul unui vis. Dar, chiar si atunci când experientele sunt facute la modul constient, subiectii împartasesc de asemenea o senzatie de genul: «A fost ca într-un vis».

 Telepatia vizuala

 Cel de-al doilea model de manifestare telepatica este cunoscut sub numele de telepatie vizuala. In acest model subiectii trebuie sa se poata vedea reciproc, si ca urmare distanta dintre acestia nu poate depasi limita unei vizibilitati autentice. De asemenea, acest mod de comunicare telepatica poate fi controlat prin comenzi prestabilite, timpi precisi de transmisie si receptie, într-un cuvânt, prin instructiuni clare, inclusiv transmise verbal.

     Telepatia vizuala are si o scurta, dar importanta, explicatie stiintifica cu referire la transmisia telepatica a unei imagini. Aceasta explicatie este astazi aproape unanim acceptata în lumea stiintifica. Ea consta în aceea ca imaginea se reflecta si patrunde în sistemul ocular prin intermediul luminii si este convertita în impulsuri electrice înainte de a ajunge la creier. Acest lucru este realizat de ganglionii celulari care leaga ochiul cu nervul optic.

   In multe experiente telepatice de tip vizual oamenii au marturisit din experienta lor ca au simtit un anumit tip de caldura înauntrul ochilor. Aceasta se traduce prin faptul ca celulele oculare lucreaza puternic în acel moment, sau primesc mai multa energie decât normal.

   Ochii joaca un rol important în cazul telepatiei viziuale. Chiar daca obiectul care trebuie receptat este invizibil, atentia ochilor este îndreptata brusc asupra acestuia. In acelasi timp si lumina are un rol deosebit de important. Ea patrunde în ochi ca o raza luminoasa.

    Adevarata comunicare telepatica, care se desfasoara întotdeauna ca o relatie între un transmitator si un receptor de mesaje, se manifesta precum forta de atractie între un magnet si un metal. Unii cercetatori considera ca exista o anumita energie care se manifesta printr-o atractie reciproca între oameni, animale si plante. Ei au reusit sa dea aceste explicatii prin simpla comparare cu anumite tipuri de atractie care se manifesta activ între fiintele vii, de exemplu :

Ø  atractia între corpuri fizice, precum atractia sexuala

Ø  atractia între corpuri mentale, de exemplu între indivizi care împartasesc aceeasi credinta sau aceleasi atitudini

Ø  atractia între corpuri spirituale, de exemplu, atractia pentru o persoana care nu mai exista dar cu care ai împartasit cândva o parte din viata etc.

            In plus, telepatia globala pare a se manifesta fara sa existe neaparat o întelegere prealabila între cei doi subiecti care comunica. In mod uzual, un eveniment tragic întâmplat la un moment dat unei fiinte apropiate poate sa «ajunga» la noi pur si simplu printr-o vibratie deosebita, printr-un impuls care se poate manifesta precum un sentiment proaspat care ne cuprinde dintr-odata, aproape pe neobservate.

            Telepatia globala este raspunzatoare de cel putin doua atribute importante:

Ø  -nu se bazeaza complet pe o întelegere prealabila între «transmitator» si «receptor»

Ø  -se manifesta prin perceperea si receptionarea aproape brusca a unui focus puternic, o emotie deosebita care apare instantaneu, ca rezultat al unui eveniment tragic.

 In concluzie, pentru dezvoltarea abilitatilor de telepatie globala, concentrarea si meditatia pentru legatura spirituala, la nivel mental si emotional, sunt absolut necesare. Evident, meditatia se refera aici la a aduce într-o deplina armonie (asemenea unei vibratii) spiritul, mintea si emotiile.

    De multe ori receptia unui mesaj telepatic în telepatia globala se face ca si când o impresie straina ar actiona dintr-odata asupra fiintei tale, în mod frecvent aproape inexplicabil.

       Mintea umana nu are o reactie clara de explicatie a ceea ce se întâmpla în acel moment, din cauza ca ea nu este implicata în acest proces sau nu considera ca trebuie sa dea vreo explicatie, ceea ce, de fapt, este cam acelasi lucru. Meditatia însa ajuta mintea sa se implice cu adevarat în acest proces. De aceea este important sa o educam în acest sens.

Introducere in domeniul TELEPATIEI

       Ce este telepatia ?

      Telepatia este o abilitate comuna fiintelor vii, asa cum a putut demonstra stiinta din zilele noastre. Ea poate fi pusa în evidenta numai prin exercitiu practic.

      Exista azi o adevarata “scoala” de telepatie ? Acest lucru nu se poate afirma cu certitudine. Cert este însa faptul ca exista numeroase dovezi ca fenomenul exista ca atare, se manifesta si poate fi folosit în multe scopuri : stiintifice, educationale, spirituale etc. De ce n-am crede mai degraba ca cercetarile din acest domeniu nu ne sunt accesibile sau înca nu avem metode suficiente pentru o demonstratie completa ? De ce n-am crede mai degraba ca exista unele descoperiri care sunt tinute departe de lumea obisnuita din nu stim care motive ?

     Cazurile accidentale de telepatie sunt bine cunoscute si chiar apreciate, dar ele nu sunt suficient interpretate si, pe deasupra, exista o mare confuzie care se face cu privire la acest fenomen : chiar daca trece printr-o asftel de experienta, omul este tentat sa accepte mai degraba ca a fost expus unei întâmplari mistice, o putere în afara lui s-a manifestat prin el si nu poate crede ca, de fapt, aceasta «putere» exista în el si ca ar putea beneficia din plin de avantajele ei si cu alte ocazii. Este mai comod sa interpretam asa lucrurile, decât sa încercam mai departe sa ne convingem ca însusirea este pur umana si poate fi pusa în evidenta cu un efort nu prea mare.  In analizarea cazurilor considerate la aceasta ora ca fiind manifestari ale abilitatilor telepatice exista câtiva factori comuni care nu numai ca ilustreaza existenta unei anumite energii din spatele mintii noastre, dar demonstreaza cu prisosinta ca ea exista si «lucreaza».

       Unele întâmplari care ne-au fost descrise din istorie ne vorbesc despre existenta si puterea unui “al treilea ochi” cu care omul este înzestrat, desi «vizibil» el nu exista. Studii moderne si experimente recente au verificat ca telepatia nu exista numai ca o trasatura umana, ea exista si la animale si chiar la plante. Atât animalele, cât si plantele, pot pune în evidenta unele trasaturi de « întelepciune » care ar putea fi explicate suficient de comod prin existenta unor abilitati ascunse de comunicare.

      Alaturi de clarviziune, pshihochinezie, hipnoza s.a., fenomenele telepatice sunt incluse în ceea ce cunoastem azi sub numele de parapsihologie. In parapsihologie se vorbeste astazi tot mai mult despre asa-numita «perceptie extrasensoriala». Fenomenele telepatice includ transmiterile de informatii de la o persoana la alta, fara utilizarea limbajului conventional direct, adica cuvintele scrise sau vorbite, simbolurile, expresiile etc. Persoanele care comunica telepatic pot fi în contact vizual dar, la fel de bine, se pot afla la mii de kilometri distanta una de alta. Cu alte cuvinte, acuratetea mesajului transmis prin telepatie nu depinde de distanta la care se afla cei doi subiecti, iar mesajul este transmis instantaneu.

      Prin telepatie se pot transmite informatii care se adreseaza intelectului, dar si stari sufletesti, trairi psihice, chiar si senzatii cum ar fi cea de durere. Dovezile aduse în favoarea existentei comunicarilor telepatice sunt clare si lipsite de echivoc. Este bine stiut astazi ca astronautii sunt pregatiti în zborurile lor pentru o comunicare telepatica cu corespondenti de pe Terra. De asemenea, unii aviatori, navigatori maritimi, scufundatori la mari distante, expeditionari în colturi necunoscute ale pamântului etc. sunt pregatiti în acest sens. In ultimul secol telepatia a câstigat mult teren în laboratoarele de cercetare.   

   Cine are abilitati telepatice ?

    Toti oamenii au abilitati de comunicare telepatica ! Nu începem aceasta pledoarie în mod întâmplator cu acest argument. Din start trebuie sa întelegem ca, în afara unor prejudecati, nu exista nici un alt motiv sa credem ca abilitatile pentru comunicarea mentala sunt o utopie sau doar o idee care ne place si pe care o utilizam pentru a justifica uneori reactiile complexe ale organismului uman. Mai mult, asa cum vom încerca sa demonstram mai departe, în realitate toate fiintele vii manifesta aceasta capacitate.

     Un prim argument în acest sens este cel care ne asigura ca exista un limbaj uitat al instinctelor. Cu siguranta ca psihicul uman este si ramâne în continuare un mare necunoscut si multe dintre secretele acestuia ramân înca nedeslusite, uneori, din motive obscure, chiar la modul constient. Cu toate acestea, astazi exista numeroase dovezi în sprijinul argumentului mentionat. Ele sunt prezentate fie sub forma de marturii directe sau indirecte ale unor persoane implicate în astfel de fenomene, fie facute publice prin intermediul unor rapoarte stiintifice ale unor cercetatori independenti sau grupuri de cercetatori.

     Asa cum se întâmpla cu cele mai multe dintre abilitatile cu care se poate naste un om – de exemplu : înotul, jocul de sah sau de tenis, memorarea si altele – unii au mai mult talent decât altii. Tot asa si în telepatie este posibil sa se întâmple ca anumite persoane sa fie mai abile decât altele. Dar, ce folos ca un posibil viitor mare campion de sah s-a nascut cu aceasta abilitate daca el nu si-o exercita niciodata ? Asadar, talentul trebuie descoperit, exersat si pus la încercare, tocmai pentru a-l putea pune în evidenta. O anumita abilitate poate exista în fiecare din noi, într-o oarecare stare latenta; ea nu se poate manifesta însa cu adevarat decât atunci când i se ofera ocazia de a fi pusa la lucru.

    Ca în orice limbaj sau orice forma de comunicare, si telepatia mentala poate fi învatata chiar de la cele mai mici vârste. Multe dintre experientele «accidentale» care se cunosc astazi se refera la subiecti foarte tineri, ceea ce demonstreaza ca ea poate fi asimilata independent de vârsta subiectilor. Cel mai adesea ea poate fi pusa în evidenta la fratii gemeni, dar exista numeroase alte exemple în care telepatia se manifesta si între persoane care nu au nici un grad de rudenie, ba chiar nici macar nu se cunosc. Statistica însa demonstreaza ca sunt cu mult mai dese cazurile de comunicare telepatica, voluntare sau involuntare, între subiecti care au anumite “afinitati” sentimentale, de exemplu, între cei foarte apropiati si, mai ales, între îndragostiti.

    Afinitatea indivizilor se pare ca joaca un rol foarte important în practica telepatiei. De altfel, asa cum vom vedea mai departe, s-a demonstrat ca este aproape irealizabila o comunicare telepatica între doi indivizi care, macar unul dintre ei, cel mai adesea receptorul, nu este de acord sa accepte sa «recepteze» mesajul telepatic. Cu alte cuvinte, «rautatile» nu prea pot deveni mesaje telepatice, totul depinzând de «bunavointa» celui care recepteaza aceste mesaje.

        Câteva date istorice

     In mod obisnuit, prin “telepatie” se întelege acel fenomen ciudat, foarte incitant si misterios, prin care “se transmit gânduri la distanta”. Despre întâmplari de acest gen auzim la tot pasul. Specialistii în parapsihologie, în efortul lor de clasificare si definire, nu se îndeparteaza prea mult de aceasta perceptie comuna a termenului de telepatie, chiar si atunci când folosesc în propriile definitii, notiuni si termeni cu încarcatura strict stiintifica. Totodata exista o destul de mare varietate a definitiilor date în decursul timpului telepatiei, pentru care s-au folosit si se folosesc uneori si alti termeni: criptestezie, sugestie ideatoare la distanta, telestezie, biocomunicatie, transmisiune perceptuala la distanta, radiocomunicatie biologica, transfer de informatie biologica etc.

     Creatorul termenului de “telepatie” este Frederic W. H. Myers, care a combinat doua cuvinte din limba greaca : tele (departe) si pathos (simtire). Nu exista înca o definitie general acceptata a telepatiei (asa cum nu exista nici pentru alti termeni din parapsihologie), ci încercari de definitii care variaza, mai mult sau mai putin, de la un autor la altul.

     Telepatia poate fi considerata ca fiind o forma de comunicare, un transfer informational între doi subiecti aflati la distanta.

    Istoria îndepartata ne aduce unele marturii care sustin ca în Egipt si în Mesopotamia, cu circa 4000 ani î.C., se stia despre existenta unor manifestari telepatice. Astfel, sunt prezentate fapte si întâmplari în care nu era nevoie ca lucrurile sa fie privite direct, asa cum apar ele ochiului uman, ci puteau fi privite doar cu « mintea ». Mintea are puterea de a revela multe lucruri, un obiect ascuns poate fi gasit numai cu mintea, si în acest sens Cartea Cartilor, dar si multe alte surse istorice, sunt pline de astfel de marturii.

       De pilda, în Grecia anilor 340 î.C. se spunea ca se putea vedea moartea fratelui într-un vis. Aceste lucruri au fost confirmate mai târziu; în plus, chiar si ziua visului coincidea cu ziua mortii fratelui într-o batalie în afara granitelor imperiului.

     In Biblie exista numeroase alte exemple de comunicare telepatica. Cel mai adesea ele se petrec sau dau impresia ca se petrec sub actiunea visului. Dumnezeu nu poate, se pare, comunica direct cu pamântenii, decât telepatic. El transmite, e adevarat - destul de rar, anumite mesaje, de fapt anumite dispozitii care trebuie urmate cu strictete pentru a se îndeplini dorintele acestora.

            Unele cercetari statistice recente apreciaza ca :

·         68% dintre experientele telepatice se petrec între fratii gemeni

·         13% între frati si surori nascuti la distante mai mici de 5 ani

·         9% între frati si surori nascuti la distante mai mari de 5 ani

·         6% între alte categorii de rudenii (mama(tata)-fiu/fiica), bunic(a)-nepot(ata) etc.

·         3% între cupluri (sot-sotie, cercuri de prieteni, cu mai mare pondere între prietenii apropiati ca vârste) etc.

·         sub 1% dintre experiente arata ca telepatia se petrece între prietenii cu distante de vârste mai mari, între straini si chiar între necunoscuti.