Experimente genetice in BIBLIE?

 
   Majoritatea celor ce raporteaza rapiri OZN spun ca au fost supusi la controversate experimente genetice sau au fost martori la acestea. Nici aceste aspecte nu lipsesc din vechile documente sacre. Oamenii de stiinta, de la Darwin încoace, sunt încredintati ca omul este rezultatul evolutiei de patru miliarde de ani a biosferei. Numai ca în aceasta evolutie exista si unele semne de întrebare.

    Nu cumva – se întreaba unii – evolutia speciei umane a fost influentata si de o Inteligenta nepamânteana? În felul acesta s-ar putea stinge contradictia dintre creationism si evolutionism, întelegând ca omul ar fi fost într-adevar creat, de o instanta cosmica aflata mult deasupra noastra, dar nu din nimic ci îmbunatatind – prin tehnici de tipul ingineriei genetice – creaturi inferioare existente deja. Cu alte cuvinte „tarâna” din care a fost plamadit omul, conform traditiei biblice, ar trebui interpretata ca „materie pamânteana”, incluzând aici si vietuitoarele de pe Pamânt.

      Într-un text sumerian, cu cel putin o mie de ani mai vechi decât cele mai vechi scrieri biblice, text citat de Zecharia Sitchin în Genesis Revisited (1990), se vorbeste de Anunnaki, ceea ce în sumeriana însemna „cei care au venit din Cer pe Pamânt”. Acestia ar fi sosit, conform documentului, dintr-un loc numit Nibiru, creând omul, prin amestecarea unor componente ceresti cu altele pamântene. Sitchin afirma în concluzie ca Adam si Eva n-ar fi fost altceva decât primii „copii-eprubeta”. În cartea citata, el reproduce si un desen de pe un sigiliu sumerian, în care el presupune ca ar fi înfatisata aceasta operatie.

    Conform celor scrise în Vechiul Testament, Dumnezeu a facut lumea, vietatile, omul. Pe Eva a creat-o dintr-o coasta a lui Adam (ceea ce azi ar fi posibil chiar si pentru noi, prin inginerie genetica, incluzând clonarea si renuntarea la cromozomul Y). În originalul ebraic al Bibliei, numele Domnului este Elohim, substantiv plural. De altfel, Biblia foloseste pluralul si în alte ocazii. Dumnezeu spune: „Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra” (Geneza, 1; 26). E oare doar pluralul majestatii sau la aceasta actiune au participat mai multi care semanau între ei? Întrebarea e cu atât mai pertinenta cu cât peste câteva pagini îi vedem implicati în experimente genetice pe unii dintre îngeri, despre care nu se spune nicaieri de unde au aparut.

    Astfel, daca martorii rapirilor OZN vorbesc azi de misterioase experimente genetice, menite sa dea nastere unor hibrizi, care sa fie mai reusiti decât oamenii actuali, ori despre relatii sexuale între cei rapiti si anumite exemplare dintre vizitatori, în Biblie, scrie: „Fiii lui Dumnezeu, vazând ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au luat dintre ele sotii, care pe cine si-a ales [...] În zilele acelea erau pe Pamânt uriasi, si chiar dupa aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor si acestea le daruiau fii: acestia sunt uriasii din vechime, oamenii cei vestiti.” (Facerea, 6; 2, 4).

     Cartea lui Enoh (Cap. VII-XI) este mult mai explicita. Ea spune ca fiicele pamântenilor erau gratioase si frumoase, iar doua sute de „copii ai cerurilor”, deci fiinte fara îndoiala de natura nepamânteana, s-au îndragostit de ele si s-au gândit sa-si ia dintre ele neveste si sa faca cu ele copii. Seful grupului era Samyaza, care de la bun început îsi avertizeaza subalternii ca nu este bine ce fac si ca vor fi pedepsiti pentru aceasta, si cu atât mai mult va fi pedepsit el însusi, ca sef. Totusi, Samyaza sau nu vrea, sau nu are autoritatea sa se opuna. Drept rezultat se nasc uriasii Nephilim pomeniti si în Biblie.

    Natura îngerilor este în vechile scrieri când spirituala când fizica. Filosoful iezuit francez Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955) considera ca îngerii sunt fiinte „legate intim de Universul material”, dar mai evoluate „întru Dumnezeu” decât oamenii. Îngerii sunt uneori asexuati alteori de sex masculin. Astfel, în Biblie, vestitorii dezastrului de la Sodoma, cei ce îl elibereaza din cripta pe Iisus, dar si altii sunt numiti „cei doi barbati”. Tot de sex masculin par sa fi fost si îngerii care au avut copii cu pamântenele.

Dar în acest caz, ramâne si problema compatibilitatii genetice. Doar indivizii din aceeasi specie pot avea urmasi capabili sa se reproduca în continuare. Acceptam ca îngerii apartineau aceleiasi specii ca si oamenii? Daca nu, înseamna ca ei au efectuat asupra pamântenilor experimente genetice de hibridare, interesati în a crea „viteji” si „oameni cu nume”, adica exemplare mai reusite ale speciei umane decât cele care s-ar fi nascut fara interventia lor. Iar aceste experimente, asa cum vom vedea si în episodul urmator, nu au fost pe placul Divinitatii.

OZN - uri in Biblie?

    Exista coincidente, între detaliile relatate de martorii fenomenului OZN  si  demartorii aparitiilor fenomenelor sfinte, aceste coincidente nu par sa fie întamplatoare. Astfel, exista si coincidente asemanatoare fata de relatari din Biblie, cartea de capatai a spatiului nostru cultural.

      Divinitatea coboara pe Pamant, pluteste în aer, ori urca la loc în Cer, înconjurata de cele mai multe ori de un joc de lumini, de fum sau aburi. Astfel, la iesirea din Egipt, „Domnul îi calauzea, mergandu-le înainte si aratandu-le calea: ziua în stalp de nor; noaptea în stalp de foc. Si n-a lipsit stalpul de nor, ziua, nici stalpul de foc, noaptea, de dinaintea’ntregului popor”; „în straja diminetii a cautat Domnul din stalpul cel de foc si de nor spre tabara egiptenilor si a umplut tabara egiptenilor de spaima”.

     „Domnul sade pe un nor”, mergand asupra Egiptului pentru a-l pedepsi s.a.m.d. Un vehicul asemanator a vegheat deasupra taberei fiilor lui Israel si în peregrinarile prin desertul Sinai, ziua în chip de nor, iar noaptea ca „o vedere de foc”, îndrumandu-i cand si unde sa-si mute tabara. Aceste descrieri sunt foarte apropiate de cele pe care le gasim si în rapoartele OZN din zilele noastre, exceptand desigur termenii tehnici. Rapoarte despre OZN-uri ascunse în nori sau chiar deghizate în nori, ca si despre OZN-uri în forma de coloana, exista si în zilele noastre.

          Acel rug „care ardea dar rugul nu se mistuia” pe muntele Sinai, ca si muntele „care ardea în para de foc” atunci cand s-au dat cele zece porunci, nu par sa fie flacara incendiilor, întrucat „nu mistuiau”, ci, mai degraba, o lumina orbitoare a unui vehicul din care apar Dumnezeu sau îngerii lui. Pe atunci focul era singura sursa pentru o lumina puternica nocturna, deci si singurul cuvant care se putea folosi în acest scop. Dupa anumite opinii, „întunericul” de care se vorbeste în acelasi context ar trebui înteles drept partea solida, eventual interna, a vehiculului ceresc. Astfel s-ar interpreta, de exemplu, afirmatia „Moise a intrat în întunericul în care era Dumnezeu” (Iesirea 20; 21) sau „Domnul a zis ca vrea sa locuiasca în întuneric” (2 Paralipomena 6; 1) etc.

         La aterizarea vehiculului cu care calatoreste Domnul, „tunete s-au facut pe muntele Sinai si fulgere si nor înnegurat si sunet de trambite... Iar muntele Sinai fumega tot, ca pe el Se pogorase Dumnezeu în foc; si fum se înalta ca fumul de cuptor; si tot poporul era prins de cutremur” (Iesirea 19; 16-18). Oamenii au fost avertizati ca „cel ce se va atinge de munte, cu moarte va muri” si nu va fi permis sa-l mai atinga mana omeneasca (Iesirea 19; 12-13). Interesant ca si în vremurile noastre s-au consemnat mai multe cazuri în care persoane care au stat prea aproape de un OZN au fost iradiate sau au suferit arsuri asemanatoare cu cele produse de microunde. Sa fi fost avertismentul biblic o precautie fata de efecte nedorite de acest tip?

         Vehicule zburatoare stranii sunt mentionate si în Noul Testament. La nasterea lui Iisus o lumina calauzeste magii: „steaua pe care o vazusera în Rasarit mergea înaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra locului unde era Pruncul” (Matei 2; 9). Evident, nu putea fi vorba de un astru obisnuit. Poate ca aceeasi lumina s-a aprins si asupra pastorilor din preajma, întocmai ca în numeroase rapoarte despre întalniri nocturne cu OZN-uri: „si iata îngerul Domnului a stat langa ei si slava Domnului a stralucit împrejurul lor si ei s-au înfricosat cu frica mare” (Luca 2; 9).

     Cel ce crede sincer în învierea lui Iisus în trup, este convins implicit si de înaltarea sa în trup si nu doar ca spirit. Noul Testament ne si spune ca „S-a înaltat si un nor L-a luat din ochii lor. Si privind ei sdiscipoliit, în timp ce El mergea la Cer, iata ca langa ei au stat doi barbati în haine albe, care au si zis: Barbati galileeni de ce stati privind la Cer? Acest Iisus, care s-a înaltat de la voi la cer, asa va si veni, cum L-ati vazut voi mergand la cer” (Fapte; 1, 9-11). Ce alt cuvant mai potrivit decat „nor” putea gasi scriitorul din antichitate în vocabularul sau pentru a numi un obiect sau vehicul miraculos care pluteste în aer, înaltandu-se apoi în ceruri? O semnificatie aparte au si cei „doi barbati îmbracati în alb”, personaje de asemenea frecvent asociate cu rapoartele privind rapirile actuale OZN.

  O alta întamplare miraculoasa în care apar elemente comune întalnirilor OZN este si convertirea lui Saul (Pavel) prin aparitia lui Iisus, pe drumul Damascului. În acest caz reîntalnim si o alta particularitate frecvent relatata în rapoartele privind întalnirile apropiate cu OZN-uri si anume perceptia diferita a aceluiasi eveniment de catre diferiti martori.