Dan Puric - Invidia

    "Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

    Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
    Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon.
    Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel.
    Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.

 A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan.
    Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast.
    In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III.
    A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
    O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
    L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale.
    L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
       Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,Berdiaev.
    Lupta era stransa, dar echilibrata.
    In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de DNA.
    Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
    Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie.
    Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
    Si atunci ne-a cuprins invidia... Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?”

Arca lui NOE

 

                                   Ciocanitoarea   ar   trebui   sa   plece!

Tot ce trebuie sǎ ştiu despre viaţǎ am învǎţat de la Arca lui Noe:

Unu : Nu pierde barca.

Doi : Aminteşte-ţi  ca toţi  suntem în aceeaşi barca.

Trei : Fa-ţi planuri în avans. Nu ploua când  Noe şi-a  construit arca.

Patru : Fii pregatit. Când vei avea  600 de ani , e posibil ca cineva sa-ţi ceara sa faci ceva cu adevarat important.

Cinci : Nu  asculta criticile ; mergi  înainte cu treaba care trebuie facuta.

Sase : Construieşte-ţi  viitorul pe premise înalte.

Sapte : De  dragul  siguranţei, calatoreşte în  pereche.

Opt : Viteza  nu  e totdeauna  un avantaj. Şerpii erau pe arca împreuna cu gheparzii.

Nouǎ : Când eşti  stresat, pluteşte pe apa  o perioada.

Zece : Aminteşte-ţi, Arca a fost construita de amatori ; in timp ce Titanicul de profesionişti.

 

Despre munca ...in general

Proverbul zilei!  "Cata vreme seful meu pretinde ca salariul meu este mare,
Pretind si eu ca am multe de facut".

Din gândirea chinezeasca : „Cel care toata ziua e activ ca o albina, e puternic ca un taur, muncește precum un cal si seara se-ntoarce rupt de oboseala, precum un câine, ar trebui sa consulte un veterinar, caci este foarte probabil un bou!”

      Managerii unei edituri incearca sa afle cum de nimeni nu a observat ca unul din angajati a stat la birou, mort, timp de 5 zile, inainte sa-l intrebe cineva daca se simte bine. George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectiva, a suferit un atac de cord in biroul pe care il impartea cu alti 23 de angajati (e vorba despre acele "cubicule" tipic americane, spatii largi de lucru impartite in birouri cu ajutorul unor pereti din gipscarton sau sticla).
    Desi a murit luni, nimeni nu a observat asta pana sambata dimineata, cand ingrijitorul l-a intrebat de ce lucreaza si in weekend.
     Seful lui Turkelbaum,Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times:
"George era intotdeauna primul la birou primul dimineata si ultimul care pleca seara, asa ca nimanui nu i-a parut neobisnuit ca sta in aceeasi pozitie si ca nu vorbeste. Era mereu absorbit de munca sa si interiorizat."
     Un examen medico-legal a relevat ca murise deja de cinci zile la data gasirii lui. George citea manuscrisul unei lucrari medicale cand si-a gasit sfarsitul.

Poate n-ar fi rau sa le mai dati colegilor de birou cate un ghiont din cand in cand !

Morala povestirii: Nu va omorati muncind ! Oricum nu baga nimeni de seama!

Emotiile negative prelungesc bolile

   De abia in secolul 21 am gasit dovezi pentru ce zicea filosoful Lucius Seneca in urma cu 2000 de ani: "Sa vrei sa fii vindecat este inceputul vindecarii."

    Doctorul Patrick McCarthy, co-director al spitalului Northwestern Memorial, ne explica ce vroia Seneca sa spuna de fapt: "Prin chirurgie putem vindeca problemele de inima, si cam atat" spune el. "Pacientii ar putea in continuare suferi de depresie si stres care le-ar face mai mult rau la inima decat o boala".

"In urma cu 20 de ani, daca ii sugerai cuiva sa se duca la o clinica de psihologie, acela s-ar fi opus cu siguranta" spune McCarthy. "Astazi insa este mult mai imbratisata aceasta metoda. Oamenii realizeaza ca depresia este o parte a bolii".

       Dolores Rogalski, o femeie in varsta de 57 de ani din St. Joseph, Michigan, a trecut printr-o operatie de transplant de cord pentru ca avea probleme grave de stres; dupa 4 luni in care a trecut printr-un divort, o operatie la plamani, internarea fiicei sale, moartea unui prieten apropiat si a mamei sale vitrege. Tratamentul doamnei Rogalski s-a bazat pe sedinte terapeutice Lebowitz, directorul de medicina complementara, pentru a se vindeca de stres. "Oamenii incearca sa prezica sau sa controleze mediul in care traiesc", spune Lebowitz, "si cand problemele se aduna, rezulta anxietatea: ei tind sa sa concentreze la toate lucrurile care nu sunt asa cum erau planuite".

         Inainte de transplant, Lebowitz a invatat-o pe Rogalski exercitii de relaxare a corpului si a mintii. A inceput cu respiratii lente si adanci si a continuat apoi cu relaxarea fiecarui muschi din corp. Faptul ca a invatat aceste exercitii au ajutat-o sa isi concentreze gandurile asupra unor elemente care o faceau sa se simta in siguranta si capabila de vindecare. "Nu mai sunt deloc ceea ce eram inainte" spune Rogalski. "Mi-am acceptat divortul. Am acceptat toate lucrurile din viata mea fata de care nu puteam face nimic. Mi-am aranjat lucrurile in functie de importanta lor si am privit problemele din toate perspectivele. Acesta este elementul cheie…"

Stresul cronic

      Cand oamenii de stiinta vorbesc despre stres se refera la stresul cronic care dureaza cel putin 2 saptamani, nu la numeroasele varietati de depresie sau frustrare care le experimenteaza oricine zi de zi.  
         Bruce McEwen, neuroendocrinolog la Universitatea Rockefeller, a descoperit faptul ca acest tip de stres poate modifica configuratia nervoasa a creierului in mod daunator. Cercetarile sale arata ca hormonii eliminati de stres pot activa un raspuns daunator care se intoarce la creier si il afecteaza in zonele care coordoneaza presiunea sangelui, ritmul cardiac, activitatea intestinala, memoria, frica si anxietatea. "Se pare ca circuitele in partea cognitiva a creierului sunt foarte sensibile la stres, si de abia am inceput sa ne dam seama de consecintele grave pe care acest lucru l-ar putea avea la o persoana" spune McEwen. Caracteristica principala a stresului cronic si a depresiei se numeste "sindromul bolii". "Te simti ca si cum ai avea gripa sau ai fi racit" spune McEwan. "Te simti total lipsit de energie, vezi lucrurile in ceata si nu iti dai seama de ce se intampla in jurul tau. Te simti bolnav din punct de vedere fizic si de fapt nu esti. Toate acestea se datoreaza hormonilor eliminati de creier care trimit un raspuns daunator organismului ".  "Inima si celelalte organe sunt practic coordonate in totalitate de la sistemul nervos central" spune Dr. Michael Jones, director al sectiei de boli gastrointestinale si neurologice ale spitalului Northwestern Memorial.

    Ruptura s-a produs, spune el, inca din epoca Iluminismului din secolul 18, cand oamenii de stiinta au decis sa studieze anatomia corpului uman iar Descartes a fost unul dintre promotorii acestui curent. "Asta s-a intamplat deasemenea si in perioada Inchizitiei" , spune Jones, si Biserica Catolica a subliniat: "Rene, este o idee magnifica dar vreau sa tii minte faptul ca mintea si sufletul apartin lui Dumnezeu si Bisericii Catolice."

Puterea creierului in vindecare

      Dualismul minte-corp a fost deasemenea o idee de afaceri eficienta : daca te simti bolnav, eu am antidotul. Dar acest lucru neglija capacitatea de vindecare naturala si potentiala putere distructiva a creierului, spune Jones. Efectul gandului asupra corpului a fost intotdeauna vizibil in diferite ipostaze: O situatie stresanta produce o senzatie de fluturi in stomac, acesta fiind unul din organele cele mai predispuse la boli provocate de stresul cronic. Hrana pe care o savurezi nu va fi la fel de bine digerata daca este intrerupta de un telefon de la FISC care te anunta ca iti vor fi majorate taxele pe care trebuie sa le platesti.

       Nu conteaza motivul stresului. Ceea ce conteaza este ca trebuie sa opresti acest lucru.

"Spitalul nostru detine ultimele versiuni de medicamente impotriva bolilor neurologice si analgezice viscerale", spune Jones. "Detinem toata aparatura necesara, dar nimic din ceea ce avem nu poate face mare lucru atunci cand stresul cronic s-a instalat". Dar in momentul in care vorbesti cu oamenii si te implici in viata lor privata si ii inveti sa priveasca problema in ansamblu, deja ei se simt mai bine.

In urma cu 3 ani cand Seth Knocke avea 16 ani, tanarul suferea de greturi puternice dupa ce manca. A consultat mai multi doctori insa in zadar si in final a ajuns la Jones, care mai intai a incercat aparatura sa sofisticata. Medicamentele impotriva greturilor n-au avut nici un efect. Apoi, Jones l-a tratat cu andidepresive pentru a-i relaxa muschii netezi ai sistemului digestiv. Aceasta metoda a functionat timp de 8 luni dupa care greturile au revenit cu aceeasi intensitate ca si inainte.

          Atunci Jones s-a hotarat sa apeleze la un psiholog Laurie Keefer, acum membru deplin al echipei de la Nortwestern. Jones si-a dat seama ca probleme lui Knocke au inceput datorita unui virus stomacal care ii provoca greturi cand manca. Chiar si dupa ce virusul a fost eliminat, mintea sa elibera substante chimice care ii produceau greata oricand consuma alimente.

         Pentru a stopa acest ciclu, Keefer a incercat sa-l trateze pe Knocke prin autohipnoza, proces in care pacientul ramane constient dar relaxat ca si cum ar fi gata sa adoarma, pregatind astfel creierul sa accepte informatii ce aveau sa disocieze mancarea de greata. Concentrandu-se asupra unei imagini luminate dintr-o camera intunecata, Knocke il asculta pe Keefer care ii spunea sa-si imagineze ca se afunda intr-un nor fin ca apoi sa cada intr-o barca ce plutea pe un lac linistit. Band apa racoritoare din lac, Knocke isi imagina cum aceasta ii trece prin esofag si mai apoi in stomac unde ii vindeca orice urma de greata.

Dupa 5 sedinte, senzatia de greata i-a disparut. De cate ori aceasta ameninta sa revina, el apela la autohipnoza, racorindu-si stomacul cu o sorbitura de apa racoroasa. Acum, "boboc" la Colegiul Beloit, el planuieste sa devina psiholog, inspirat fiind de propria sa experienta in vindecarea bolilor prin autohipnoza.

           "Ei spuneau despre creierul meu ca era ca hardul unui computer", spune Knocke. "Ceea ce s-a stocat in memoria lui era senzatia de greata. Tot ceea ce trebuiau ei sa faca era sa "formateze" aceasta senzatie si eu voi fi OK". Iritarile stomacului sunt motivul principal pentru care oamenii apeleaza la gastroenterologi. De cand terapia prin medicina alopata s-a dovedit a fi ineficienta pentru aceste boli, un numar impresionant de fiziologi considera astazi ca mai intai trebuie tratat creierul pentru ca mai apoi sa poata fi tratata boala in sine.

          Un studiu recent al cercetatorilor Universitatii din Manchester, a descoperit ca la sfarsitul unui an, atat psihoterapia cat si antidepresivele erau mai eficiente in reducerea simptomelor bolii si imbunatatirea calitatii vietii decat metodele clasice. Mai mult decat atat, psihoterapia s-a dovedit a fi cea mai ieftina metoda, cu 22% mai putin decat antidepresivele si cu 41%mai putin decat terapia standard.
       Selma Holme a adoptat o dieta de reducere a stresului in timp ce se trata de cancer uterin, in urma cu 2 ani. Dupa ce l-a ingrijit 14 ani pe sotul ei, Jack, care sufera de Parkinson, ea avea imunitatea foarte scazuta.Holme a folosit mai intai tehnica prin care isi ghida imaginatia catre relaxare si mai apoi a folosit autohipnoza. Acum un an a inceput tratamentul cu acupunctura ca si tehnica utilizata in programul de reducere a stresului utilizat de Loyola. Nu a durat mult timp pana cand sotul ei si-a dat seama ca nu este la fel de tensionata ca inainte, apoi fiica ei a remarcat cat de bine se inteleg parintii ei."Am mai multa energie. Sunt optimista", spune Holme, care acum s-a vindecat de cancer dupa ce a folosit radioterapia.

Stresul, Anxietatea si Depresia necesita tratament.

Evident, medicina complementara nu poate inlocui vaccinurile, medicamentele, chirurgia sau alte tehnici ale medicinei alopate si nimeni nu stie exact cat de eficienta este. Dar se observa un acord general in comunitatea medicala, ca stresul, anxietatea si depresia dauneaza sanatatii si trebuiesc tratate.

        In 1995, cercetatorii Janice Kiecolt-Glaser si sotul ei Romanld Glaser de la Ohio State University, au publicat un studiu inovator, care arata ca persoanelor care isi ingrijesc rudele bolnave de Alzheimer, o sarcina de altfel foarte stresanta, le sunt micsorate cu 24% sansele de vindecare a ranilor superficiale ale pielii spre deosebire de persoanele de aceeasi varsta si situatie economica similara care insa nu au aceste obligatii. Acest studiu a fost urmat de un altul care arata ca vindecarea ranilor la studentii care urmeaza sa sustina un examen, dureaza cu 40% mai mult decat la studentii care asteapta vacanta de vara.

      Stresul face ravagii prin cortizonul eliberat, acesta fiind un hormon de stres, si prin adrenalina eliminata, spune Glaser, directorul sectiei de Cercetare in medicina complementara. Acesti hormoni cauzeaza pierderea echilibrului hematiilor, schimbarea functiei lor si dereglarea sistemului imunitar. Celulele imunitare incep sa elimine proteine inflamatorii care daca sunt eliminate in cantitati mici pot grabi vindecarea dar, produse in exces distrug tesuturi in intreg organismul crescand riscul aparitiei cancerului, a bolilor cardiovasculare, osteoporozelor si diabetului.

         "Cand Jan si eu am inceput sa lucram impreuna, nu credeam ca vom ajunge la aceasta concluzie" Glaser spune, referindu-se la impactul stresului asupra bolilor si asupra vindecarii. "Ei bine, o sa studiem problema si daca nu vom gasi remediul ne vom opri. Iata-ne dupa 20 de ani de cercetari asidue, inca mai muncim in acest domeniu, fiindca evident merita." De fapt, schimbam principiile medicale, spune el."Medicii vor incepe prin a intreba pacientii ce se intampla in vietile lor atunci cand intampina probleme legate de boli infectioase sau cancere,boli metabolice, diabet sau obezitate.Pentru ca acum stim motivul care afecteaza vietile lor si motivul producerii acestor boli."

        Primul indiciu,descoperit inca din anii 1900,de catre Walter Cannon de la Harvard, arata ca stresul nu este doar o mare neplacere,dar poate nimici organele interne.El a descoperit ca in orice moment de timp,cand oamenii se simt amenintati,corpul reactioneaza neplacut prin cresterea presiunii sangelui, a batailor inimii, prin crearea de contracturi musculare si prin respiratie ingreunata.

60 de ani mai tarziu,in acelasi laborator, al lui Cannon,Dr. Herbert Benson a descoperit antidotul stresului:" relaxarea".

Reactia de Relaxare

In timpul cercetarilor sale, Benson a banuit dispretul colegilor sai de la Harvard, asa ca,activitatea sa se desfasura noaptea, cand putea sa aduca pacienti care practicau meditatia transcedentala. El a descoperit ca doar prin simpla gandire, acestia pot transforma functiunile corpului. Respiratia scadea cu 25%, consumul de oxigen scadea cu 17%, tensiunea arteriala scadea iar bataile inimii erau mai reduse. Si nu numai meditatia reduce stresul. Cercetarile ulterioare aratau ca respiratia profunda, relaxarea progresiva a muschilor, hipnoza, imaginatia ghidata, rugaciunea si alte tehnici pot imbunatati reactia de relaxare a corpului.

      "Prin extinderea practicii de relaxare a organismului, care s-a dovedit a fi o practica eficienta, orice boala care a fost cauzata sau s-a inrautatit datorita stresului, a fost combatuta", spune Benson- profesor de medicina la Institutul Medical Harvard." Am descoperit ca aceasta practica este de mare ajutor in hipertensiune, anxietate, depresii mici si mijlocii, furii sau nemultumiri profunde, insomnii, printre multe altele."  Oamenii isi dau seama intuitiv, ca a face ceva pentru a-si calma sistemul nervos ii ajuta, spune el. Un studiu din 2004 bazat pe fonduri federale a dovedit faptul ca jumatate dintre americani practica o forma de relaxare, desi cei mai multi din aceasta categorie nu impartasesc acest lucru cu psihologii lor. "Noi privim sanatatea ca fiind o piramida triunghiulara" , spune Benson. "Prima fata este reprezentata de medicamente, cea de a 2-a de chirurgie. Trebuie sa existe si o a 3-a fata, iar noi am ajuns la concluzia ca aceea este grija de sine, care implica elemente asemenea relaxarii, nutritiei si exercitiului. "

         Investigatiile lui Benson in legatura cu efectul placebo, care este diferit de relaxare, l-a adus la concluzia ca acesta functioneaza prin accesarea urmelor din memorie care regleaza hormonii de stres – proces pe care el il numeste "insanatosire prin memorie".

"Sunt 3 componente ale efectului placebo", spune el. "Credinta si asteptarile pacientului, credinta si asteptarile fizioterapeutului si credintele si asteptarile care reies din relatia celor doi.

Cand cei doi sunt pe acelasi plan, ies la iveala capacitati de vindecare extraordinare. Daca te consideri in stadiul de vindecare, exista deseori posibilitatea ca tu sa fii deja vindecat. Ar putea fi acesta raspunsul la toate bolile? Desigur ca nu. Dar foarte multe medicamente isi fac probabil efectul, datorita efectului placebo."

       Interventiile psihologilor pot imbunatati vindecarea, dar oare pot ele prelungi vietile pacientilor foarte bolnavi? Acest lucru ramane foarte controversat in ciuda faptului ca studiile facute pe acest domeniu arata un efect pozitiv al psihologiei in medicina. Alastair J. Cunningham de la Institutul de Cancer din Ontario a descoperit faptul ca pacientii bolnavi de cancer care inca mai sperau la vindecare traiau mai mult decat cei care erau in acelasi stadiu al bolii dar care erau frustrati de stres si depresie. "Avem niste dovezi care ne arata faptul ca atunci cand omenii se implica mai mult in a se ajuta pe ei insisi, ei isi cresc de fapt rata de viata", spune Cunningham. "Dar nu exista nici o garantie ca aceste lucruri se intampla cu adevarat."

Poate fericirea sa ne ajute vindecarea?

    Daca stresul produce schimbari chimice daunatoare corpului in creier, poate fericirea produce schimbari benefice? Aceasta intrebare a fost scopul carierei lui Lee Berk, profesor asociat de promovare a sanatatii si educatiei la Universitatea Loma Linda din Los Angeles.

Determinat fiind de cercetarile sale de dinainte care sustineau ca rasul la comedii il ajutau sa evite boli care afectau sistemul imunitar, Berk a descoperit ca rasul, ca si exercitiul, muzica si meditatia, cresc nivelul de endorfina a corpului. Endorfina, care este de fapt morfina produsa de corpul uman, este o substanta care ne regleaza starea de zi cu zi si care reduce hormonii de stres.  "Face ca ritmul cardiac sa fie mai lent, scadea presiunea sangelui si reduce ritmul respirator astfel incat sa nu fii nevoit sa respiri cadentat", spune Berk. " Se instaleaza in celulele sistemului imunitar si produce schimbari benefice."

        Studiul lui Berk in legatura cu pacientii care au suferit primul lor atac de cord, arata faptul ca cei care se uita la o comedie jumatate de ora pe zi sunt in mod signifiant mai putin predispusi la un al 2-lea atac de cord in comparatie cu cei carora nu le-a fost recomandat tratamentul prin umor. El spune deasemenea ca si daca am impregna pilulele cu bucurie, din cauza efectelor pe care le-ar produce, tot ar trebui sa cerem aprobarea guvernului.

Downshifting

            
           Fenomenul dezvoltat in Europa de Vest se refera la acele persoane care prefera sa isi petreaca mai putin timp muncind si mai mult facand lucruri simple: plimbari, vacante la tara, calatorii lungi cu trenul si cu barca.  CARIERA. In general, persoanele care devin adepte ale acestui curent nu sunt carieriste si nu vor sa se imbogateasca, preferand sa munceasca atat cat sa isi poata permite viata de zi cu zi si cat mai mult timp liber. De asemenea, dupa cum explica psihologul Aurora Liiceanu, a deveni adept al acestui curent implica si "o doza de renuntare la orgolii sau la vise de preamarire".
 ACTIVITATI. In afara de relaxare, unii "downshifters" aleg sa isi petreaca timpul liber facand voluntariat, donand bani sau bunuri catre organizatii caritabile in care activeaza temporar sau practicand diverse forme de arta.
       Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management de Aurora Liiceanu  

   Downshifting- ul s-a nascut din refuzul societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergând dupa bani, dupa o pozitie ierarhică. Downshifting- ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt, calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material - nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fii fericit, multumit în viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel încât sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare e vorba de o etica a muncii.  Downshifting- ul nu poate fi la noi, pentru ca noi suntem o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, suntem o societate cu valori materialist - excesive, spre deosebire de cealaltă societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.   

   Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale.... Faptul ca exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca suntem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism. Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sunt mult mai potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala.

Numarul, cantitatea contează, si pretul.
     In general downshifting- ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi ale vietii care sunt importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui rau, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.
      Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga după bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania :"am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta; astazi sunt niste scovergi iradiate de computer.  Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina. Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la birou bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna "multumesc". Pentru simplul motiv ca "doar te platesc, nu?" In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate.      E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sunt foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa.
    De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani, dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea acestui fenomen.  Ca fenomen, downshifting- ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding- uri (aflate la noi in plina moda).Toate duc la confiscarea individului pentru profit.  

      Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motivează individul si il fac ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie psihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manance, individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului. Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding- uri) se fac de obicei in afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o neglijezi.

        Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om "simplificat" , un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si spirituala) e vitala. Partea spirituala nu se poate face in supravietuire.
          Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si sunt parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de artea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste.  Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, suntem inca morti dupa vitrine.
      Cred ca downshifting- ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si "a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face", fara simt critic, iar ceilalti sunt pe "a fi", fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala. Nu suntem in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu
traim in extreme.
         Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre.         Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca suntem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, suntem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sunt frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.        Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adanci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii - admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sunt preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa"etc.
       Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de vedere fizic... Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu contează. Imaginea este totul.
        Suntem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa? Daca inainte opozitia între bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele. 

ED: Estimati ca vor exista niste apropieri intre marile companii si fenomenul downshifting, pentru a impiedica exodul de capital uman catre aceasta deschidere a vietii?  
AL : Nu stiu, ma gindeam ca exact acest evazionism va fi preluat de cineva care va vedea un profit, l-ar prelua si apropia, l-ar transforma intr-un profit in sensul ca nimic din ce rasare ca germene de interes nu ramine ascuns. Aici cred ca exista un pericol pentru ca sunt de acord ca s-a nascut transplantul. Apar, insa, si forme patologice ale unei intentii bune de la inceput. De altfel, in cartea lui Beigbeder chiar acest lucru se spune: ca te refugiezi pe o insula si acolo se reia acest ciclu, in sensul ca incepi sa te plictisesti ca ai numai natura, ca mananci, ca stai degeaba, ca ai multi prieteni si intri intr-un alt tip de nevroza.

ED: Vorbim de o limita a downshiftingulul, daca mergi catre extrema aceasta te paste ruperea totala de lume.
AL :Haideti sa luam fenomenul "hippies", care sa zicem ca nu poti sa ilvezi ca un downshifting, insa intr-un fel de avangarda poti sa il vezi daca fortam putin lucrurile. Refuz scoala, refuz caldura, refuz apartamentul, acest mit al lui Robinson Crusoe care ne bintuie din cind in cind si pe care se bazeaza si evaziunea catre tara, catre rustic. Dar ce s-a observat pina la urma? La primele boli mai dure, au fugit la spital. Prin urmare, e foarte greu sa iti asumi ceva cu totul nou. Pina la urma suntem convinsi si de beneficiile socialului. Ideea este ca stilul de viata a devenit o problema, a alegerilor in societatea de astazi. La un moment dat se spunea despre femei: te mariti repede, faci repede un copil, il cresti pina la 26, 27, 28 de ani si la 28 ani cu un copil mare iti incepi viata. Poti face o facultate, esti inca tinara si poti sa iti reiei o alta viata. Se poate si invers, iti incepi cariera, lucrezi de innebunesti si la 34, 35 ani cind esti pe ultima suta de metri faci un copil. Acum la noi se poarta adoptia, anumite categorii, din varii motive s-au gindit sa impace si capra si varza si atunci isi fac o cariera, castiga bani si fiind si mai eliberate de maternitate, adopta copilul ca o forma de a compensa frustrarile. Pe de alta parte, copilul devine o forma de lux, pot sa imi permit un copil in conditiile astea, nu ca il fac sau il iau si il cresc, pentru ca eu fac banii, eu i-am facut si nu depind de nimeni. Este o actiune voluntar - monoparentala la aceasta categorie. Avem foarte multe forme. Una peste alta ideea este ca stilul de viata incepe sa preocupe foarte mult individul si cred ca daca o luam filozofic, motivul se naste din ideea aceasta a utilitatii vietii. Inainte viata se traia, acum trebuie sa ii gasesti o justificare.

ED: Adica intii traiesti particica aceea de viata si dupa aceea iti mai trebuie alti 15 ani sa o explici.
AL : Exact. In orice caz omenirea este extrem de pestrita si exista foarte multe formule pe care ti se propun ca fezabile. Cind am zis de subdiviziuni m-am referit de exemplu la casatorie. Vrei relatii seriale fidele sau vrei hopuri, urcusuri si coborisuri, incet incet, ai facut o investitie in cineva, sau mergi in aceasta idee de relatii seriale. Ai de ales. Era mult mai comod cind ti se spunea cum trebuie sa faci. Era clar ca era inspre binele tau sa preiei un model. Acum esti pus in fata multor modele, submodele sau contramodele si trebuie sa alegi ce vrei. Ideea este ca viata nu are sens, ca trebuie sa ii dai tu un sens.  Inainte avea un sens in sine, acum trebuie sa ii gasesti tu sensul, ceea ce reprezinta o intreprindere destul de dificila. Uneori am vazut ca acest lucru poate fi si una dintre explicatiile sinuciderii la tinerii care nu gasesc acest sens. Cel care sa-ti spuna ca merita sau ca este o datorie sa traiesti. Generatiile mai vechi nici nu si-au pus problema, traiau pur si simplu.ED: In privinta mediului romanesc spuneati ca downshifting- ul nu e de interes, de actualitate. Puteti face o estimare, in privinta a ceea ce ar mai trebui sa treaca peste noi, ce ar trebui sa mai invatam pentru a ajunge in ipostaza de a marsa catre acest fenomen?  
AL : Cred ca ar trebui sa fie mai multa bunastare materiala, pentru ca reflexia fata de propria viata in termeni mai evoluati nu se face decit in momentul in care ai asigurate conditii de viata decente. Nu neg ca oamenii care sunt foarte saraci nu isi pun probleme de ce sunt in halul asta de saraci si de ce viata este atit de amara, dar o fac in alti termeni decit cei care au tot ce le trebuie, sau in orice caz sunt multumiti si isi pun problema ce fac cu viata lor. Primii trebuie sa lupte ca sa traiasca, iar ceilalti trebuie sa dea un sens vietii. Este o mare diferenta.
      Cind am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap un banc destul de banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul marii si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur si simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa mai ai barca asta prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia. Acesta incepe sa ii arate care sunt avantajele: daca prinzi peste mai mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei un vapor si daca iti iei un vapor o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul raspunde: si acum ce fac? Probabil ca acel om avea o casa deasupra capului, vremea era destul de ospitaliera cu el, peste putea sa isi prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa.

ED: Considerati ca oamenii care au beneficiat de provocarile downshifting- ului intr-o anumita portiune a vietii lor vor fi capabili sa genereze alte valori pentru societate decit cele la care au apelat initial, adica vor putea sa genereze valori postmoderne? Daca da, in ce sens?
AL : Cred ca da, in sensul ca poate sa arate faptul ca avea de mic mai multe motivatii, hobbyuri, de a fi plasat mai realist intre principiul placerii si principiul realitatii, te face ca oricind sa te poti opri si sa ai ce face, sa nu ramii gol. Hobby-ul, cum se zice in sociologie, raspunde unui eu neutilizat. Vorbeam de principiul placerii si principiul realitatii: exista principiul realitatii, trebuie sa faci un pact cu lumea, cu nevoile, dar trebuie sa iti ramina ceva care, sa raspunda unor nevoi personale, sa-ti dea satisfactii. Este de dorit sa iti ramina permanent niste lucruri pe care vrei sa le faci. Trebuie sa stii ce sa faci dupa aceea. Sunt foarte multi oameni care se plictisesc, care nu isi dau seama ca ar putea fi folositi, iar societatea nu ii foloseste, ei devin resurse umane care se irosesc. Dar la noi exista acest curent, daca nu-ti da bani sa nu faci. Aici remarc o deosebire fata de lucrurile bune pe care le-am descoperit in strainatate, ca mai poti fi util, ca mai poti sa te duci undeva, socializarea in orice caz este un fapt pozitiv, nu poti sa te retragi din lume.

         Este nevoie in aceasta viata de relatii, ori pentru aceasta trebuie sa intelegi ca uneori ti se face un bine, ca lucrurile nu sunt alba - neagra, ca sa poti sa spui ca te duci sa te ocupi de niste copii parasiti sau de natura, dar daca nu imi dai nici un ban mai bine stau acasa. E foarte gresit pentru ca foarte multi oameni intra in depresie tocmai pentru ca nu sunt relationati sau nu-si gasesc o utilizare. Acesta este un lucru negativ in societatea romaneasca. Sigur ca exista oameni saraci care trebuie sa alerge dupa bani si nu pot face astfel de lucruri, dar sunt oameni care ar putea face ceva, dar care prefera sa stea pasivi... Downshiftingul presupune o schimbare de stil de viata pina la urma, stilul vietii se schimba total, dar pe de alta parte el nu putea sa apara la noi in societate, la noi este prematur sa admitem o asemenea evolutie. Nu neg insa ca sunt oameni care ar putea sa faca downshifting si nu fac, ceea ce inseamna ca fie sunt definitiv pierduti, fie ca nu au alte resurse, fie nu au nici o motivatie intrinseca, adica in sistemul lor de valori prietenia, natura, lectura, informatia, etc, nu exista. In incheiere as spune ca oamenii cauta frumusetea vietii in marile reusite si asa mai departe, fara a acorda importanta gesturilor mici, cotidiene. De fapt acestea fac cursul vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e foarte buna, insa ideile despre munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sunt importante. Este ca atunci cind esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur.