Farmacia casei - leacuri cu nuci

Remedii cu miez si coji de nuca
Modesta nuca are mai multe substante nutritive decat carnea, laptele, ouale, de aceea, se recomanda in alimentatia persoanelor cu distrofie alimentara, anemie, convalescenta, epuizare nervoasa. Miezul de nuca se foloseste faramitat bine, altfel stomacul nu reuseste sa-l digere. Avand in vedere ca nucile contin proteine, este indicat sa le consumati seara sau inainte de somn, daca dormiti dupa masa, deoarece proteinele se asimileaza mai bine cand organismul se relaxeaza. Nu se consuma cantitati mari de miez de nuca. Doza recomandata este de 4-7 nuci, altfel riscati sa va confruntati cu dureri de cap, spasme stomacale, constipatie.
Cresterea imunitatii - mai ales in cazul varstnicilor si al persoanelor istovite de o boala grea. Se amesteca un pahar de miez de nuca pisat, stafide si caise uscate cu 300 g miere de albine. Se consuma cate o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.
Intarirea organismului dupa boala sau in caz de oboseala cronica. Se consuma un amestec format din cantitati egale de miez pisat, cascaval ras si stafide.
Eliminarea durerilor cardiace: Se consuma faina de nuci obtinuta prin macinare, amestecata cu stafide. Fara stafide, se bea cu apa de catre bolnavii de colita si enterocolita.
Procese inflamatorii ale cailor urinare, cu urinari dese. Se administreaza miez de nuca prajita la gratar cu lemne, foarte bine pisat. Se administreaza cu apa.
Curatarea vaselor sanguine. Se toaca marunt coaja uscata de la 14 nuci (neaparat 14!), se amesteca cu 500 ml tuica, se lasa la macerat 70 zile. Se bea cate o lingura, dimineata pe nemancate. Leacul le e de folos si persoanelor cu depuneri de saruri, tromboza, chisturi si tumori, mastopatii fibromatoase.
Tratarea tusei. Se piseaza 4 nuci intregi (miezul si coaja), se amesteca cu o lingura de fructe uscate de soc. Se fierbe amestecul in 500 ml apa, pe foc mic, 15 minute. Se raceste, se strecoara si se amesteca cu o lingura de miere de albine. Se bea cate o lingura, de trei ori pe zi, timp de 7 zile.
Ulcer stomacal. Se prepara un ceai din membranele (pereti care despart miezul nucii) a 4-5 nuci si 250 ml apa clocotita. Se infuzeaza o ora in termos, se strecoara si se bea cate o lingurita dimineata sau inainte de culcare, pe nemancate.
Diabet, colita, boli ale traiectului digestiv, tiroidoza, hipertensiune. Se trateaza cu tinctura din membranele uscate. Acestea se pun intr-un borcan de 500 ml se pun, pe o treime a lui, tocate marunt, apoi se umple borcanul cu tuica si se lasa la macerat 21 de zile. Dupa stoarcere, se pastreaza intr-o sticluta de culoare inchisa. Se bea cate o lingura pusa in 100 ml apa, cu 30 minute inainte de masa.
 

  Tratamente externe
Problemele de tiroida se amelioreaza daca zilnic se aplica pe gat, in zona tiroidei, 4-5 straturi de frunze verzi, strivite putin intre degete. Se lasa 6-8 ore pe locul bolnav.

In cosmetica - nucile pisate sunt recomandate pentru curatarea tenului. Astfel, sunt pisate 2-3 nuci si se amesteca cu cateva lingurite cu apa calduta pana se albesc si formeaza o pasta. Aceasta pasta se aplica pe fata si decolteu si cu miscari circulare se maseaza pielea. Dupa 10 minute pasta este indepartata si se spala tenul cu ceai de musetel. Efectele benefice ale pastei de nuci: ajuta la sanguinizarea pielii, curata in profunzime impuritatile si indeparteaza stratul de piele moarta pregatind pielea pentru aplicarea altor tratamente pentru hidratare.  
Remedii din coaja verde de nuca
Varice, dermatoza, boli ale aparatului locomotor. Se fac frectii usoare sau se aplica comprese cu macerat din coaja verde de nuca. Reteta: se umple un borcan pe 2/3 cu coji taiate marunt sau tocate. Se toarna deasupra otet de mere si se macereaza 2-3 saptamani.
 

 Retete batranesti
Tinctura din nuci verzi
Nucile verzi se taie cu un cutit de inox pe un fund de lemn. Se pun intr-un borcan de sticla, amestecate cu zahar (un pahar la fiecare 10 nuci). Borcanul se tine pe geam, la soare, 10 zile, apoi la intuneric, inca 10 zile. Dupa 20 de zile, se adauga tuica (pentru adulti 250 ml la fiecare 10 nuci, pentru copii - 250 ml la fiecare 20 nuci). Se macereaza inca doua saptamani, apoi se strecoara. Se administreaza pentru vindecarea bolilor traiectului digestiv, dureri de stomac si pancreas, cu 12-20 minute inainte de masa. Doza pentru adulti: o lingura; copii pana la 5 ani - o lingurita; copii pana la 12 ani - 1,5 lingurite pe zi.
Tocatura de nuci
33 de nuci se piseaza apoi se dau prin masina de tocat carne. Se pun intr-un borcan de 3 l, se acopera cu tuica. Se inchide vasul etans, pentru a evita evaporarea alcoolului. Se lasa la soare timp de 40 zile, agitandu-se zilnic. Se strecoara printr-un ciorap (dres de femeie), se stoarce bine si se pastreaza in sticla de culoare inchisa la frigider. Se foloseste pentru tratarea cancerelor, dar si pentru toate tipurile de helmintiaze (viermi intestinali). Se administreaza la fel ca tinctura de nuci verzi.
Macerat cu petrol lampant
Un borcan invelit in hartie neagra se umple cu nuci verzi taiate marunt, peste care se toarna petrol lampant si se lasa 14 zile la rece. Batranii foloseau solutia obtinuta in cazuri de boli grave, in special cancere, dar si pentru contractii musculare, stari depresive, dereglari endocrine, astm bronsic, tahicardie, afectiuni ale sistemului nervos central cu leziuni organice, dupa chimioterapie antitumorala. Se consuma vreme de 7 zile cate o picatura amestecata cu o lingurita de miere de albine, sau pusa pe un cubulet de zahar, apoi alte 7 zile - cate 2 picaturi si inca 7 zile - cate 3 picaturi, amestecate cu 100 ml apa distilata sau de izvor. Dupa o pauza de doua saptamani cura se repeta. A treia cura se face dupa o pauza de 6 luni. Nu se recomanda mai mult de trei cure pe an. Doza este data pentru persoanele cu greutatea 60-70 kg. Persoanele cu greutate mai mare, care suporta gazul, pot incepe tratamentul cu 2-3 picaturi, in cazuri grave se bea si o lingurita, timp de 2-3 zile, dupa care doza se micsoreaza, ca sa nu se afecteze ficatul. Maceratul se bea pe nemancate. Dupa administrare, nu se mananca 1,5-2 ore, timp in care bolnavul trebuie sa stea relaxat, sa nu faca eforturi fizice.
Sirop din coji de nuci
Este un intaritor excelent si totodata un leac pentru bolile de stomac. Ingrediente: 2-3 pumni de coji verzi de nuca proaspat adunate se taie marunt si se fierb 10 minute intr-un litru de apa in care se pun si 3 cuisoare aromate. Se lasa sa se raceasca, se strecoara si se amesteca cu 1 kilogram de zahar tos. Se toarna in sticle de culoare inchisa. Se ia de trei ori pe zi cate o lingurita, dupa mesele principale.

Remedii cu trandafiri

 Din antichitate si pana in prezent, trandafirul a fost pretuit nu numai pentru frumusetea si parfumul sau deosebit, dar si pentru calitatile lui vindecatoare.

      Medicii antici aveau dreptate cand scriau ca trandafirul este un medicament natural universal. In medicina chineza si tibetana, petalele de trandafir se foloseau pentru curatarea ficatului de toxine, ridicarea tonusului organismului. Ceaiul aromat se recomanda pentru imbunatatirea vederii, auzului si activitatii muschiului cardiac la persoanele varstnice. Femeilor care nu pot sa devina mamici medicina orientala le propune siropul din flori de culoare alba si roz, iar in caz de sterilitate masculina, siropul de flori rosii si bordo. Persoanele afectate de depresie erau sfatuite sa-si stropeasca zilnic locuinta cu infuzie de trandafir.
    In Grecia antica si mai tarziu in Europa, medicii foloseau apa de trandafir in cazuri de afectiuni psihice, boli de inima si de rinichi. Bolile de plamani se tratau cu fumul petalelor uscate, iar bolnavilor de tuberculoza li se prescria inhalarea miresmelor de trandafiri proaspeti.
 

Petalele de trandafir

Se culeg dimineata, cand aerul este curat si umed, de preferat dupa o ploaie sau roua abundenta. Se aleg florile complet desfacute, dar nu vestejite. Ca sa nu se piarda nimic din calitatile lor utile, florile nu se spala. Petalele se folosesc pentru prepararea leacurilor, in stare proaspata sau uscata.
Stomatita. Se taie marunt 3 linguri de petale, se infuzeaza in 2 pahare de apa clocotita pana la racire si se clateste gura de cateva ori in timpul zilei.
Conjunctivita. O lingura de petale uscate se infuzeaza in 200 ml apa clocotita 30 minute, apoi se strecoara si se lasa la racit. De cateva ori pe zi, se sterg ochii cu infuzie, iar inainte de culcare, tampoane de vata imbibate cu infuzie se lasa pe pleoape 30 minute.
Amigdalita. Se amesteca parti egale de petale de trandafir (proaspete sau uscate) cu miere de albine. Amestecul se tine in gura 20-30 de minute, apoi se scuipa. Se repeta de doua ori pe zi, timp de 3-4 zile.
Paradontoza, stomatita. Pulberea din flori uscate amestecata cu miere de albine este un remediu pentru orice proces inflamator in cavitatea bucala. Cu amestecul aromat se frectioneaza gingiile bolnave.
Raceala, bronsita, faringita, nevroze, avitaminoza. Se bea ceai din petale uscate de trandafir (o lingurita la un pahar de apa fierbinte).
Spondiloza. Se macereaza 7-10 petale de trandafir in 125 ml de tuica timp de 5 zile. Locurile bolnave se frectioneaza cu solutie inainte de culcare, apoi se leaga cu un fular de lana sau blana de iepure.
Boli de piele. Pentru diminuarea iritatiei in cazuri de eczema, psoriazis, cosuri, erizipel, prurit alergic, pe locurile afectate se aplica un strat de petale proaspete, care apoi se fixeaza cu plasture sau tifon. Plagile infectate si arsurile se vindeca mai repede daca se aplica zilnic cate un strat de petale proaspete.
Constipatie. Se recomanda mestecarea meticuloasa si inghitirea a 8-10 petale proaspete de trandafir, de 2-3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
Accesele de migrena, vertij, greata, slabiciune. S-a demonstrat stiintific ca inhalarea aromei de flori de trandafir vindeca aceste afectiuni. Persoanele cu sistemul nervos slab, predispuse la depresii, nevroze, trebuie sa foloseasca de asemenea cat mai des inhalarea aromei de trandafir. Intr-un lighenas cu apa fierbinte, se pun cateva flori de trandafir si se lasa in camera unde se afla persoana afectata. Metoda da rezultate si in cazuri de raceala, gripa, guturai.
Astm bronsic. Amestecati 10 linguri de petale de trandafir cu 500 g dovleac tocat, o lingura de frunze de patlagina taiate marunt si un litru de vin rosu (natural). Amestecul se aduce pana aproape de fierbere, apoi se ia de pe foc. Dupa racire, se adauga 2 linguri de miere de albine. Se consuma cate o lingura, de 5 ori pe zi, timp de 3 zile, apoi urmeaza o pauza de 3 zile. Cura dureaza pana la consumarea produsului. Dupa o pauza de o luna, poate fi repetata.
 

Uleiul de trandafiri

Insomnie, depresie. Se inhaleaza, de mai multe ori pe parcursul zilei, aroma uleiului de trandafiri.
Angina pectorala: bolnavilor li se recomanda purtarea unui medalion cu un tampon de vata imbibat cu o picatura de ulei de trandafir.
In caz de otita: 2-3 picaturi de ulei se picura in ureche, de trei ori pe zi.
Blefarita: se ung pleoapele inflamate de 2-3

ori pe zi cu ulei de trandafir, timp de o luna. In acelasi timp, se bea si ceai din petale de trandafir.
Celulita: 12 picaturi de ulei de trandafir se amesteca cu 100 ml ulei de masline. Se frectioneaza locurile cu probleme, dupa un dus cald.
Arsuri, ulcer varicos, escara: se aplica ulei de trandafir sub forma de comprese.

 

Apa de trandafir

Stramosii ne-au lasat secretele folosirii unui remediu usor de preparat, care se numeste apa de trandafir. O mana de petale proaspete sau uscate se pun intr-un vas emailat sau de sticla. Peste flori se toarna apa fiarta si racita si se lasa sa infuzeze 5-6 ore. Varianta rapida: peste o lingura de petale se toarna un pahar de apa fierbinte, se acopera si se lasa pana la racire.
Recomandari:
Reumatism: se fac bai calde la picioare.
Dureri lombare: se aplica in zona lombara comprese fierbinti cu apa de trandafir.
Raceala: inainte de culcare, bolnavii se incalta cu sosetele inmuiate in apa calda de trandafir si stoarse putin.
Vertij, ameteala puternica: se leaga fruntea cu un prosop inmuiat in apa de trandafir rece.
Pentru ridicarea tonusului vital, corpul se infasoara strans cu un cearceaf inmuiat in apa rece de trandafir. Deasupra se inveleste cu un cearceaf uscat, apoi cu o plapuma.
Transpiratie abundenta: corpul se sterge de doua ori pe zi (seara si dimineata) cu apa de trandafir. Concomitent, se fac de 3-4 ori pe saptamana bai cu frunze de nuc.
Encefalopatie traumatica, distonie vegetativa vasculara, nevroze: zilnic, timp de doua saptamani, se face o ablutiune a spatelui, de la zona cervicala, peste omoplati, cu apa de trandafir calduta. Procedura se foloseste si de catre oamenii sanatosi pentru intarirea imunitatii si ridicarea capacitatii de rezistenta a sistemului nervos.
Alte metode: corpul se frectioneaza usor cu buretele imbibat cu apa de trandafir. Ca efectul sa fie mai puternic, spatele se bate cu un buchet de crengute de mesteacan trecut prin apa, pana la aparitia senzatiei de caldura placuta. Procedura ajuta si bolnavii cu probleme ale aparatului locomotor, mai ales cu dureri de coloana, dureri lombare, depuneri de saruri.
Baia cu infuzie de trandafir este un remediu excelent pentru afectiunile sistemului nervos, deoarece are efect de tonifiere, inlatura oboseala, anxietatea, ajuta inima, curata pielea. Jumatate de pahar de petale se infuzeaza intr-un litru de apa clocotita. Se acopera vasul timp de 20 minute, apoi tot continutul se toarna in cada. Daca se adauga si 4-5 linguri de suc de sfecla, efectul terapeutic va creste considerabil. Pentru bai, puteti folosi florile vestejite, din vaza.

Pepenele verde

Istoric

Pepenele rosu a fost cultivat pentru prima data in Egipt. Era un fruct foarte cautat in Egipt. Unele hieroglife sugereaza ca era pus in mormintele unor faraoni. Se crede ca pepenele era atat de ravnit de egipteni datorita continutului ridicat de apa. Hidratarea oferita de pepene este probabil motivul pentru care era privit atat de bine, in conditiile unei temperaturi foarte ridicate, lipsei apei si desertului. Multi oameni depindeau de pepeni ca sursa primara de apa. Pentru ca, pepenele este de fapt 92% apa. Beneficiile asupra sanatatii sunt recunoscute de multi ani. Acestea nu reprezinta o descoperire recenta.

O felie de pepene este cea mai buna metoda de a-ti potoli setea intr-o zi torida. Insa, dincolo de efectul de hidratare, acest fruct este o sursa ideala de antioxidanti, substante care ne apara de boli severe: cancer, afectiuni cardiace sau renale.

  Continutul mare de apa il recomanda ca diuretic pentru tratamentul rinichilor si aparatului urinar;

  Enzimele si acizii organici au efecte de dezintoxicare puternica, ceea ce recomanda pepenele rosu pentru cei cu o alimentatie incarcata de toxine;

  Licopina, substanta cu efect antioxidant si reglator imunitar, recomanda pepenele rosu in mod special persoanelor cu un grad mai ridicat de uzura a organismului, batranilor.

Miez  seminte coaja

Pepenele rosu este o bogat in potasiu, element care regleaza valorile tensiunii arteriale, previne accidentele vasculare cerebrale si pierderea de masa osoasa, reduce riscul formarii de calculi (pietre) la rinichi. Daca suferiti de astm, osteoartrita sau artrita reumatoida, pepenele este „tratamentul“ ideal pe timpul verii, datorita continutului bogat in vitaminele C si A.

Acest fruct dulce si zemos este bogat si in licopen (pigment natural, care da culoarea rosie si care este un puternic antioxidant). Din moment ce pepenele are un continut ridicat de apa (96%) si putine calorii, el poate fi inclus in dieta noastra zilnica, mai ales daca dorim sa scapam de kilogramele in plus sau de celulita. Nutritionistii spun ca cine mananca peste trei felii de pepene pe zi (o felie de pepene cantareste, in medie, 300 de grame) isi va imbunatati vizibil starea de sanatate.

Vitamine si minerale

Pepenele in totalitatea lui este o sursa de multivitamine. O portie cat doua cesti reprezinta o sursa excelenta de vitamina A, B6 si C.

Vitamina A intalnita in pepenele rosu prezinta o importanta deosebita pentru sanatatea ochilor.

Vitamina B6 continuta de pepenele rosu este folosita de organism pentru a produce substante chimice la nivelul creierului, precum serotonina, melatonina si dopamina, care ajuta corpul in combaterea anxietatii si panicii.

Vitamina C ajuta la intarirea sistemului imunitar si il ajuta sa ne protejeze impotriva infectiilor si virusilor si este cunoscuta pentru stimularea acestuia si protectia impotriva radicalilor liberi.

Potasiu

O portie cat doua cesti furnizeaza si potasiu, un mineral imperios necesar pentru mentinerea echilibrului de apa din corp si interiorul celulelor.

Persoanele care au un nivel scazut de potasiu pot experimenta carcei sau crampe musculare. Doua cesti de pepene au putin sub 10 procente din doza zilnica recomandata de potasiu.

Atentie! Nu aruncati semintele sau coaja. Semintele sunt o sursa excelenta de proteine si minerale: 100 de grame de seminte contin magneziu - 139 mg, calciu - 6 mg, potasiu - 20 mg, fier - 44 mg, fosfor - 82 mg si zinc - 74 mg. Coaja este bogata in siliciu (asigura buna functionare a pancreasului si fortifica sistemul osos) si clorofila (are proprietati detoxifiante, antibactericide si antifungicide). Daca aveti probleme cu digestia, evitati sa combinati in cadrul aceleiasi mese pepenele cu alimente prajite, oua sau mezeluri, deoarece ati putea avea greata, varsaturi sau diaree.

Si pepenele galben este benefic pentru sanatatea noastra. El are un continut bogat de apa (90%), potasiu, vitamina B6, fibre alimentare si niacina (vitamina B3). Mai mult, pepenele galben este lipsit de colesterol si grasimi, fiind recomandat persoanelor cu boli cardiace.

Sfat

Datorita continutului ridicat de vitamina C, pepenele este recomandat si copiilor, deoarece le intareste sistemul imunitar, aparandu-i de multe boli. Copiii pot consuma pepenele felii sau sub forma de suc. Spre deosebire de sucurile naturale din citrice, sucul de pepene are o aciditate scazuta, motiv pentru care nu este agresiv pentru stomacul celor mici. Sucul poate fi facut cu ajutorul unui blender sau prin pasarea bucatilor de pepene.

Efectele benefice ale dietei cu pepene verde asupra siluetei se datoreaza faptului ca:

  Pepenele este usor de digerat, datorita proportiei mari de apa;

  Valoarea nutritiva a pepenelui rosu este aproape nula, dat fiind cantitatea mica de glucoza pe care o contine, fata de volumul lui, asa incat nu tine de foame;

  Cantitatea de apa consumata si trecuta prin rinichi in combinatie cu glucoza face din consumarea pepenelui rosu un minunat mijloc de spalare a rinichilor.

  Restrictii in cura de tratament cu pepene verde:

  Contraindicat persoanelor cu insuficienta renala, datorita excesului de lichid din organism;

  Contraindicat la persoanele cu digestie dificila asocierea la aceeasi masa de pepene verde cu prajeli, fripturi, conserve.. pentru ca se poate produce indigestie;

  Contraindicat persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala, deoarece abuzul de lichide poate face sa scada tensiunea, primejduind starea bolnavului.

Concluzia este ca o cura de minimum zece zile lunar cu pepene verde are efect de dezintoxicare, de reglare hormonala si imunitara a organismului uman.

Planetele si imunitatea

  De voie, de nevoie, medicii „universitari" incep sa adauge la cortegiul de medicamente alopate si cate o cura cu echinacea, o aplicatie externa cu propolis ori un tratament cu ginseng. Se remarca o schimbare de mentalitate in aceasta directie, o schimbare benefica la care, cu un deceniu in urma, nici nu as fi indraznit sa visez. Care e explicatia? Unul dintre atuurile incontestabile ale terapiilor naturale, prin care au reusit sa patrunda in ermetica lume a medicinii moderne, este chiar imunitatea.

   Mai exact, aceste terapii sunt printre foarte putinele metode cu adevarat eficiente de stimulare a imunitatii organismului, mai ales pe termen lung, un lucru cert, dovedit prin ultimele cercetari stiintifice. In flora mondiala au fost identificate si, important, testate cateva sute de plante, de alge, de ciuperci, de alimente, de produse ale insectelor care ajuta sistemul imunitar. Iata cateva dintre ele:

1. Echinacea (Echinacea purpurea)

De peste zece ani, este cea mai folosita planta din lume pentru intarirea imunitatii, ocupand ca atare locul intai si in topul nostru. Dar oare isi merita ea aceasta faima? Cu siguranta da, chiar daca acest loc se datoreaza si faptului ca, printr-o conjunctura favorabila, ea este deocamdata una din cele mai bine studiate plante medicinale din lume. In prezent exista zeci de cercetari de laborator sau pe pacienti care atesta capacitatea echinaceei de a preveni si trata, prin stimularea imunitara, o serie de boli infectioase. Ea este folosita cu precadere contra guturaiului (rinitei), contra racelilor (faringita, laringita, bronsita) si contra gripelor, afectiuni produse de diferitele tipuri de tulpini de virusi gripali. Pentru prevenirea lor se tin cure foarte scurte, cu durata de patru zile, timp in care se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere, cu putina apa, de trei ori pe zi. Dupa cele patru zile de tratament se fac alte trei zile de pauza, apoi se fac alte patru zile de tratament. In total, se fac cinci asemenea cicluri de tratament + pauza, pentru prevenirea imbolnavirilor. (Echinacea stimuleaza in organism niste receptori care activeaza celulele sistemului imunitar si cresc productia de anticorpi. Daca acesti receptori sunt „alarmati" incontinuu prin administrarea de echinacea zi de zi, vreme de saptamani, atunci ei se obisnuiesc cu acest stimul si nu mai reactioneaza. De aceea se administreaza secvential echinacea, pentru a obtine la fiecare doza un raspuns puternic.) Si, greu de crezut, dar adevarat: in acest domeniu al imunitatii pur si simplu dictonul romanesc „Pauzele lungi si dese - cheia marilor succese" functioneaza. Daca nu am prevenit din timp virozele gripale prin cura anterior prezentata, atunci avem sansa de a le trata, de la primele simptome, cu echinacea sub forma de tinctura, din care se iau cate patru lingurite pe zi, in cure de o saptamana. Sunt destul de rare cazurile in care echinacea singura reuseste sa opreasca in fasa o viroza deja declansata, dar ea are alte calitati importante: reduce semnificativ (adesea la mai putin de jumatate) durata bolii si atenueaza simptomele neplacute ale acesteia, cum ar fi congestia nazala, senzatia de iritatie pe gat, accesele de febra.

2. Ginsengul siberian (Eleteurococcus senticosus)

Ocupa locul al doilea in clasamentul nostru, cu precizarea ca este un as al prevenirii bolilor si in iesirea cu succes din convalescenta. In schimb, radacina acestei plante nu s-a dovedit, cel putin deocamdata, foarte eficienta in cazurile in care o infectie acuta da primele semne de aparitie sau deja s-a instalat. Cura cu ginseng siberian este foarte utila pentru prevenirea racelilor de tot felul, a infectiilor urinare, a pneumoniei, in general a infectiilor cauzate si agravate de frig (nu degeaba este o planta Siberiana). De asemenea, este foarte util de luat inainte si dupa vaccinarea contra diferitelor afectiuni. Diminueaza eventualele reactii adverse la acest tratament.

La noi in tara, ginsengul siberian se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste, sub forma de comprimate sau de capsule, care se administreaza conform prospectului. O cura cu ginseng siberian pentru prevenirea bolilor infectioase dureaza, de regula, intre 3 si 6 saptamani si se poate relua dupa o pauza de 12-21 de zile.

3. Ashwaganda (Withania somnifera)

Este o planta care provine din indepartata Indie si ocupa un binemeritat loc pe podium, iar in viitoarele topuri ale imunitatii chiar am putea avea surpriza sa o gasim pe locul intai. De ce? Pentru ca, pe langa faptul ca stimuleaza productia de celule imunocompetente si de anticorpi, mai are o calitate: creste rezistenta organismului la stresul fizic (frig, poluare, oboseala) si la stresul psihic. Iar aici trebuie spus ca imunitatea este foarte grav afectata de stres, care daca a crescut peste anumite limite, ne poate face foarte vulnerabili la imbolnaviri, chiar daca luam o multime de alte remedii pentru imunitate. Ashwaganda, cunoscuta si sub numele de ginseng indian, ne ajuta sa rezistam oboselii, sa fim mai calmi in fata situatiilor tensionante, sa dormim bine (nu degeaba numele sau latin contine adjectivul somnifera), adica exact lucrurile care imbunatatesc imunitatea.

 Ca si ginsengul siberian, este prin excelenta remediul pe care trebuie sa il luam din timp, inainte ca boala sa ne dea tarcoale. La noi se gaseste singura sau in combinatii sub forma de comprimate care se iau conform prospectului. De regula, se tin cure de o luna cu ashwaganda, urmate de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

4. Lemnul-dulce (Glycyrrhiza glabra)

O planta de top care creste spontan in Romania. Este poate si cel mai interesant stimulent imunitar din aceasta enumerare de plante, fiind printre putinele remedii care sunt bune in toate fazele unei boli infectioase sau tumorale, precum si pentru preventie. Radacina sa administrata intern creste cantitatea de anticorpi din saliva, din mucoasa respiratorie si din cea digestiva, refacand si intarind aceste tesuturi, care sunt prima linie de aparare impotriva oricarei infectii.

 Lemnul-dulce este util si atunci cand sistemul imunitar se intoarce impotriva noastra, producand alergii sau boli autoimune, deoarece regleaza productia si eliberarea de anticorpi si are efect antiinflamator. Se administreaza radacina sub forma de pulbere, din care se ia cate o lingurita, de trei-patru ori pe zi, in cure de 21 de zile urmate de alte 21 zile de pauza. Inainte de administrare, este necesar sa se citeasca prospectul cu contraindicatiile, deoarece in cazul unor dezechilibre hormonale (exces de estrogen, deficit de testosteron s.a.) poate da reactii adverse serioase.

5. Pycnogenol (Pinus maritima)

Nu este numele unei plante, ci numele unui extract standardizat obtinut din scoarta unei specii mediteraneene de pin. Pycnogenolul se administreaza pentru prevenirea si pentru tratarea tuturor infectiilor respiratorii, contra infectiilor digestive (colite, infectii cu giardia), contra infectiilor genito-urinare. El stimuleaza puternic productia de celule imunitare din timus (glanda situata in zona centrala a pieptului), are efect antioxidant, curatand sangele si organismul de toxine si facandu-l apt sa lupte contra infectiilor.

  La noi in farmacii se gaseste in forma lichida sau sub forma de pastile, care se administreaza in conformitate cu specificatiile producatorului. Este un remediu care se poate lua in orice faza a unei infectii, imbunatatind intr-un timp scurt raspunsul imunitar al organismului si scurtand astfel durata de vindecare a bolii. Este un remediu foarte util pentru prevenirea bolilor la persoanele de varsta a treia, avand si un efect puternic intineritor.

6. Shiitake (Lentinula edodes)

Este o ciuperca adusa din Extremul Orient, fiind foarte folosita in medicina traditionala din Japonia, din China si din Coreea, unde, intr-un top al imunitatii, probabil ca ar ocupa locul intai. Shiitake activeaza nu mai putin de sase tipuri de celule ale sistemului imunitar, capabile sa infranga practic orice boala infectioasa ori tumorala.

  Aceasta ciuperca este printre putinele remedii care activeaza celulele NK (prescurtare de la Natural Killer, adica „ucigasul natural"), care, asa cum o arata numele, sunt foarte eficiente, constituind prima linie de aparare contra infectiei cu HIV/SIDA, contra bolii canceroase, contra tumorilor benigne (chisturi, fibroame, adenoame, adenofibroame), contra infectiei herpetice sau cu papiloma virus. In magazinele naturiste de la noi din tara, shiitake se gaseste singura sau, cel mai adesea, in combinatie cu plante medicinale, sub forma de comprimate sau de capsule, care se iau in conformitate cu prospectul atasat. Cura cu shiitake dureaza 3-4 saptamani, urmata de 10 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

Terapie cu cirese

Ce fel de cirese folosim in terapie? Cu conditia sa fie suficient de coapte si deloc alterate (aceste fructe intra foarte usor in fermentatie), putem folosi orice fel de cirese. Trebuie, insa, stiut ca, in functie de soiul lor, ciresele au efecte terapeutice destul de diferite. De pilda, ciresele galbene sau de o culoare mai deschisa au un efect diuretic mai puternic, favorizeaza in mod special mobilizarea si eliminarea toxinelor din organism, fiind de ajutor si pentru stimularea digestiei. Ciresele de un rosu inchis sau cele negre sunt mai des folosite, deoarece sunt considerate mai complexe ca actiune, avand efecte antioxidante foarte puternice - un medicament neasteptat de eficient si contra bolilor degenerative, a afectiunilor cardiace si a celor vasculare, contra anumitor forme de cancer. Ciresele amare sunt cele mai pretuite de terapeuti, fiind excelente pentru tratarea durerilor musculare, a imbatranirii premature, a afectiunilor inflamatorii, a bolilor hepatice, a tumorilor maligne sau benigne. Sa vedem in continuare cum se administreaza aceste fructe pentru obtinerea de efecte terapeutice maxime:

Preparate din cirese 

Si in acest caz se aplica preceptul ca cele mai simple forme de administrare sunt si cele mai eficiente. In mai toate testele clinice sau de laborator, incununate cu rezultate exceptionale, au fost folosite cirese bine coapte si proaspete, consumate ca atare sau sub forma de suc proaspat stors.

 In Statele Unite, tara in care acest aliment-minune este intens studiat si promovat, exista deja tablete cu extract uscat din cirese, siropuri concentrate, mai mult sau mai putin aditivate sintetic, din cirese negre sau amare (care sunt cel mai des folosite in terapie), geluri si lotiuni pe baza de cirese.

  Cele mai negre sunt cele mai „tari“. Va asiguram insa ca urmatoarele trei remedii simple nu sunt mai prejos decat preparatele farmaceutice obtinute din ele:
Ciresele in stare de fruct se consuma foarte bine spalate, la temperatura camerei (nu reci de la frigider), de preferinta pe stomacul gol, cu minimum 15 minute inainte de a manca. Doza zilnica terapeutica este de un kilogram pe zi, mancate in doua-trei reprize. Exista insa si studii care indica o cantitate de 600 de grame pentru un adult ca doza minima zilnica pentru un tratament de lunga durata. O cura de cirese dureaza minimum 3 saptamani, neexistand o limita maxima, aceasta fiind impusa doar de masura in care gasim fructe proaspete.
   Sucul proaspat de cirese se obtine fie prin zdrobire urmata de stoarcere prin tifon, fie prin centrifugare la storcatorul electric casnic. Cel mai eficient din punct de vedere terapeutic este sucul obtinut din cirese negre si cel obtinut din cirese amare. La acesta din urma se va adauga miere lichida, asa incat sa i se corecteze gustul amar si sa i se prelungeasca termenul de valabilitate (la rece se poate pastra pana la 6 ore daca se adauga miere). Se consuma zilnic o jumatate de litru - un litru de suc, in cure de minimum doua saptamani.
   Siropul de cirese amare se obtine din sucul extras prin zdrobire urmata de filtrare sau prin centrifugare. Sucul rezultat se lasa intr-un vas transparent vreme de o ora, nemiscat, pentru a se separa partea limpede de cea cu sedimente. Numai sucul limpede va fi apoi tras cu un furtun si se va pune intr-un alt vas, unde se va amesteca cu miere pana cand se omogenizeaza. La un litru de suc limpede de cirese amare se adauga doua kilograme de miere de albine, iar amestecul rezultat se pune in sticle inchise ermetic si se pastreaza in locuri intunecoase si cat mai reci. Se consuma zilnic o suta de grame din acest sirop amestecat cu apa, ca substitut de suc proaspat, pentru tratarea bolilor inflamatorii si a celor degenerative.

                                       

Tratamente interne cu cirese

 Cancerul de rinichi si de vezica - in coaja cireselor de o culoare rosu inchis sau negre au fost descoperite mai multe substante, in special pigmenti, care intervin in metabolismul celular, prevenind aparitia procesului de malignizare. Consumul de suc de cirese, minimum un litru zilnic, pe langa faptul ca stimuleaza puternic diureza si are efecte antiinflamatoare renale, este un foarte bun mijloc de prevenire a cancerului de rinichi, de vezica si de prostata. O cura cu suc de cirese dureaza minimum 4 saptamani si are si alte efecte benefice asupra rinichilor, asa cum vom vedea:
Litiaza renala - in special litiaza cu urati, care apare la consumatorii constanti de carne, este eficient combatuta de o cura de o luna cu suc de cirese. Se bea zilnic un litru de suc, de preferinta dimineata pe stomacul gol. Pentru combaterea infectiilor reno-urinare (pielita, nefrita, cistita), care favorizeaza formarea pietrelor la rinichi, se consuma suplimentar ceai de cozi de cirese, 1 lingurita de planta maruntita la cana, cate 1-2 cani pe zi. Combinatia de suc de cirese si ceai de codite de cirese este valabila si contra retentiei de lichide in organism.
Cancerul de colon - un studiu de medicina experimentala facut de cercetatorul american Steve Godman, in perioada 2006-2007, a pus in evidenta faptul ca ciresele amare previn cancerul de colon, care este pe locul trei ca frecventa la nivel mondial. Mai mult, o cura de sase-opt saptamani cu cirese amare, atunci cand cancerul de colon este deja instalat, duce la scaderea volumului tumorilor, in peste 40% din cazuri. Rezultatele sale au fost confirmate si de o alta echipa de cercetatori, de la universitatea statului Michigan, condusa de profesorul Muralee Nair. Doza zilnica de cirese recomandata in aceasta afectiune este de minimum 800 de grame, consumate pe stomacul gol, inainte de masa, pe o perioada cat mai lunga de timp.
Cancerul mamar - aceleasi cirese amare inhiba puternic dezvoltarea celulelor maligne in cazul cancerului mamar, arata teste de laborator. Acelasi cercetator sus mentionat, Steve Godman, desfasoara in continuare, impreuna cu echipa sa, un amplu program de cercetare in acest sens, insa mai mult ca sigur, cura cu cirese mentionata la cancerul de colon are efecte benefice - inca nu stim cat de puternice - in cancerul mamar.
Ischemia cardiaca - prin consumul de cirese sunt aduse in organism, intre altele, substante care influenteaza metabolismul grasimilor si fluidifica sangele, prevenind depunerea colesterolului pe vasele de sange si aparitia cheagurilor de sange. Un kilogram de cirese consumat zilnic, o perioada de minimum 21 de zile, este de un real ajutor pentru cei cu ischemie cardiaca sau care au predispozitie spre aceasta boala, ajutand la prevenirea crizelor cardiace si a infarctului.
Artrita reumatoida - se estimeaza ca 62% dintre europeni si aproape 70% dintre americani sufera in prezent, intr-o forma sau alta, de reumatism. Cura cu cirese negre sau cu cirese amare, din care se consuma cate un kilogram pe zi, vreme de 6-8 saptamani, este de un imens ajutor in tratarea bolilor reumatice.

   Tratamentul cu aceste fructe reduce inflamatia articulatiilor, elimina progresiv durerile, impiedica aparitia proceselor degenerative, reda gradat - asociat cu gimnastica medicala - mobilitatea articulara. Doctorul in medicina Tina Miller, de la universitatea americana a statului Michigan, dupa zece ani de cercetari, afirma ca flavonoidele din cirese au o actiune antiinflamatoare si analgezica de 10 ori mai mare decat aspirina si comparabila cu ibuprofenul (substanta activa de baza in peste 100 de medicamente de sinteza antireumatice), dar fara efectele adverse ale acestuia. Un alt grup de cercetatori, de la universitatea „John Hopkins“ din Baltimore, au descoperit ca si alte substante din cirese, si anume antocianii, pigmentii care le dau nuantele rosiatice-negre, reduc durerea si inflamatia articulatiilor, dupa un mecanism foarte asemanator cu cel al medicamentul de sinteza indometacin, avand o intensitate a actiunii similara cu acesta.
Guta - un litru de suc de cirese amare, consumat in trei reprize pe zi, pe o perioada de minimum 3 saptamani, reduce rapid proportia acidului uric din sange si ajuta chiar la eliminarea sa din lichidul sinovial (care asigura lubrifierea articulatiilor). Mai mult, datorita efectelor antiinflamatoare ale cireselor, durerile dispar si este astfel usurata iesirea din dureroasa criza de guta.
Colita de putrefactie - se face o cura de 14 zile, timp in care se elimina orice produs de origine animala, cum ar fi carnea, pestele, branza si orice fel de lactate, ouale. Inaintea fiecarei mese ori gustari se consuma cate o jumatate de kilogram de cirese proaspete, oricat de neinsemnata cantitativ ar putea parea acea masa sau gustare. Este un tratament extrem de eficient pentru combaterea bacteriilor de putrefactie din colon si pentru refacerea florei normale din intestine.
Insomnia - profesorul doctor Russell J. Reiter, neurolog la „The University of Texas Health Science“ din San Antonio, a descoperit pentru prima oara existenta in cirese a melatoninei, substanta eliberata si in organismul uman de catre glanda pineala, care induce o stare de relaxare si un somn odihnitor, profund regenerant. Savantul este de parere ca o cura cu cirese amare consumate sub forma de fructe, suc ori cu sirop natural este de natura sa imbunatateasca semnificativ somnul, facandu-ne sa adormim mai usor, eliminand gradat trezirile nocturne sau somnul agitat.
Depresia - acelasi profesor Reiter, care a condus un studiu cu o durata de cinci luni despre efectele melatoninei din aceste fructe, a afirmat ca ele sunt de un ajutor real nu doar in tratamentul insomniei, ci si al depresiei si al simptomelor asociate ei. Asadar, desi poate parea incredibil la o prima vedere, consumand macar sase sute de grame de cirese pe zi, starea noastra emotionala se va imbunatati simtitor, ajutand la revenirea gradata a optimismului, a tonusului psihic si a celui mental.
Diabet non-insulinodependent - profesorul doctor Muralee Nair, de la universitatea statului Michigan, a studiat, intre altele, efectele consumului de cirese in diabet. El a observat ca aceste fructe maresc semnificativ nivelul de insulina din organism. Testele de medicina experimentala au aratat ca administrarea de suc de cirese stimuleaza o parte a celulelor pancreatice sa produca mai multa insulina, al carei nivel in sange creste astfel cu 15 pana la 50% (procentul variaza in functie de predispozitia fiecarui individ). Pacientilor cu diabet non-insulinodependent, precum si celor care au predispozitie spre aceasta afectiune, le este recomandata cura cu cirese negre sau amare, din care se consuma o jumatate de kilogram - un kilogram pe zi. Tratamentul dureaza minimum 4 saptamani, si la terminarea sa este recomandat un nou consult medical, pentru ajustarea dozelor de medicamente.

Febra musculara si durerile musculare - studii facute la Universitatea din Vermont si la un institut de recuperare a sportivilor din New York au aratat ca sucul de cirese elimina in mare masura durerile de dupa eforturile musculare intense, dar si pe cele produse de frig sau de alti factori. Intr-unul din studii, doua grupe de voluntari au fost tratate cu suc de cirese, respectiv cu un produs placebo, dupa ce faceau aceleasi exercitii de forta si de mobilitate. Testele au fost efectuate dupa mai multe tipuri de exercitii facute la intervale diferite de timp, studiul intinzandu-se pe o perioada de trei luni, vreme in care grupele de voluntari au fost schimbate intre ele. Rezultatele au fost uimitoare: cei care au consumat suc de cirese au raportat dureri musculare mult mai reduse ca intensitate si care nu au durat mai mult de 24 de ore, spre deosebire de 48-72 de ore la grupul placebo. Mai mult, masurarea fortei musculare a participantilor in urmatoarele zile a aratat ca cei care consumasera suc de cirese (700 ml pe zi) aveau in medie performante cu 15% mai bune.
Prevenirea Alzheimer si a dementei senile - un colectiv de medici din Statele Unite, condus de neurologul Kim Do, a pus in evidenta, in anul 2001, ca substantele chimice continute de ciresele negre si de cele amare incetinesc procesele de imbatranire ale celulei nervoase si, de asemenea, impiedica procesele degenerative la nivelul intregului sistem nervos. „De vina“ pentru aceasta actiune nu este - se pare - o singura substanta, ci intreg complexul de flavonoide, pigmenti antocianici, vitamina C, potasiu, magneziu si fier continute de aceste fructe. Se recomanda, asadar, consumul de cirese proaspete, cate 600 grame minimum pe zi, pentru a ne mentine sistemul nervos tanar.
O observatie importanta

 Echipa de medici de la universitatea din Michigan (statul american cel mai mare producator mondial de cirese), careia ii datoram foarte multe informatii de ultima ora din acest articol, a avut curiozitatea sa vada si daca produsele industriei alimentare derivate din cirese au proprietati medicinale. Astfel, au fost analizate, din acest punct de vedere, sucurile acidulate de cirese, siropurile de cirese obtinute prin metode termice sau pasteurizate, precum si ciresele conservate continute de diferite dulciuri. Concluzia acestui studiu a fost ca, practic, toate aceste produse nu au nici 10% din efectele terapeutice ale fructelor proaspete si ale derivatelor lor naturale.
Precautii si contraindicatii la tratamentul intern cu cirese 

Nu se cunosc contraindicatii la administrarea acestor fructe, cu exceptia persoanelor cu sensibilitate gastrica si a celor cu colita de fermentatie activa. Diabeticii vor tine cont ca aceste fructe, desi nu sunt foarte bogate in zaharuri, au un continut semnificativ de hidrati de carbon, care va fi luat in calcul la regimul zilnic.

MAZAREA VERDE

                                      

SCURTA ISTORIE

Mazarea este originara din Asia centrala si Europa si a fost consumata de catre oameni timp de mii de ani. Este mentionata in Biblie si a fost pretuita de civilizatiile egipteana, greaca si romana. Abia in secolul al XVI-lea tehnicile de cultivare au obtinut mai multe varietati de mazare, iar oamenii au inceput sa o consume in stare proaspata, nu doar uscata. Chinezii au fost primii care au consumat atat pastaile, cat si boabele de mazare. In Europa, mazarea a ajuns cu mai bine de doua milenii in urma, insa celebritatea a cunoscut-o abia in evul mediu, cand era o delicatesa pe masa regilor europeni.Din bucatariile regale, mazarea a ajuns apoi, treptat, pe mesele oamenilor de rand, mai intai in stare uscata, apoi in forma proaspata, in care este consumata preponderent in zilele noastre.

Denumire stiintifica: Pisum SativumMazarea este o planta anuala ce poate fi cultivata din anotimpul rece (imediat ce pamantul ajunge la 10 grade celsius) pana la inceputul verii. Planta creste cel mai bine la temperaturi intre 13-18 grade celsius. Ating maturitatea la 60 de zile dupa plantare. Mazarea este leguma verde, in forma de pastaie. Exista soiuri de mazare agatatoare ce pot creste pana la 1-2 m inaltime si se sprijina de tot ce intalnesc in cale. Frunzele sunt grupate in manunchiuri de cate 1-3 perechi. Florile sunt albe, dungate sau colorate. Fructul mazarii este o pastaie ce contine 4-10 boabe, fine sau ridate, in functie de varietate.

Boli prevenite prin consumul de mazare
Osteoporoza - mazarea verde, gatita corespunzator, este o excelenta sursa de vitamina K, pe care organismul o foloseste pentru fixarea calciului in oase. De asemenea, mazarea verde contine vitamina B6, care previne eliminarea calciului din oase si fragilizarea acestora. Ca atare, consumul de mazare verde, minimum 200 de grame, de trei ori pe saptamana, este un foarte bun tratament pentru prevenirea pierderilor de substanta osoasa. In lumina acestor date, mazarea este recomandata in mod special femeilor ajunse la varsta menopauzei, care sunt cele mai susceptibile la osteoporoza.
Prevenirea infarctului - consumul de mazare tine sub control nivelul colesterolului negativ (LDL) din sange, ajuta la reglarea tensiunii arteriale, previne excesul de greutate. Este alimentul ideal in timpul zilelor caniculare de vara, fiind usoara si hranitoare, prevenind puseele de hipertensiune, tulburarile de ritm cardiac si infarctul.
Boala canceroasa - alaturi de fasolea verde, boabele de mazare sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. De ce? Pentru ca vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile, flavonoidele continute de aceasta leguminoasa sunt tot atatea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimtite mai ales atunci cand sunt administrate pe termen lung. Datorita bogatiei sale in substante cu efecte antioxidante, mazarea este utila pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, pancreatic. De asemenea, boabele sale verzi sunt utile in profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel ovarian, de col uterin, de prostata sau la san.
Cancer de prostata - boabele de mazare sunt o excelenta sursa de seleniu in forma asimilabila. Conform unor studii americane facute in 2003, o suplimentare a cantitatii de seleniu din alimentatie aduce dupa sine o scadere cu pana la 35% a riscului de a dezvolta cancer la prostata.

TRATAMENTE INTERNE
Hipertensiune arteriala - un grup de cercetatori de la Universitatea Manitoba (Canada) au descoperit in boabele mazarei o proteina care administrata pe cale orala duce la o scadere cu 20% a tensiunii arteriale. Studii de medicina experimentala, menite sa clarifice mecanismele prin care aceasta substanta are efecte hipotensoare, sunt in plina desfasurare, insa un lucru este cert de pe acum: consumul de mazare este un remediu excelent contra valorilor ridicate ale presiunii sanguine. Ca atare, mai ales in perioadele cu risc ridicat pentru hipertensivi (cum ar fi zilele caniculare sau cele cu nivel ridicat de stres), se recomanda consumul de mazare verde. Doza zilnica recomandata este de 150-250 de grame de boabe proaspete.
Ischemie cardiaca, ateroscleroza - vitaminele si flavonoidele din boabele de mazare impiedica oxidarea colesterolului si trigliceridelor pe peretii arterelor, prevenind sau stopand procesul de ingrosare a acestora. Se recomanda o cura cu o durata de 4-8 saptamani, timp in care se recomanda consumarea de trei ori pe saptamana a 150 de grame de mazare verde, eventual in alternanta cu fasolea pastai, care are efecte similare contra ischemiei cardiace.
Anemie feripriva - mazarea verde este bogata in fier, o portie de 250 de grame din aceasta leguminoasa continand aproximativ 40% din necesarul zilnic din acest oligoelement. Mai mult, mazarea este bogata si in magneziu si vitamina B6, care sunt esentiale pentru asimilarea fierului si pentru combaterea anemiei. Contra acestei afectiuni se recomanda o cura de o luna cu mazare, din care se consuma cate 150-250 de grame o data la doua-trei zile. Pentru o mai mare eficienta se introduc in dieta si alte alimente bogate in fier, cum ar fi galbenusul de ou, fasolea verde, spanacul, urzica.
Adjuvant in bolile renale - consumul de mazare ajuta in mod special persoanele cu afectiuni renale (infectii cronicizate, chisturi, litiaze recidivante) la care apar si probleme cum ar fi edemele, hipertensiunea arteriala si alte tulburari cardio-vasculare. Profesorul Rotimi Aluko, un biochimist canadian, a prezentat aceste concluzii la conferinta organizata de „American Chemical Society“ din 2008, cercetarile sale fiind primele care demonstreaza faptul ca un produs alimentar natural poate sa atenueze semnificativ simptomele maladiilor renale.
Diabet - mazarea face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacientilor cu diabet de tip I si II. Desi este bogata in hidrati de carbon, avand chiar un gust dulce pronuntat, mazarea contine fibre alimentare si unii compusi cu efect usor hipoglicemiant, ceea ce o face usor de tolerat de catre diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice si previne complicatiile cardiovasculare ale diabetului.
Infectia cu Helicobacter - boabele de mazare germinata sunt o specialitate a bucatariei chineze. Semintele plantei se umezesc periodic cu apa calduta si se tin la intuneric, unde se lasa pana le ies primii coltisori, care arata inceperea procesului de germinare. Germenii de mazare astfel obtinuti se consuma in salatele de cruditati, impreuna cu morcov, telina si sfecla rosie. In procesul germinarii, in boabele de mazare este sintetizata o substanta fenolica, ale carei proprietati antibiotice asupra Helicobacter pylori sunt incredibil de puternice. Studii facute in laboratoarele Facultatii de Medicina a Universitatii din Massachusetts (S.U.A.) arata ca aceasta substanta, pur si simplu, distruge, chiar in concentratii incredibil de mici, aceasta bacterie „vinovata“ de multe din cazurile de ulcer si de gastrita. Se recomanda, asadar, germenii de mazare consumati ca atare (50 grame pe zi) sau chiar ceaiul obtinut prin infuzarea acestor germeni (10 lingurite la un litru de apa), in cure de 14 zile.
Constipatie - fibrele alimentare continute de mazarea verde, laolalta cu polizaharidele pe care aceasta leguminoasa le secreta in boabele sale, au darul de a debloca tranzitul intestinal si de a elimina toxinele din colon. Se recomanda mazarea fiarta, preparata cu miere si cu unt (a se vedea retetele prezentate anterior), cate o portie de 250 de grame pe zi.
Epuizare, sindromul oboselii cronice - in boabele mazarei gasim o combinatie de vitamine din complexul B, dar si unele minerale (magneziu, fier, seleniu) cu efecte exceptionale in combaterea starilor de oboseala. Mai mult, mazarea este un aliment usor digerabil, bogat in zaharuri usor asimilabile (care sunt hrana creierului) si in proteine cu grad scazut de toxicitate. Ca atare, atunci cand avem nevoie de o regenerare rapida, fizica sau psiho-mentala, o portie de supa-crema de mazare sau o salata cu multa mazare fiarta poate face adevarate minuni.
Imbunatatirea capacitatii de efort fizic - prin continutul sau de vitamina B1, B2, B3, B6, dar si de fier usor asimilabil, mazarea este un sustinator de efort redutabil. Este un aliment care furnizeaza multa energie ce favorizeaza o mai buna oxigenare celulara, fiind folosita tot mai mult in hrana loturilor sportive. Se recomanda consumul a 1-1,2 kilograme de mazare saptamanal in perioadele de efort intens, mai ales facut in conditii termice extreme (frig sau caldura exagerata).

PICANTERII DESPRE MAZARE

Favorita regilor

Mazărea este una dintre legumele cunoscute încă în antichitate. A fost una dintre primele legume domesticite, la început a fost cultivată în Orientul Apropiat şi în Balcani. Până în secolul al XVI-lea era consumată sub formă de seminţe uscate, până când grădinarii italieni au reuşit să obţină un soi de mazăre care putea fi consumat în stare crudă. Un mare iubitor de mazăre a fost Ludovic al XVI-lea care a ordonat ca aceasta să fie cultivată în grădinile din Versailles

Mazărea şi Preşedintele

Mazărea era una dintre legumele preferate ale lui Thomas Jefferson, acesta organiza în fiecare an un concurs pentru recolta de mazăre culeasă cel mai din timp. Învingătorul concursului îi invita pe ceilalţi participanţi la masă, declarând că mazărea este gata de consumat.
Asistentul profesorului -  Datorită mazărei J. Mendel a descoperit legile geneticii.
Un pionier conservat - Mazărea a fost prima legumă care a fost ambalată în cutii de conserve.

FASOLEA VERDE

Putina istorie

Originara din America Centrala, a fost adusa de conchistadorii spanioli in Europa, si apoi raspandita si in Asia. In Romania, prima folosire a fasolei in alimentatie este consemnata in anul 1742, iar de atunci, pastaile sale au devenit parte integranta a bucatariei traditionale. Adesea a fost denumita carnea saracului, pentru ca este foarte bogata in proteine, la fel ca surata sa, lintea. Ceea ce s-a stiut mai putin despre fasole pana de curand este ca pastaile sale constituie si un medicament foarte valoros, asa cum vom vedea:

Soiuri de fasole cu valoare terapeutica

Desi titulatura oficiala este de fasole verde, de regula, fasolea pastai pe care o gasim in piete si in magazine are culoarea... galbena, mai rar verde sau verde cu dungi rosietice. Culoarea galbena a pastailor vine de la flavonoidele (substante cu efecte antiinflamatoare si antioxidante) pe care le contine; culoarea verde - de la continutul mare de clorofila (care are o actiune depurativa, antitoxica); culoarea roscata, cu care este uneori impestritata fasolea, vine de la asa-numitii pigmenti antocianici (cu efecte antitumorale si antioxidante puternice). Asadar, toate varietatile de pastai sunt bune in terapie, cu conditia sa fie sanatoase, fara brunificari, fara portiuni deshidratate sau cu coloratia schimbata. Cu cat fasolea are, indiferent de soiul sau, o coloratie mai vie, mai intensa, cu atat are o actiune mai puternica.

Cum preparam si cum consumam fasolea verde

De regula, fasolea se consuma fiarta rapid in apa sau, mai bine, in abur, gatirea prin prajire sau la cuptor distrugandu-i mare parte din vitamine si din alte principii active. De asemenea, conservele cu fasole pastai nu mai pastreaza - conform studiilor nutritionistilor - aproape nimic din puterea curativa a pastailor proaspat gatite.

Fasolea verde fiarta se obtine prin punerea pastailor bine spalate si curatate de impuritati intr-o oala de inox, in care apa deja fierbe. Se lasa sa clocoteasca la foc mic si se inteapa din timp in timp pastaile cu o furculita. In momentul in care devin moi si furculita intra cu usurinta in ele, fierberea s-a incheiat. Unii bucatari profesionisti adauga bicarbonat de sodiu la fierbere, pentru a mentine culoarea vie a pastailor - este o greseala, prin aceasta metoda distrugandu-se multe principii active. Spre final se adauga ulei, suc de rosii, condimente si sos alb.

Fasolea verde fiarta in aburi se obtine cu ajutorul asa-numitelor steamere, aparate electrice care se gasesc in comert. Inainte de a fierbe fasolea, pastaile se spala bine si se curata. Dupa expunerea la abur, fasolea se lasa sa se raceasca si se poate consuma simpla (cu ulei de masline si cu sare) ori cu diferite sosuri (de usturoi, de busuioc, de masline, de menta, de ghimbir, de cimbru). Fierberea fasolei in abur este cea mai sanatoasa metoda de preparare termica descoperita pana in prezent, prin care sunt pastrate foarte multe din vitaminele, mineralele in forma asimilabila, pigmentii si alte substante active din aceasta leguminoasa.

Tratamente preventive

Ateroscleroza- foarte multe din substantele active continute de fasolea verde au o actiune demonstrata de prevenire a formarii placilor de aterom pe artere. Vitamina A si C, magneziul, potasiul, acizii grasi Omega 3 continuti in pastaile de fasole, toate contribuie la acest efect antiaterosclerotic, scazand procentul de colesterol negativ (LDL) si impiedicand oxidarea si depunerea acestuia pe peretii vaselor de sange.

Diabetul- un consum ridicat de fasole verde pe timpul verii impiedica asimilarea zaharurilor, datorita continutului de fibre alimentare al acestei leguminoase. Se recomanda curele cu o durata de o luna, timp in care se consuma fasole patru zile pe saptamana.

Prevenirea cancerului de colon- vitaminele si pigmentii din tecile pastailor protejeaza celulele intestinului gros de actiunea mutagena a unor substante cancerigene, prezente frecvent in alimentatia moderna. Apoi, fibrele alimentare continute de fasole reduc, cu peste 50%, posibilitatea de a face cancer de colon, daca sunt consumate constant.

Tulburari de memorie - vitamina B1, continuta de catre fasolea verde, are un rol important in stimularea si in mentinerea functiilor cognitive ale creierului, in special a memoriei. Ea participa la sinteza acetilcolinei, un neurotransmitator esential pentru memorie si a carui absenta este corelata cu aparitia Alzheimer-ului.

Osteoporoza, rahitism - fasolea este printre cele mai bogate alimente in vitamina K si, in plus, prezinta avantajul ca poate fi consumata in mari cantitati. Or, vitamina K joaca un rol crucial in mentinerea sanatatii sistemului osos. Un studiu german arata, de pilda, ca femeile ajunse la menopauza si care consuma regulat vitamina K, din surse naturale, sunt mult mai putin afectate de osteoporoza si mult mai putin susceptibile la fracturi. Aceasta vitamina, continuta din abundenta de catre fasole, incetineste actiunea unor celule, numite osteoclaste, care sunt responsabile de pierderea de substanta osoasa.

Litiaza biliara - consumul de fasole verde aduce in organism o cantitate importanta de fibre alimentare, adica de substante nedigerabile, care joaca un rol de matura, curatand tubul digestiv. Ei bine, cercetarile arata ca un consum regulat al acestor fibre alimentare previne si aparitia litiazei biliare.

Tratamente interne

Hipertensiune arteriala - magneziul si potasiul din fasolea verde sunt doua medicamente care fac un tandem redutabil in reducerea si stabilizarea tensiunii arteriale. Se recomanda consumul a 240 g de fasole pe zi, vreme de macar o luna, tratamentul fiind util si pentru prevenirea unor complicatii grave ale hipertensiunii arteriale, cum ar fi infarctul sau accidentul vascular cerebral.

Constipatia - cercetatorii de la Facultatea de Medicina din Chicago au aratat ca doua portii de fasole verde (aproximativ 280 g), consumate zilnic, contin doza ideala de fibre alimentare insolubile necesara pentru normalizarea tranzitului intestinal. Cele aproximativ 30 g de fibre alimentare continute in doua portii de fasole verde imping precum un piston materiile reziduale din colon, curata peretii intestinului gros si ajuta la refacerea florei intestinale, afectata de hrana nesanatoasa.

Valori ridicate ale colesterolului si ale trigliceridelor- aceleasi fibre alimentare anterior mentionate intervin si in scaderea nivelului grasimilor si al zaharului din sange. Cercetatorii au aratat ca doar 180 g de fasole verde, consumate zilnic, vreme de 28 de zile, contribuie la o scadere a colesterolului negativ (LDL) cu 10-20%.

Adjuvant in diabetul de tip II- consumul frecvent de fasole verde este de natura sa scada glicemia, prin actiune directa (tecile de fasole contin substante hipoglicemiante), dar si prin stimularea activitatii pancreasului. Ca atare, se recomanda consumarea de macar trei ori pe saptamana a unei portii de fasole verde.

Fasole tarcata, cu efecte antitumorale puternice

Adjuvant in hepatita si in ciroza- fasolea verde fiarta este printre mancarurile cele mai bine tolerate de ficat, fiind recomandata in mod special persoanelor care sufera de hepatita cronica, mai ales cu evolutie spre ciroza. Ea contine proteine cu grad redus de toxicitate, vitamine care sustin activitatea ficatului, dar si alte substante cu efect tonic hepatic. Doza zilnica de fasole pastai recomandata este de 150-200 g.

Astm- beta-carotenul si flavonoidele continute din belsug de pastaile de culoare galbena intensa, precum si vitamina C, pe care o gasim in toate tipurile de fasole verde, au efecte antiinflamatoare puternice asupra cailor respiratorii si reduc intensitatea reactiei alergice. Pe timpul verii, se recomanda curele cu o durata de o luna, timp in care se consuma cate 250 g de fasole, de cinci ori pe saptamana.

Ingrasare - o portie mare de pastai (240 g), gatite cu putin ulei, condimente si ceapa verde, contine mai putin de 300 de calorii, in schimb, creeaza o senzatie de satietate durabila, constituind un felul doi mai mult decat indestulator. De aceea, acest aliment este un adevarat medicament de slabit, recomandat cu atat mai mult cu cat stimuleaza tranzitul intestinal si are proprietati diuretice, ajutand astfel la o scadere mai rapida in greutate.

Osteoartrita, artrita reumatoida - fasolea verde contine, pe langa antireumaticele clasice (vitamina A si C, flavonoidele), un oligoelement mai putin intalnit: cuprul in forma organica, asimilabila. O suplimentare a cuprului din dieta duce la o reducere semnificativa a simptomelor reumatismului (in special a durerii si a rigiditatii articulare), efectele fiind durabile. Se recomanda, ca atare, curele de 3-6 saptamani, timp in care se consuma minimum 1,6 kg de fasole pastai saptamanal.

Imunitate - se recomanda consumul pastailor galbene sau verzi, cu pigmentatii inchise, rosietice. Aceste soiuri contin numeroase substante active (vitamine, flavonoide, antociani), care stimuleaza productia si activeaza celulele sistemului imunitar. Persoanele care sunt sensibile la infectii, care au predispozitii spre afectiuni tumorale, ar trebui sa consume macar o data la doua zile o portie de fasole gatita la abur sau prin fierbere rapida.

Convalescenta, astenie- fasolea verde se consuma fiarta, adaugandu-i-se doar sare si condimente, putin ulei si suc de lamaie, asa incat sa fie foarte digerabila. Este usor de metabolizat, cu conditia sa nu aveti intoleranta digestiva la acest aliment, iar in plus, contine, pe langa o serie intreaga de minerale si de vitamine, acid silicic, o substanta cu proprietati energizante.

Migrena- riboflavina (vitamina B2), siliciul organic, flavonoidele continute de fasolea verde s-a demonstrat ca reduc frecventa atacurilor de migrena, indiferent de natura acestora. Persoanele care sufera de migrena ar trebui sa consume macar de 4 ori pe saptamana acest aliment, mai ales in zilele in care trebuie sa faca eforturi mari, psihice sau intelectuale.

Carente de minerale si vitamine

Magneziu si calciu - 250 g de fasole pastai asigura aproape un sfert din necesarul zilnic din aceste doua minerale constitutive. Mai putin de 25% din necesarul de calciu sau de magneziu nu pare sa fie mult, insa cercetarile au demonstrat ca mineralele primite din diferite surse naturale sunt mult mai eficient asimilate si folosite de catre organism decat cele primite dintr-o sursa unica, cum ar fi lactatele ori tabletele cu calciu. Astfel, fasolea verde, desi nu este o campioana a acestor minerale, este foarte importanta, deoarece ajuta la diversificarea surselor din care acestea provin.

Fier - fasolea verde este una din cele mai bune surse vegetale de fier organic, continand un procentaj mai mare din acest oligoelement decat spanacul sau chiar decat urzica. Acest mineral este esential pentru transportul oxigenului de la plamani catre toate tesuturile organismului, pentru producerea de energie in organism. In afara de fier, fasolea verde mai contine alte doua oligoelemente importante, si anume: cuprul si zincul.

Vitamina A - o portie de fasole verde asigura in mod normal 30% din necesarul acestei vitamine, insa la fasolea de un galben intens se poate ajunge si la 50%. Aceasta vitamina este esentiala pentru vedere, pentru sistemul imunitar si pentru protectia organismului impotriva radicalilor liberi.

Vitamine din complexul B - patru vitamine din acest complex, adica B1, B2, B3 si B6 sunt continute in cantitati considerabile de catre pastaile de fasole. Sunt vitamine foarte importante pentru organism, esentiale pentru sistemul nervos, pentru sistemul imunitar, pentru procesele de asimilatie ale zaharurilor, proteinelor si grasimilor.

Vitamina C - 250 g de fasole consumata zilnic acopera aproape 50% din necesarul zilnic de vitamina C, esentiala pentru lupta organismului impotriva infectiilor, pentru mentinerea sanatatii aparatului cardiovascular, pentru echilibrul hormonal.

Vitamina K - in acest domeniu, fasolea este pe podium, fiind printre cele mai bogate alimente in aceasta vitamina. Doar 250 g de pastai acopera aproape 100% din necesarul de vitamina K, foarte importanta pentru rezistenta oaselor (ajuta la sudarea moleculelor de calciu din os), pentru procesele de coagulare si de refacere a tesuturilor distruse.

Precautii si contraindicati

Persoanele care sufera de litiaza renala cu oxalati vor consuma cu prudenta fasole verde, nu mai des de o data pe saptamana. Aceasta, deoarece fasolea are un continut destul de ridicat de saruri ale acidului oxalic.

In caz de dispepsie, de predispozitie spre meteorism, fasolea verde se va consuma de preferinta condimentata cu plante carminative, cum ar fi cimbrul, busuiocul, chimenul, oregano.