Turnul Londrei

    Este un monument istoric din centrul capitalei engleze, a alimentat decenii la rând poveşti cu apariţii fantomatice şi fenomene inexplicabile.

  Turnul Londrei sau Turnul Alb este cel mai vechi edificiu din Londra, aflat pe malul nordic al Tamisei. Construcţia a fost începută de Wilhelm Cuceritorul în jurul anului 1076, iar William al II- lea a terminat opera înaintaşului său, ridicând în 1097 şi un zid de împrejmuire a turnului. Dar aspectul pe care îl are astăzi Turnul Londrei i se datorează regelui Henric al VIII-lea, care a înălţat şi turnurile de pe colţurile zidurilor care împrejmuiesc turnul principal. De-a lungul timpului, a servit ca fortăreaţă, ca reşedinţă regală, ca sediu al Monetăriei, şi al Observatorului Astronomic.

      Vreme de 300 de ani, turnul a găzduit chiar şi Grădina zoologică regală. Totuşi, cea mai cunoscută parte a acestei fortăreţe medievale este închisoarea - în subteranele căreia şi-au petrecut ultimele clipe reprezentanţii familiilor engleze căzute în dizgraţia unuia sau altuia dintre regi. Aici şi-a pierdut viaţa arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Becket; tot aici a avut loc şi execuţia Annei Boleyn, a doua soţie a regelui Henric al VIII-lea. De aceea, se crede că Turnul este locul cel mai adesea bântuit de spirite. Se spune că noaptea, pe coridoare şi prin încăperi umblă spiritele celor întemniţaţi şi condamnaţi la moarte pe nedrept.
     Năluca lui Becket, prima zărită în Turn   

     Thomas Becket (29 decembrie 1170) a fost arhiepiscop de Canterbury din 1162 până în 1170, în timpul domniei regelui Henric al II-lea Plantagenet. A fost venerat ca sfânt şi martir şi de Biserica Catolică şi de Biserica Anglicană. Ridicându-se împotriva limitării drepturilor bisericii de către puterea regală, a fost ucis din ordinul regelui.

    Thomas A. Becket este prima apariţie a unei fantome văzută în Turnul Londrei. In timpul construcţiei zidului curţii interioare, în secolul XIII, Thomas părea nemulţumit de lucrare, şi se povesteşte că a transformat zidul în moloz cu o singură lovitură a crucii sale. Cum bunicul lui Henric al III-lea fusese responsabil de moartea lui Thomas Becket, el a construit imediat o capelă în Turnul Londrei, botezând-o cu numele arhiepiscopului. Gestul se pare că a fost pe placul fantomei lui Thomas, deoarece nu au mai existat alte întreruperi în timpul construcţiei zidului.
    

  Anna Boleyn, cea mai „insistentă" fantomă    

      Una dintre cele mai cunoscute figuri despre care se spune că ar bântui turnul, este Ann Boleyn. Ea a fost decapitata aici în 1536, şi, de atunci, s-a arătat de nenumarate ori vizitatorilor sau personalului auxiliar, ţinându-şi capul în mână.Regina este văzută în multe nopţi ceţoase, spun englezii, în fruntea unei procesiuni de lorzi şi doamne pe treptele Capelei Regale a Sfântului Pavel ad Vincula. 

    Anna Boleyn (1500-1536) a fost cea de a doua soţie a lui Henric al VIII-lea, rege al Angliei, şi a avut un destin tragic, trecând de la grandoare la disperarea condamnatului la moarte.A fost fiica lui Thomas Boleyn şi se pare că ar fi avut doi fraţi. A avut o relaţie sinuoasă şi presărată de tensiuni cu familia ei, ajungand adesea la conflicte deschise, mai ales din cauza înverşunării faţă de tatăl său, un respectat diplomat. Anna era o femeie atrăgătoare, dar nu frumoasă după standardele vremii, fiind "prea slabă" şi "prea brunetă", dar mulţi o considerau cea mai elegantă din lume.S-a îndrăgostit de ea Henric al VIII-lea, chiar dacă era soţul Catherinei de Aragon. S-au căsătorit în secret în 1533. Regele şi-a eliminat rapid rivalii.Anne a dat naştere unei fetiţe, viitoarea regină Elisabeta I. Legătura dintre cei doi s-a terminat la fel de brusc pe cât începuse.

       Pe 2 mai 1536 Anne a fost întemniţată în sumbrul Turn al Londrei, fiind acuzată de adulter cu fratele ei şi cu un muzicant al Curţii. Mai mult, regina împreună cu presupuşii iubiţi ar fi pus la cale un complot pentru asasinarea regelui.Anne si fratele ei au fost condamnaţi la moarte pe 15 mai 1536, în pofida protestelor fostei regine.

    În realitate, Henric dorea să se recăsătorească, iar regina era o piedică. Nu s-a păstrat nici măcar o listă a dovezilor care au încriminat-o. Pe 17 mai, muzicantul a fost spânzurat. Două zile mai târziu, Anne ajunge în faţa călăului. Fosta regină a glumit chiar când i s-a spus că va fi decapitată. Imbrăcată cu o simplă rochie neagră şi cu părul lăsat liber pe umeri, a ţinut un mic discurs, în care a respins acuzaţiile. Apoi a fost legată la ochi şi a îngenuncheat în faţa călăului. Regele n-a simţit nicio remuşcare, fiindcă în viaţa lui apăruse Jane Seymour, care spera că îl va face cu adevărat fericit.

 
     Catherine Howard (foto dr), a cincea soţie a regelui Henric al VIII-lea, a reuşit să scape din camera din Queen’s House, unde îşi aştepta execuţia, şi, disperată, fugea strigând după ajutor. A fost prinsă şi decapitată. Şi astăzi, fantoma ei continuă să alerge şi se aud ţipetele unei femei care cere ajutor. Un căpitan de la pază este convins că năluca fără cap a Catherinei apare foarte des la Green Tower, locul unde a fost executată.

     Queen’s House era “hotelul”rezervat persoanelor căzute în dizgraţie. Cea mai înspăimântătoare execuţie a fost cea a contesei de Salisbury, ultima din familia Plantagenets, în vârsta de 70 de ani la vremea decapitării. Regele Henric al VII-lea a cerut moartea sa din motive politice. Contesa, care era o luptătoare, a refuzat să pună capul în acelaşi loc precum criminalii de rând. Călăul a fugărit cu toporul până a reuşit să o decapiteze. Fantoma ei a fost văzută retrăindu-şi oribila moarte. A fost zărită, de asemenea, şi umbra unui topor urmărind-o.

        Un căpitan din Gardă susţine că fantoma fără cap a fostei regine apare în preajma Green Tower, acolo unde a fost ucisă, conducând o procesiune către mormântul ei, pentru ca dintr-o dată să dispară. În 1864, o sentinelă a confundat probabil trupul ei fără cap cu o baionetă, fiindcă a primit o lovitură atât de puternică, încât a rămas inconştient. Militarul a fost la un pas de a ajunge la Curtea Marţială pentru că ar fi adormit la post şi apoi şi-ar fi povestit visele, ca şi cum ar fi fost realitate. A fost salvat doar pentru că şi alţi soldaţi au relatat şi ei despre întâmplări foarte asenănătoare.

     

   Stafiile a doi prinţi-copii bântuie, ţinându-se de mână
       Se povesteşte că trecând după miezul nopţii pe lângă Bloody Tower, gărzile au văzut fantomele a doi copii îmbrăcaţi în cămăşi albe, care coborau scările Turnului, ţinându-se de mână, îmbrăcaţi în cămăşi albe de noapte. La jumătatea scării, s-au oprit, privind în gol, cu o expresie de infinită tristeţe şi dezolare. Apoi dispar în zidurile edificiului.De altfel, deseori sunt văzuţi bântuind în jurul Turnului, împreună, cu aceeiaşi ochi trişti, mereu îmbrăcaţi în alb. Turnul Sangeros a fost scena dispariţiei infame a doi prinţi, Eduard al IV-lea (13 ani) şi Richard Duce de York (10 ani), despre care se ştie că au fost ucişi în 1483, probabil la comanda ducelui de Gloucester, care avea să fie încoronat sub numele de Richard al III-lea.       

     După moartea tatălui lor, regele Eduard IV, copiii au fost despărţiţi de mama lor şi închişi ”pentru protecţie”în Garden Tower. De atunci, nimeni n-a mai ştiut nimic de ei. La ordinul unchiului, micii prizonieri au fost maltrataţi şi chinuiţi, păziţi de gardieni fioroşi.Lord Hastings, consilier al regelui, a încercat să-i salveze, dar a fost decapitat. Unul dintre martori, i-a descris ca fiind două umbre , care plângeau şi îşi chemau cu disperare părinţii. Într-o noapte, un trimis al Ducelui i-a asasinat, sufocându-i cu covorul şi apoi s-a ocupat de dispariţia cadavrelor, îmbrăcate în cămăşi albe.

       Sufletele prinţilor au rătăcit aproape două secole, până când, în 1674, nişte muncitori au găsit, îngropate sub o scară dinWhite Tower, îngropat un cufăr cu scheletele celor doi copii. Au fost apoi înhumate la Westminster, cu onoruri demne de nişte prinţi. De atunci, Garden Tower a fost botezat Bloody Tower, iar fantomele băieţilor apar tot mai rar. Richard III a domnit doar doi ani, fiindcă în 1485, şi-a pierdut tronul şi viaţa într-o bătălie cu viitorul rege Henric VII.
      

 Jane Grey, ucisă la 9 zile după încoronare  

      Lady Jane Grey a fost victima inocentă a unui complot pus la cale de tatăl ei, Henry Grey, duce de Suffolk, şi de ducele de Northumberland, care aspira la tron, după moartea regelui Edward VI. A făcut parte din casa regală a Tudorilor. În 1551, când tatăl ei Henry Grey, a fost numit Duce de Suffolk s-au mutat la curtea regală. Această schimbare dramatică din viaţa tinerei a fost premeditată de Ducele de Northumberland, John Dudley.Acesta spera ca prin căsătoria fiului său, Guildford, cu Jane Gray, să preia puterea în Anglia protestantă. Pe 21 mai 1553, Jane s-a măritat cu Guildford Dudley, dar modul în care o trata noua s-a familie a dus-o la depresie nervoasă.

   

   Jane Grey-Dudley era verişoara regelui Eduard al VI-lea, care avea convingerea că ea ar fi cea mai bună soluţie pentru preluarea tronului după moartea sa. Regele şi-a lipsit surorile de dreptul de succesiune la tron, alegând-o pe Jane Grey, după care şi-a luat rămas bun de la viaţă. În ziua de 10 iulie 1553 a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I.  Însă Maria Tudor, sora lui Eduard al VI-lea, a adunat soldaţii săi fideli la Norfolk şi, pe 19 iulie 1553, a intrat în Londra, iar regina Jane I a fost acuzată de trădare şi, împreună cu soţul ei, a fost întemniţată în Turnul Londrei.Jane şi-a recunoscut vina şi, pe 12 februarie 1554, a fost decapitată în Tower Green, iar soţul ei, executat în Tower Hill.
        Stafia “reginei care a domnit 9 zile” şi care avea 17 ani la moarte bântuie de secole Turnul.Gărzile spun că apare în fiecare an de 12 februarie, data la care a fost ucisă. Două sentinele au raportat că au întâlnit - o în Salt Tower la 12 de februarie 1977 : “La început am văzut cum încet, încet o pată mare albă lua forma unei femei, în care am recunoscut-o pe regină”. Cei care au văzut fantoma, susţin că apare plângând, în Beauchamp Tower.
  

       La un moment dat, Turnul Londrei a fost pe post de menajerie regală. Lei, leoparzi, urşi, păsări, maimuţe şi un elefant, care fusese un cadou din partea regelui Franţei, erau expuse acolo. Într-o zi de ianuarie 1815, după miezul nopţii, o santinelă a văzut un urs ieşind din menajerie. A încercat să-l străpungă cu baioneta, dar nu era decât o nălucă. Santinela a fost găsită mai târziu inconştientă. A murit de frică, la scurt timp.

       

      Rudolf Hess, închis şi el în celebrul turn 

    Ultimul VIP care a locuit acolo a fost Rudolf Hess, al treilea om ca importanţă în guvernul lui Hitler.  Când a părăsit Turnul a mărturisit că a trăit clipe de groază în acel “loc blestemat”. În Salt Tower, o zonă mai izolată din complexul de turnuri ce alcătuiesc Turnul din Londra, câinii refuză să intre în vechiul edificiu, iar după căderea nopţii, nici gărzile nu mai au curaj să treacă prin preajma respectivului perimetru, de când unul dintre ei a fost pe punctual de a fi strangulat de o forţă invizibilă.