Cele mai scumpe alimente din lume

  1. Şofranul
  Șofranul este cea mai scumpă mirodenie a lumii. Preţul lui este dat de greutatea cu care se recoltează şi prelucrează acest condiment fragil care este de fapt pistilul crocusului de şofran. Pentru a recolta 500 de grame de şofran e nevoie de aproximativ 75.000 de flori recoltate de pe o suprafaţă echivalentă cu un teren de fotbal. La procesul de cultivare se adaugă unul delicat de recoltare, uscare, sortare şi transportare a şofranului care face ca în final preţul unui kilogram din această mirodenie să ajungă la 11.000 de dolari.

2. Nucile de Macadamia
Iată nucile cu adevărat tari. La propriu şi la figurat, la coajă şi la preţ. Nucile de Macadamia sunt cele mai scumpe nuci din lume întrucât arborele care le produce are nevoie de 7-10 ani pentru a ajunge la maturitate şi necesită fertilizări intense şi costisitoare. Cei care vor să treacă de coaja tare pentru a ajunge la miezul cremos al acestei nuci care conţine peste 80% uleiuri şi aproximativ 4% zaharuri trebuie să plătească 300 de dolari per kilogram.

3. Beluga – caviarul iranian
Cel mai scump caviar din lume nu este cel rusesc așa cum s-ar crede, ci caviarul almas (termenul iranian pentru diamant). Preţul acestui caviar, rar şi de aceea foarte scump, este dat de faptul că este produs de un sturion care are cel puţin 100 de ani. Luxosul caviar provine din acest sturion care a supravieţuit dinozaurilor şi care există pe pământ de acum 120 milioane de ani. Acest caviar iranian ajunge pe piaţa din Statele Unite şi se vinde cu 5000 de dolari kilogramul. Încă un motiv în plus pentru a consuma caviar cu moderaţie.

4. Trufa albă
Cea mai scumpă ciupercă din lume este de departe trufa, dar nu cea neagră ci varietatea ei albă, mult mai rară. Originară din zona Langhe, regiunea Piedmont, din nordul Italiei, trufa albă creşte până la 12 centimetri în diametru şi poate atinge 500 de grame în greutate. Aceste trufe au un preţ de 2000 de dolari, adică 4000 de dolari per kilogram. Însă preţul lor explodează atunci când sunt vândute la licitaţii. Cea mai scumpă astfel de trufă a fost vândută în decembrie 2007 lui Stanley Ho, proprietarul unui cazino din Macao, care a plătit 330.000 de dolari pentru 1,5 kilograme de trufă albă. Ca să înţelegem ce sunt trufandalele!

5. Cartoful “La Bonnotte”
Considerăm cartoful un aliment la îndemână pentru că este ieftin. ar acum ne ocupăm de tot ce-i mai scump. Cel mai costisitor cartof din lume este o varietate din Franţa – “La Bonnotte”. Doar 100 de tone sunt cultivate anual, iar locul de cultură este exclusiv insula Noirmourtier. De ce este scump? Pentru că este nevoie de fertilizare specială a pământului de cultură cu alge şi de o climă specială, aproape de mare. Cum această specie este aproape pe cale de dispariţie, bătălia pe această varietate este mare, 1 kg ajungând până la 500 euro.

6. Vita Kobe
Cea mai scumpă carne de vită din lume este obţinută de la specia japoneză Tajima-ushi. Vacile sunt hrănite cu cea mai bună iarbă şi sunt crescute după o tradiţie strictă în regiunea Kobe (hrănite cu bere şi masate în fiecare zi). Carnea este fragedă, gustoasă şi are o textură deosebită cu firişoare de grăsime distribuite incredibil de uniform ce îi conferă cărnii un aspect marmorat. Deşi există variante americane şi britanice ce sunt vândute ca vită stil Kobe (hrănite cu bere şi masate zilnic), adevărata vită Kobe ajunge la 100 dolari pentru 200 grame de carne macră. Folosită la sashimi, shabu-shabu, teppanyaki, vita de Kobe se deosebeşte de mai puţin reuşitele copii şi datorită hranei care este mai bună şi mai scumpă decât cea de pe continentul american.

7. Sandvişul de platină
Cel mai scump sandviş din lume – da, există şi aşa ceva! – este von Essen Platinum Club Sandwich. Această delicatessă cu 3 straturi are cel mai fin piept de pui (poulet de Bresse, considerat a patra minune gastronomică a lumii!), şuncă, ouă de prepelită şi trufe albe. Se vinde în Cliveden, Berkshire şi costă aproape 200 de dolari. Are 1,182 de calorii şi este pe lista de “trebuie gustat” a fanaticilor gurmanzi din toate ţările.

8. Pizza de 8300 euro
Pizza cea mai scumpă din lume poate fi gustată în Italia. Cu toppinguri generoase de caviar şi homar, această pizza are un diametru de 20 cm şi un topping excepţional în stare lichidă – coniac Louis XIII Remy Martin. În acest caz nu mai cereţi ketchup.

9. Omleta de 1,000 de dolari
Restaurantul Le Parker Meridien din New York serveşte cea mai scumpă omletă din lume. Preţul de 1,000 de dolari (sau 700 de dolari dacă o faceţi acasă) nu este dat de cele 10 ouă folosite, ci de cele 200 g de caviar sevruga şi de 1 homar întreg.

10. Îngheţata de 1,000 de dolari
Încă din 2004 în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai scumpă îngheţată din lume, specialitatea restaurantului Serendipity 3 din Manhattan conţine 5 globuri de îngheţată din vanilie de Tahiti, vanilie de Madagascar, foiţe de aur comestibile de 23 K şi una din cele mai scumpe ciocolate din lume – Amedei Porceleana.

11. Trufele Chocopologie
Apreciate ca fiind cele mai gustoase şi scumpe produse de ciocolată din lume trufele “Chocopologie by Knipschildt” costă nici mai mult nici mai puţin decât 2,600 de euro per 370 grame și se pot achiziționa doar pe bază de comandă. Realizate manual după o reţetă secretă, delicatesele conțin, printre altele, trufă neagră și 70% cacao.

12. Cafeaua Kopi Luwak
S-ar putea să deveniţi hipertensivi doar gânindu-vă la această cafea întrucât doar auzul preţului ei poate să accelereze pulsul unui hipotensiv: peste 1000 de dolari per suta de grame. Preţul cafelei Kopi Luwak este determinat nu doar de gustul apreciat ca fiind deosebit ci şi de raritatea ei. Kopi Luwak este o specie de cafea care creşte într-un areal foarte restrâns, exclusiv în insula Sumatra (Indonezia), motiv pentru care recolta anuală este de doar 15 kilograme de cafea. Iar doritorii, se pare, sunt mai mulţi.

13.Ceaiul Tieguanyin
Dacă preţul cafelei vă face rău nu încercaţi nici cu ceai. S-ar putea să vă dăuneze. Mai ales dacă vă doriţi un ceai verde Tieguanyin.
Cel mai scump ceai din lume vine să ne arată că în China nu se produc doar obiecte de serie mare şi preţ mic ci şi ceaiuri rare şi scumpe. O singură ceaşcă din acest ceai – făcută din 2-3 frunze uscate – costă 15 dolari iar preţul kilogram ajunge la suma de 3000 de dolari.

14. Plicul de ceai cu diamante
Dacă un ceai chinezesc vă pare a fi scump, cu siguranţă că acest plic de ceai cu diamante o să vă pară a fi exagerat. Şi chiar acest efect extravagant l-a urmărit compania PG care l-a produs pentru a celebra al 75-lea an al existenţei sale. Decorat manual cu 280 de diamante pentru a le reaminti englezilor cât de mult iubesc ceaiul, plicul costă 7500 de lire sterline. Cred că englezii îşi puteau aminti că le place ceaiul şi într-o manieră mai discretă.

15.Cea mai scumpă şampanie 
Dacă bei un pahar din această şampanie probabil trebuie să bei o alta după doar ca să sărbătoreşti faptul că te-ai apropiat de cea mai scumpă şampanie a lumii. Cea mai scumpă şampanie poartă numele de Perrier Jouet Belle Epoque Blanc de Blanc şi nu vechimea este cea care o face atât de preţuită – aşa cum se întâmplă la vinurile de colecţie – ci faptul că este produsă din struguri atent selecţionaţi şi vândută în sticle pictate manual. O astfel de sticlă costă 1,500 de dolari.

 16. Un whiskey cu adevărat rar 
Probabil că dacă ar fi supravieţuit câţiva dinozauri unii tot ar fi fost mai ieftini decât acest whiskey din categoria “fine and rare” ce poartă numele de Macallan Fine Rare Vintage. Nu ştiu cât de rafinat este acest distilat, vechi de 30 de ani, dar rar este cu siguranţă. Anul trecut, în întreaga lume mai erau doar 85 de sticle. Şi poate or mai fi, dacă nu s-o fi spart vreuna, că de băut cu siguranţă se bea cu moderaţie. Nu poţi bea mult whiskey de 38.000 de dolari sticla fără să te doară rău capul a doua zi.

17.Un rom pentru piraţi bogaţi
Cel mai scump rom al lumii nu pare a fi pentru lupii neînfricaţi ai mărilor ci mai degrabă pentru saloanele unor milionari excentrici. Wray & Nephew White Overproof este cu siguranţă cel mai scump rom al lumii. Rar, şi cu siguranţă bun, acest rom distilat în 1940 este cea mai preţioasă licoare din categoria sa. O singură sticlă de – nu se ştie câte or mai fi – Wray & Nephew White Overproof Rum costă 53,000 de dolari.

 18. Diamantele sunt eterne. Chiar şi la cupă
Nu se putea ca japonezii, care beau de revelion şampanie cu foiţă de aur ca să aibă un an nou bun şi bogat, să nu ducă extravaganţa la un nou nivel. Acesta este cauza, şi nu lipsa cruntă a măslinelor din Japonia, pentru care a fost inventat cel mai scump coctail din lume. În fond, “Diamonds-Are-Forever” – not for everyone – nu are cine ştie ce ingrediente rare, dacă facem abstracţie de diamantul de 1.6 carate din pahar.
Dacă vă interesează un astfel de cocktail îl găsiţi la hotelul Ritz-Carlton din Tokyo. Pentru 11.000 de dolari cât costă cred că nici nu trebuie să coborâţi la bar. Puteţi solicita room-service-ul.

19.Prietenii nu ştiu de ce
Nu ştiu dacă prietenii dumneavoastră ştiu, dar ai mei nu cunosc de ce preţul berii a crescut atât de mult. Mă rog, nu toată berea, ci doar Vielle Bon Secours, cea mai scumpă bere a lumii. Greu să ieşi cu băieţii la o bere când o singură sticlă, vândută exclusiv la Bierdorme în Londra, costă 1000 de dolari. Şi nu sunt reduceri la happy hours!

20.Pentru femei puternice
Nu conţinutul face ca această sticlă de băutură, care pentru preţiozitate nu mai este numită vodca ci dovka – probabil fiindcă citeşti anagramat după ce vezi preţul – ci ambalajul. Diva Vodka, produsă de Blackwood Distillery din Scoţia – da, scoţienii produc şi vodcă! – este cea mai scumpă vodcă a lumii. În funcţie de decoraţiunile din “cristal” ale sticlei preţul uneia singure ajunge de la 35 de lire sterline şi până la 540.000 de lire sterline. Hai, recunoaşteţi că vă e dor de zilele în care se cumpărau băuturi cu sticle la schimb.

21.Apa vieţii
Există o apă, literalmente, mai scumpă decât aurul. Şi platina. Şi multe alte metale rare şi scumpe. Se numeşte Kona Nigari şi este, de departe, cea mai scumpă apă a lumii. Sincer, nu prea ştiu de ce, dar preţul a 30 de mililitri din această apă produsă prin desalinizarea apei bogate în minerale din adâncurile mării hawaiene, costă 17 dolari.

7 SALATE de primavara - Ghidul terapeutic al salatelor de verdeturi

   Cine ajunge primavara intr-o piata si vede explozia de verdeturi de pe tarabe se gandeste, in primul rand, la stomac. In sfarsit, au aparut trufandalele! Pofta buna! Dar tineti minte ca tot ce puneti verde in farfurie are si valoare de medicament.

1. LEURDA - pentru inima si vasele de sange    

  Numita si usturoiul-ursului (Allium ursinum), deoarece contine substante care-i dau un miros asemanator cu cel al usturoiului, leurda creste prin mai toate padurile noastre, dar mai ales in cele de stejar si de pin. Asa cum vom vedea, este un adevarat panaceu in bolile cardiovasculare, in care face minuni, atat ca tratament profilactic, cat si de durata.

Modul de preparare

Pentru a obtine o portie de salata, se ia o mana de frunze proaspete, se spala cu apa rece si apoi se taie, nu foarte marunt (in fasii de 3-4 centimetri). Se combina intr-un vas cu o lingurita de ulei de masline extravirgin (are un puternic efect anti-colesterol), cu 1-2 lingurite de otet de mere si putin marar tocat. De obicei, nu se pune sare, exceptie facand doar persoanele hipotensive, la care un aport crescut de sodiu este benefic.
Cura: De regula, se consuma doua asemenea salate pe zi, ca aperitiv la inceputul mesei de pranz si la inceputul mesei de seara. O cura dureaza minimum 3 saptamani. Frunzele de leurda se pot pastra in frigider, puse in punga de plastic, pana la 5 sau chiar 7 zile, daca sunt proaspete si daca nu au fost spalate inainte de a fi puse la rece.

Cele mai importante efecte terapeutice

Desi este o salata traditionala in bucataria romaneasca (mai ales in cea din Ardeal si vestul Munteniei), leurda este, in primul rand, o planta medicinala cu „acte in regula“, cu o forta terapeutica ce depaseste multe medicamente si care nu are efecte adverse. O comisie europeana a votat-o cu ceva timp in urma chiar Planta Anului, datorita efectelor sale in bolile cardio-vasculare. Este un puternic reglator al tensiunii, fiind indicata in mod special in cazul hipertensiunii arteriale. Are efecte fluidifiante sanguine si antitrombotice, motiv pentru care este folosita cu mult succes contra tromboflebitei si a trombozelor in general. Adenozina, o substanta din compozitia frunzelor de leurda, impiedica sclerozarea vaselor de sange, aceasta planta fiind eficienta contra arteriosclerozei, hemoroizilor, varicelor. Are, de asemenea, efecte de scadere a colesterolului din sange, fiind excelenta ca mijloc de preventie si tratament in ischemia cardiaca ce apare pe fondul valorilor crescute ale colesterolului, dar si in cea asociata trombozelor.

2. FRUNZELE DE PAPADIE - pentru ficat si vezica biliara

Am ezitat inainte sa includ aceasta salata, altfel clasica in bucataria taraneasca, in grupajul de fata, intrucat multi din cei care vor gusta din ea ar putea sa adreseze cateva ganduri nu tocmai frumoase autorului acestui articol. Motivul: gustul amar puternic al frunzelor de papadie. Dar tocmai acest gust amar (care dupa primele portii nu mai e atat de insuportabil cum pare la inceput) este si cheia extraordinarelor efecte benefice ale acestei salate, care a vindecat multi oameni, si in unele cazuri chiar a salvat vieti.

Modul de preparare

Se culeg de la papadie frunzele tinere si cat mai fragede din rozeta bazala a plantei. Culesul si cura cu aceasta salata este cel mai bine sa se faca in aprilie si la inceputul lui mai, cand frunzele papadiei sunt foarte bogate in colina, un principiu activ foarte eficient in bolile hepato-biliare. Pentru o portie de salata ne trebuie 15-25 de frunze, care se spala in jet de apa rece, apoi se taie si se amesteca bine cu otet de mere si sare, dupa care se consuma pe stomacul gol, cu 15-20 minute inainte de masa principala.
Cura: O cura, in cazul bolilor cronice de ficat, dureaza 40 de zile minimum, iar pentru intretinerea organismului, se tine de la 12 zile in sus, in functie de cum simtiti ca aveti nevoie.

Cele mai importante EFECTE TERAPEUTICE

Principala recomandare a acestei salate sunt hepatitele virale de toate tipurile: A, B, C. Este important ca aceasta cura cu salata de papadie sa se faca intr-o faza cat mai putin avansata a bolii, studii medicale aratand ca papadia proaspata incetineste sau in unele cazuri chiar stopeaza evolutia bolii, dar nu poate face minuni in stadiile avansate. Salata de papadie mai este recomandata in cazurile de dischinezie biliara si este un excelent profilactic pentru litiaza biliara. Persoanele care sufera de migrene pe fond biliar ar trebui sa incerce neaparat aceasta cura, care le va lua suferinta „cu mana“. Este, de asemenea, recomandata pentru persoanele care „forteaza“ ficatul prin consumul de carne si de prajeli, pentru persoanele care consuma regulat alcool (chiar si in cantitati mici), care au suferit de diverse tipuri de intoxicatii sau otraviri.

3. PARALUTELE (BANUTEII) – pentru plamani si caile respiratorii

Asa ceva nu gasiti in piata. Este vorba de floricelele acelea alb-delicate care brodeaza iarba, din momentul topirii zapezii si pana toamna tarziu. Denumirea lor stiintifica este Bellis perrenis, iar de la o zona la alta, numele lor popular variaza: banutei, paralute, bumbisori, nasturei etc. Pentru a va prepara aceasta salata, trebuie sa mergeti sa culegeti florile din locuri cat mai putin poluate: lunci inverzite ale raurilor, liziere si poieni in padure, pasuni si fanete montane etc. Sunt usor de gasit si cresc in numar foarte mare peste tot, asa incat procurarea lor presupune doar un pic de efort, pentru a ne deplasa intr-o zona curata, cu iarba.

Modul de preparare

Avem nevoie de 30 de flori proaspete, fara codite sau cu codita cat mai scurta, pentru o portie de salata. Se spala bine cu apa calduta, apoi se taie si se amesteca intr-un vas, cu doua lingurite de otet de mere (nu de vin sau industrial), o lingurita de miere lichida, trei lingurite de apa de izvor, putin patrunjel taiat marunt si, eventual, cu sare. Nu se mananca la inceputul mesei, ci cu o jumatate de ora inainte. Fiecare inghititura se mesteca bine inainte de a o inghiti.
Cura: Se consuma cate o portie de salata dimineata si la ora pranzului. Tratamentul dureaza 10 zile, pentru prevenirea bolilor respiratorii, si minimum 30 de zile, pentru tratarea afectiunilor deja instalate.

Cele mai importante efecte terapeutice

Ciobanii romani mancau in vechime aceste flori la inceput de primavara, ca sa „alunge din trup relele de peste an“, „sa-si dreaga glasul“ si „sa se vindece de tuse seaca si de orice betesug al pulmonilor“. Studii contemporane arata ca un tratament cu flori de banutei este eficient pentru combaterea bronsitei acute si a celei cronice. De asemenea, este un bun adjuvant in astmul bronsic. Are efecte excelente si in tratarea sinuzitei, a faringitelor si a laringitelor cronice. Persoanele care sufera de raguseala sau de tuse persistenta ar trebui sa incerce aceasta cura. In medicina populara, a fost folosita cu rezultate bune contra cancerului pulmonar. 
                                             

4. SALATA VERDE - pentru tubul digestiv

Cunoastem cu totii atat de bine acest aliment, incat ne vine greu sa credem ca el poate avea efecte terapeutice puternice, si inca asupra unui sistem atat de solicitat cum este cel digestiv. Si totusi, cercetarile medicale arata clar: salata verde este un adevarat elixir pentru tubul digestiv. Mai mult, ea ajuta la intretinerea intregului organism, prin continutul sau de fibre si de principii amare, fiind de un real folos pentru functia hepatica, pentru functia de eliminare a reziduurilor toxice din corp, pentru sistemul nervos. Prepararea sa nu mai este un secret pentru nimeni, dar vom da totusi in continuare cateva elemente orientative utile:

Modul de preparare

O salata de marime medie se spala bine in apa calduta, dupa care se taie, se pune intr-un vas in care se adauga otet de mere dupa gust, ulei, sare si marar tocat. Se consuma in mari cantitati la fiecare masa, fie ca aperitiv, fie ca garnitura la diverse mancaruri. Secretul acestui remediu este chiar doza - cu cat mai mare cu atat mai bine, in conditiile in care reactiile adverse la consumul salatei verzi sunt practic nule.

Cele mai importante efecte terapeutice

Datorita fibrelor alimentare nedigerabile pe care le contine, salata verde este o adevarata matura pentru tubul digestiv, fiind utila in cazurile de constipatie, colita de putrefactie, intoxicare cronica a organismului. Apoi, contine principii active amare, care stimuleaza secretia de sucuri gastrice, precum si peristaltismul tubului digestiv, fiind recomandata in dispepsie, gastrita hipoacida, digestie dificila (otetul natural din salata este si el un excelent tonic digestiv), atonie gastrica sau intestinala.

5. RIDICHILE DE LUNA - pentru rinichi si caile urinare

Aparent banalele ridichi de luna devin, atunci cand sunt consumate in doze ceva mai mari si cu o frecventa crescuta, un medicament redutabil. Aceasta, pentru ca radacinile lor contin substante antiinfectioase si diuretice foarte puternice, in timp ce frunzele - foarte rar folosite din pacate - sunt un excelent vitaminizant si remineralizant. Iata cum se face tratamentul:

Modul de preparare

Opt ridichi de marime medie, impreuna cu frunzele verzi si proaspete de la doua dintre ele, se spala foarte bine si apoi se taie cat mai marunt. Imediat se amesteca intr-un vas cu zeama de la o jumatate de lamaie, cu un varf de cutit de sare si cu o lingurita de ulei virgin de masline. Se consuma pe stomacul gol, de trei ori pe zi, adica la micul dejun, la pranz si la cina. Daca exista probleme reno-urinare grave se lasa un interval de 15 minute intre consumarea salatei si masa propriu-zisa. Daca vrem doar sa prevenim o afectiune, atunci putem consuma salata normal, ca aliment.
Cura: O cura de ridichi dureaza intre 12 si 40 de zile, perioada maxima de cura fiind recomandata in cazul bolilor cronicizate, iar perioada minima, in cazul in care este folosita ca mijloc de prevenire.

Cele mai importante efecte terapeutice

Salata de ridichi este, in primul rand, un excelent diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, fiind indicata in cazurile de retentie de apa in tesuturi, edeme, oligurie. Apoi, radacinile de ridiche contin substante antiinfectioase destul de puternice, fiind recomandate ca un pretios adjuvant in cazurile de cistita cronica, nefrita si pielo-nefrita cronica. Nu in ultimul rand, salata de ridichi ajuta la eliminarea nisipului si a pietrelor la rinichi, stimuland eliminarea si chiar maruntirea acestora. Cea mai eficienta este salata de ridichi in cazurile de litiaza reno-urinara cu urati si fosfati.

6. PATRUNJELUL VERDE - pentru glandele endocrine

Salata de patrunjel verde este unul din felurile de mancare foarte des preparate in bucataria araba, care este considerata, pe drept cuvant, una dintre cele mai gustoase si sanatoase din lume. Pe langa faptul ca este extraordinar de buna la gust, aceasta salata actioneaza favorabil asupra tuturor sistemelor si organelor din corp. Patrunjelul verde ajuta digestia, dezinfecteaza tubul digestiv si caile urinare, dreneaza ficatul, intareste imunitatea, are efect antiseptic asupra cailor respiratorii. Dar cele mai spectaculoase efecte ale frunzelor de patrunjel se inregistreaza asupra glandelor endocrine.

Modul de preparare

Se spala bine in apa rece trei legaturi de patrunjel, apoi se taie cat mai fin posibil (mai fin chiar decat zarzavatul de ciorba) si se pun intr-un vas in care se mai adauga zeama de la jumatate de lamaie, putin ulei si sare. Pentru un gust si mai bun, se poate pune si putina rosie taiata foarte marunt si usturoi ras. Va rezulta o salata cu un gust delicios si extrem de aromata - probabil cea mai delicioasa si mai rafinata salata din lume.
Cura: Se consuma la masa, imediat dupa ciorba, fiind un excelent catalizator al digestiei. Este bine sa mancam salata fara nimic altceva, intrucat trebuie foarte bine mestecata, asa incat principiile active din frunzele de patrunjel sa poata fi asimilate. In timpul unui tratament, care dureaza 3-6 saptamani, se consuma 1-2 asemenea salate pe zi.

Cele mai importante efecte terapeutice

Patrunjelul actioneaza asupra mai multor glande endocrine. Asupra gonadelor are efect stimulator. Ca atare, este un excelent remediu impotriva impotentei si a sterilitatii, dar si un redutabil tratament anti-imbatranire. La nivelul glandelor cortico-suprarenale are efect reglator, patrunjelul verde fiind recomandat ca atare pentru persoanele cu hiper sau hiposecretie a acestei glande. Studii recente arata ca aceste frunze aromate au efecte de stimulare a secretiei endo si exocrine a pancreasului, fiind recomandat ca adjuvant in cazurile de diabet si de pancreatita (are si efect antiinflamator). De asemenea, sunt cercetari care arata efectele benefice ale acestui zarzavat in tratarea hipotiroidiei si a tulburarilor conexe.

7. ROINITA - pentru sistemul nervos Este o planta care creste spontan, mai ales in regiunile vestice si sudice ale tarii, in margini de padure si in luminisuri. Denumirea sa stiintifica este Melissa officinalis. Creste inalta de 30-50 de cm, are florile mici si albastre, iar frunzele sale, foarte fragede in aprilie, au un gust si o aroma extrem de placute, ca de lamaie. Este considerata un adevarat panaceu pentru psihic si pentru sistemul nervos.

Modul de preparare

Se foloseste in combinatie cu salata verde: zece frunze de roinita se spala, se toaca marunt si se combina intr-un vas cu frunzele de la un sfert de capatana de salata, cu ulei de masline, otet si sare dupa gust. Se consuma aceasta salata cat mai proaspata, 2-3 portii pe zi, mancate pe cat posibil cu macar 10 minute inainte de masa.

Cele mai importante efecte terapeutice

Tratamentul cu frunze proaspete de roinita are efecte remarcabile in reglarea activitatii sistemului nervos. Este recomandata profilactic pentru afectiuni cum ar fi pareza faciala, Parkinsonul (in faze incipiente), Alzheimer. Ca tratament pe termen lung (peste 20 de zile), are efecte excelente contra insomniei si a migrenelor. Este un leac verificat impotriva asteniei de primavara si impotriva asteniei in general. Are efecte notabile in tratamentul depresiei, contra nevrozelor anxios-depresive. In tulburarile de apetit care apar pe fond de stres se recomanda de asemenea aceasta salata, care face minuni in cazul bulimicilor.

SAREA şi secretele ei

  

  „Aveti sare intru voi si traiti in pace unii cu altii." Sfanta Evanghelie dupa Marcu, 9, 50. In vechime, sarea era extrem de pretuita. Nu degeaba se spune, in popor, despre un om deosebit, ca este precum „sarea pamantului".

    In imperiul roman, ostasii erau adesea platiti in sare (in latina, sal,salis), de unde a ramas si cuvantul care exprima remuneratia pentru munca, salariu (salarium).  Pe vremuri, sarea era atat de greu de procurat si valoarea ei era atat de mare, incat nimeni nu-si ingaduia sa o risipeasca. De aici si vorba populara „daca se varsa sare, iese cearta”.  La modul propriu, „un graunte de sare" facea (si va face mereu) diferenta dintre o mancare buna si una fara gust, iar la modul figurat, vorba „nesarata" este vorba nelalocul ei, lipsita de „bun gust" si de bun simt.
Oaspetii de mare cinste sunt intampinati, deloc intamplator, „cu paine si sare".
  Intr-un foarte cunoscut basm romanesc, o fata de imparat ii spune tatalui ei ca il iubeste ca „sarea in bucate". Stiinta confirma astazi intelepciunea ascunsa in vorbele aparent ciudate ale fetei: sarea reprezinta, cu adevarat, un element absolut indispensabil vietii fiziologice a omului.
    Sarea constituie unul dintre cei mai eficienti si mai raspanditi conservanti alimentari. Trebuie retinut ca, pina la aparitia frigiderelor, sarea, in mari cantitati, era aceea care se folosea pentru conservarea alimentelor.  Nu in ultimul rand, sarea este si un medicament extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din lume, apreciat in medicina populara ca leac de capatai.
Dar ce este, de fapt, sarea? Dupa definitia fortata din DEX, sarea este „o substanta cristalina, sfaramicioasa, care constituie un condiment de baza in alimentatie si este folosita in industria conservelor, in tabacarie, in industria chimica etc; clorura de sodiu (NaCl)." O definitia similara gasim in Larousse, Webster, etc.
Trebuie sa atragem insa atentia ca, in aceste definitii, sarea este identificata in mod fortat, dupa niste criterii si interese industriale si comerciale, cu substanta numita clorura de sodiu (NaCl). DAR SAREA NATURALA, ADEVARATA, NU A FOST, NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA ACELASI LUCRU CU CLORURA DE SODIU (NaCl), O SUBSTANTA OBTINUTA PRIN PROCESAREA CHIMICA SI MECANICA SI DENATURAREA SARII GRUNJOASE.
   Sa vedem de ce afirmam aceasta. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentatia sa si a animalelor sale numai sare naturala, grunjoasa, sub forma de cristale mari, numita si sare gema. Drobii sau bulgarii de sare se zdrobeau in piua, pe masura ce aceasta se consuma. Sarea naturala gema se gaseste inca in Romania , din abundenta, in zacaminte de suprafata (munti de sare), in vreme ce in alte tari europene ( Austria, Franta), ea este exploatata numai din zacaminte subterane.
Care este insa, mai exact, diferenta dintre sarea naturala gema si sarea de masa, fina si extrafina? SAREA NATURALA GEMA, GRUNJOASA, NERAFINATA este cea care se ia direct din zacaminte. Ea contine, pe langa clorura de sodiu (NaCl), peste 80 de substante minerale si oligominerale, care ii dau, impreuna cu incarcatura sa geo-magnetica, extraordinare proprietati vindecatoare si gustul sau inconfundabil.
Unde se gaseste sarea grunjoasa, neiodata? La magazinele naturiste si in Plafaruri, unde se vinde ambalata in pungi de 1/2 Kg, asa cum s-a impus prin revizuirea din 2004 a Ordonantei din 2002 privitoare la iodarea obligatorie a sarii.

  SAREA DE MASA, FINA SI EXTRAFINA - se afla pe rafturile tuturor supermarket- urilor si pe mesele tuturor restaurantelor. Ea se prezinta sub forma unor granule mici, de culoare alba, sau a unui praf alb, super-prelucrat si super-procesat chimic si este obtinuta, in general, prin recristalizarea artificiala a sarii geme si macinare dupa granulatia dorita. Acest proces saraceste foarte mult, aproape complet, sarea de elementele minerale si oligominerale (mai cu seama magneziul si calciul), marind, in mod artificial, concentratia de clorura de sodium (NaCl). In plus, pentru a evita intarirea sarii rafinate, fabricantii industriali ii adauga un „antiaglomerant", E 535, adica… ferocianura de sodiu, un aditiv in mod clar toxic pentru organism, caci este o sare a unei cianuri de fier, oricat am vrea sa dregem busuiocul si sa bagam capul in nisip, ca strutul. In rezumat – se inlatura oligomineralele, bune pentru sanatate, si se adauga E 535 (ferocianura de sodiu), daunatoare sanatatii, dar buna pentru buzunarele unora.
Sarea rafinata nu numai ca nu are nici o calitate terapeutica si nu mai da cu adevarat gust alimentelor gatite, dar provoaca, in plus, hipertensiune.
     Medicina populara cunoaste peste o suta de utilizari terapeutice si chiar magice ale sarii, care era considerata in trecut, printre altele, si un adevarat leac impotriva duhurilor rele si a bantuirilor de tot felul.

Sarea iodata este toxica.                          
In anul 2002, Guvernul Romaniei a emis HG 568, o ordonanta care impune ca toata sarea din comert sa fie iodata. Se afirma ca, in acest fel, vor fi combatute afectiunile tiroidiene produse de deficientele de iod. Numerosi cercetatori si medici, din Romania si din strainatate, familiarizati cu aceasta problema, afirma insa cu totul altceva decat aceasta versiune oficiala. Studii minutioase in acest sens au revelat ca un consum sporit de compusi sintetici ai iodului creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de compusi sintetici ai iodului (ioduri si iodati) produce alergie si mareste intoleranta la substantele care contin acest element (de exemplu, cele folosite in radiologie).
    Din experienta altor tari, precum Anglia, Zair, Argentina, Australia, unde s-a practicat iodarea partiala a sarii, in unele orase sau comunitati, s-a demonstrat ca procedeul trebuie intrerupt imediat deoarece a crescut ingrijorator numarul cazurilor de hipotiroidie, hipertiroidie (inclusiv Basedow), cancer tiroidian, precum si numarul cazurilor de alergie la iod. Unele boli enumerate, precum cancerul tiroidian si unele reactii anafilactice la iod (pot fi socuri anafilactice) sunt mortale. In Tasmania , tara care a „beneficiat" de iodarea obligatorie a sarii si a altor alimente,s-a remarcat faptul ca rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori.
      In anul 2001, au existat in Romania 12.417 cazuri de hipotiroidie; in 2000 fusesera 11.541, iar din 1994 pana in 1999 au fost inregistrate intre 4713 si 7359 cazuri de hipotiroidie. Trebuia, oare, pentru cele 12.417 de cazuri de bolnavi tiroidieni, iodata sarea pentru peste 20 de milioane de oameni, plus animalele? In plus, tratatul lui Harrison , dupa care se pregatesc medicii americani, afirma, la pagina 2143, ca „din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul singur se datoreaza deficitului de iod"…  Ca urmare, cercetatorii din celelalte tari care au experimentat, cu rezultate negative, de altfel, iodarea partiala a sarii, au observat ca, daca dai iod (compusi sintetici cu iod) unei populatii oarecare, unii fac hipotiroidie, altii fac hipertiroidie, unii fac cancere de tiroida, altii fac reactii alergice. Din moment ce mai mult de 99% din locuitorii Romaniei sint eutiroidieni, adica normali din punct de vedere tiroidian, nu se justifica deloc administrarea pe trei cai a iodului…
    Cauza impunerii unei astfel de masuri nu are nimic de a face cu criteriul umanitar. Mai degraba este vorba de anumite grupuri de interese, care iau lua bani grei de pe urma procesului de iodare a sarii.

TRATAMENTE INTERNE CU SARE

(toate recomandarile privesc exclusiv sarea naturala, grunjoasa, gema, neiodata si nu sarea „fina" de masa) DIGESTIE DIFICILA, CONSTIPATIE, SLABICIUNE CORPORALA, SUBPONDERALITATE – se consuma hrana condimentata cu sare gema sau sare marina (se gasesc in comert), care au un gust mult mai intens. S-a constatat ca sarea naturala are un efect mult mai puternic de stimulare a secretiei de sucuri gastrice si ca este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, fireste – cu conditia sa fie consumata cu moderatie. De altfel, inca de acum 500 de ani, celebrul medic si alchimist al Evului Mediu, Paracelsus, nota intr-un tratat ca digestia si excretia sint mult perturbate de absenta sarii din alimentatie.
HIPOTENSIUNE ARTERIALA, ARITMIE CARDIACA  – dimineata, pe stomacul gol, se administreaza un sfert de cutit de sare marina (aproximativ 0,25 g), care se inghite cu o cana (250-300 ml) de apa plata. Tratamentul se face vreme de minimum o jumatate de an. Studii recente arata ca se obtin rezultate deosebit de bune, cu conditia ca tratamentul sa fie asociat cu alimentatia predominant vegetariana.
OSTEOPOROZA, CRAMPE MUSCULARE  – se vor sara alimentele exclusiv cu sare gema neiodata, care este foarte bogata in oligoelemente implicate in procesele de asimilatie a calciului.
INTOXICATII CU SUBSTANTE LUATE PE CALE ORALA  – intr-un litru si jumatate de apa calduta se pune o lingura de sare si se amesteca bine. Se bea rapid, pe nerasuflate. Imediat dupa ingerare, va apare o senzatie puternica de voma. Vom evacua continutul stomacului, aplecandu-ne in fata, „gadiland" cu inelarul si aratatorul mainii drepte glota (omusorul) si presand simultan cu putere stomacul cu mana stanga, stransa in pumn. Reflexul vomitiv va permite eliminarea, odata cu apa sarata, a substantelor toxice care ne-au creat probleme.
TUSE PERSISTENTA, TUSE USCATA – se tin pe limba cat mai mult timp cateva granule de sare gema (nu mai mult de un varf de cutit). Reactia de stopare a tusei se va declansa prin doua mecanisme: prin salivatie, care va deveni mult mai abundenta, si prin stimularea directa a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.
CONTRAINDICATII LA ADMINISTRAREA INTERNA A SARII
Aportul masiv de sare este contraindicat in cazurile de hipertensiune si tromboza grava, precum si in fazele acute ale gastritei hiperacide si ale ulcerului gastroduodenal.
                                                                                            
TRATAMENTE  EXTERNE CU SARE GRUNJOASA, NEIODATA
CALCULI RENALI, COLICI RENALE  – un saculet de panza plin cu sare gema se pune pe un calorifer sau pe alta sursa de caldura si se lasa sa se incalzeasca pana la 50-60 de grade Celsius. Se aplica apoi pe sale (zona lombara), unde se tine vreme de o jumatate de ora.
ULCERATII PE PIELE – in doua linguri de miere de albine se pune o jumatate de lingurita de sare si se amesteca bine, pana cand se omogenizeaza. Se aplica apoi acest preparat pe zonele afectate. Rezultatele terapeutice sint uimitoare, acesta fiind un stravechi remediu, mentionat in tratatele medicale grecesti.
ARSURI DE GRADUL I SI II – pe zona afectata se presara sare grunjoasa din belsug. Aceasta aplicatie va spori pe moment senzatia de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapida. Nu se aplica sare pe arsurile grave, cu rana deschisa, intrucat produce o usturime insuportabila.
NAS INFUNDAT (RINITA CRONICA) – la un pahar de apa calda se pune o lingurita de sare gema sau marina si se amesteca bine pentru a se omogeniza. Se pune aceasta apa sarata calda in palma si se trage pe nara stanga si apoi pe nara dreapta, alternativ, pentru desfundarea cailor nazale. Acest procedeu este bine sa se faca in fiecare dimineata, pentru drenarea cailor respiratorii, inlaturarea surplusurilor de mucus, marirea acuitatii olfactive.
DURERI DE GAT – intr-un pahar cu apa fierbinte, se pun doua lingurite de sare naturala, dupa care se amesteca bine pana cand sarea se dizolva complet. Se face gargara cu acest preparat. Este de dorit ca apa sa fie cat mai fierbinte si sa ajunga cat mai jos in gat. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, pana la disparitia completa a afectiunii.

BAILE CU APA SARATA - Sint un remediu traditional de medicina populara, care se aplica astazi, cu un succes extraordinar, in clinici moderne din Austria si Germania . La o cada de apa calda (aproximativ 150 de litri), se folosesc doua kilograme de sare gema neiodata (amestecata in prealabil cu apa fierbinte, pentru a se dizolva mai usor). Baia dureaza 20-30 de minute si este important ca temperatura apei sa fie mentinuta mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca actiunea terapeutica sa fie maxima. Cercetatorii au observat ca aceste bai, care se fac o data la 3-4 zile, au efectele cele mai puternice in preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile inainte).  
Iata indicatiile terapeutice ale acestor bai:
DERMATOZE INFECTIOASE – se fac bai partiale, inmuind doar segmental afectat, vreme de 15 minute, in apa sarata calda (7 linguri de sare la litru). Imediat dupa baie, pielea nu se sterge, ci se tamponeaza putin si se lasa sa se usuce. Acest remediu este excelent in tratarea infectiilor bacteriene si micotice (produse de ciuperci parazite).
REUMATISM  – se fac de doua ori pe saptamana bai complete cu apa sarata fierbinte. Cele mai eficiente sint baile preparate cu sare marina neiodata, dar efecte foarte bune s-au obtinut si cu sarea de mina, cu cristale mari (nemacinata) .
CISTITE, INFECTII URINARE – se fac bai complete sau bai de sezut cu apa ceva mai sarata: 5 linguri de sare la litru. Baia va fi facuta in fiecare seara, pana la vindecarea afectiunii, iar apa trebuie sa fie cat mai fierbinte, insa suportabila (peste 38 de grade). Imediat dupa baie va veti sterge si va veti relaxa la caldura, evitand expunerea la frig sau curent.
ANEXITA, METRO-ANEXITA – se aplica procedura de la infectiile renale. Suplimentar, se va adauga in apa sarata de baie putina tincture de iod.
ACEALA SI GRIPA – se fac bai ale picioarelor (talpi si glezne) cu apa  fierbinte, cu foarte multa sare (10 linguri la litru). Baile vor dura 10 minute, dupa care ne vom incalta cu sosete groase si ne vom aseza la caldura, asa incat sa transpiram.
SAREA SI ENERGIA AURICA-  S-a constatat experimental ca sarea naturala, netratata prin nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasa influenta asupra corpului bioenergetic al fiintei umane. Toti cercetatorii din acest domeniu de frontiera sunt de acord ca sarea naturala este un excelent agent de purificare a aurei umane. La fel ca si apa, sarea absoarbe – se pare – radiatiile bioenergetice nocive, curatand – din punct de vedere energetic – zonele in care este aplicata.

 Iata cateva aplicatii practice ale acestor proprietati bioenergetice ale cristalelor de sare:
OBOSEALA – o procedura de medicina populara romaneasca ce si-a dovedit adesea eficienta este sa punem un saculet cu sare calduta pe ceafa atunci cand sintem obositi. Tot un saculet cu sare era pus si in leaganul copiilor, ca sa nu se deoache si sa aiba somnul lin, intre haine, ca sa le asigure durabilitatea, precum si pentru a le impregna cu o misterioasa capacitate de protectie impotriva „facaturilor de tot felul".
BIJUTERIILE – mai ales cele vechi – se spune ca pastreaza foarte multe din impregnarile negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasa o perioada de minimum 49 de zile sa stea in sare gema, inainte de a fi purtate. La fel se procedeaza si cu cristalele sau cu pietrele semipretioase.
    Evident meritele sarii grunjoase nu pot fi disputate, dupa cum nici imbecilitatea unor guvernanti nesarati care adopta imediat orice sugestie ne-avenita din partea UE, facand-o legea pamantului.
   Sarea marina poate atinge 10 lei/0,5 kg, iar altele extrase din locuri cu legende creeate in jurul lor, chiar mai mult. Magazine Plafar poate ca nu exista in fiecare oras, iar de pe internet e cam ridicol sa ne luam… tocmai sarea! Daca ni se termina ce facem, asteptam postasul sa vina cu mandatul ? Fireste, fiecare isi cheltuie banii in felul in care crede de cuviinta.
    Din fericire solutia este simpla si ieftina si vine in saci de 5 kg de sare buna, ne-iodata si grunjoasa, care se vinde cu aproximativ 5 lei. Se numeste "sare pentru muraturi" si e notabila exceptie la o regula imbecila. In zona noastra ea vine de la Ocna Dej, dar sunt convins ca oriunde in Romania , veti gasi o salina relativ apropiata, care sa produca si ambaleze minunatele cristale. Se face totusi sa cititi eticheta si eventual sa sunati chiar producatorul, caci am intalnit si produsul chipurile "pentru muraturi", ambalat la saculeti de 1 kilogram, care continea daunatorul anti-aglomerant.  Pe eticheta trebuie sa scrie doar "Sare gema cristalina", sau ceva asemanator.
   Sa nu uit, bai sarate exista multe in tara noastra si nu sunt foarte scumpe, unele sunt inca gratis. Nu lasati sa treaca vara fara a le vizita periodic cu intreaga familie. Pe langa faptul ca ele sunt un mediu excelent pentru copiii Dvs. sa invete innotul caci practic ei plutesc, binele conferit de amestecul apa sarata-aer-soare, e greu de egalat. Folositi-le!

La multa sanatate si fie ca sa nu ne lipseasca niciodata painea si sarea cele de toate zilele!

Terapie cu MAMALIGA

Banala mămăliguţă poate deveni un medicament folositor în tratarea răcelilor şi a pietrelor la fiere. Mălaiul este un înlocuitor de nădejde al produselor de panificaţie, numit de specialişti „prietenul intestinului subţire“. Dispreţuit pe nedrept, acest medicament tradiţional aduce numai beneficii atît omului sănătos, cît şi celui care suferă de boli grave. Cura cu mămăligă este foarte sănătoasă, o putem încerca în Postul Paştelui, pentru hrănirea organismului şi curăţirea intestinelor.
De ajutor ficatului şi intestinelor
Un aliment tradiţional cum e mămăliga a fost de multe ori subiect de cercetare al specialiştilor, fără a i se putea găsi o contraindicaţie. Fierturile de porumb au fost apreciate încă din vremea lui Columb, dar, ulterior, au ajuns să fie considerate hrana săracilor.
    Studiile recente au scos în evidenţă faptul că media de viaţă a triburilor amerindiene care se hrăneau cu porumb crud sau fiert era mult mai mare decît a altor comunităţi învecinate, cărora le lipsea din dietă acest aliment.
    Recent, s-a descoperit prezenţa în boabele de porumb a unor substanţe derivate ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare uşurinţă, fără a suferi transformări chimice decît în proporţie de 22-28%. Ajunşi în sînge, se transformă în hidroxiacizi care vor purifica sîngele de unele substanţe toxice. Efectul detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducînd considerabil riscul la insuficienţe şi ciroze hepatice. La populaţiile unde se consumă zilnic terci de mălai, incidenţa bolilor hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună.

       Ne ajută să trăim mai mult
    Cercetătorii edocrinologi consideră că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene. De asemenea, consumul de mămăligă reglează concentraţia de glucoză în sînge, fiind de folos diabeticilor.

     Reduce cantitatea de colesterol din sînge, scăzînd astfel riscul de ateroscleroză şi, implicit, de infarct. Mai mult, banala mămăligă revitalizează funcţiile sexuale, în special feminine. Rezultatele cercetărilor româneşti efectuate de antropologi în regiunea Bran-Rucăr (unde mămăliga e mai des pe masa românilor), arată că 9% din femeile de peste 65 de ani au avut o activitate ovariană foarte intensă, manifestată şi prin prelungirea vieţii sexuale chiar şi după vîrsta de 72 de ani.

     De asemenea, consumul de mămăligă este răspunzător şi de longevitate. Multă lume crede că mămăliga îngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii faţă de pîine. Iar mămăliga vîrtoasă are jumătate din caloriile pîinii. Încă din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga ca leac. De exemplu, doar pentru a evita pelagra, este suficient consumul zilnic de mămăligă cu o jumătate de litru de lapte şi un ou. Terapia a dat rezultate sute de ani.
     Tratamentele pe care ni le făceau bunicile noastre în copilărie ne vindecau şi ne fereau de utilizarea abuzivă a antibioticelor. Mămăliga era la loc de cinste printre leacurile vechi.     Pentru durere în gît şi răceală, se pun pe o tablă încinsă două linguri de mălai şi se stă cu nasul deasupra fumului produs, amestecînd continuu. În plus, se bea seara înainte de culcare un terci, ca o mămăligă subţire, în care se pune o bucăţică de unt. A doua zi, vă veţi simţi infinit mai bine.

     În popor, unul din adjuvantele cu o eficienţă incredibilă în pneumonie este tot faimoasa mămăligă românească. Se lasă să se răcească, cît poate suporta pielea, după care se întinde pe zona pieptului într-un strat de două degete pe torace şi se ţine 15 minute, după care se înlătură, iar pielea se şterge cu un tampon înmuiat în spirt camforat.

     Cataplasma cu mămăligă caldă e bună şi în bronşite, gripă, tuse cronicizată. Aceeaşi aplicaţie se face în zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale şi a nefritelor, pe zona inferioară a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite şi cistite.
De folos şi în obezitate.
    Pentru urcior: se pune mămăliga caldă pe pleoape, schimbînd-o cît se poate de des.

    În caz de lipom, se poate face un tratament cu cataplasme cu mămăligă tare. Se pune în strat de 3-4 cm pe locul lipomului, avînd grijă ca partea care vine în contact cu pielea să fie presărată cu tămîie fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie de pîine cu unt. Se aplică fierbinte, cît suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de lînă, pentru a menţine temperatura locală ridicată. Tratamentul se face în fiecare seară şi se ţine pînă se răceşte mămăliga.     Mămăliguţa e utilă şi celor care suferă de obezitate, deoarece acest aliment conferă o senzaţie de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa.

Studiile de specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sînt reduse considerabil.

     Gastrita hiperacidă şi ulcerul sînt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pîine, mălaiul avînd, pe lîngă efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă, sedativă. Studiile de nutriţie şi biochimie alimentară au arătat că mămăliga consumată frecvent ameliorează şi afecţiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruaţiile dificile cu sîngerări abundente, anexita şi metroanexita, litiaza renală, hepatita.

De la mămăligă, la terci şi bulz
    În mod tradiţional, mălaiul se poate prepara în multe feluri: turtă în spuză, mălai în ţest (mălăiaş), mălai în tavă, terci, păsat, bulz, chitac, cocîrţău. Porumbul ca atare se mai mănîncă şi fiert (în oală), fript (la spuză) sau făcut floricele (la tigaie).
    Mămăliga e şi ea de două feluri: pripită şi fiartă. Pe cea pripită o mănîncă mai mult orăşenii si se prepară punînd mălai puţin cîe puţin în apa sărată fierbinte, aşa încît mămăliga să fiarbă în mod egal toată. Fierberea durează mai puţin decît la mămăliga vîrtoasă, preferată mai mult la ţară . În acest caz, mălaiul se pune tot dintr-odată în apa sărată, se lasaă să fiarbă pînă încearcă de mai multe ori să dea în foc, ca laptele. Atunci, se sparge cu făcăleţul. La sate, mămăliga vîrtoasă nu se taie cu cuţitul, ci cu sfoară.

Terciul de mălai nu e altceva decît mămăligă pe jumătate lichidă, pe care o mîncau copiii cu plăcere cu felii de brînză sau zeamă de prune.

Păsatul este tot un fel de terci, însă mălaiul din care e făcut e mai grunjos, mai mare şi mai tare la fir.

Cocoloşul sau bulzul se face din brînză învelită în mămăligă şi coaptă apoi pe cărbuni. În unele locuri, mălaiul se amestecă cu dovleac fiert.

Ştiaţi că?
 - 100 g făină de porumb are 351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 520 calorii.
- Mămăliga se taie perfect dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
- Mămăliga nu mai face cocoloaşe dacă înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu apă rece.
- Zahărul vanilat poate fi secretul mămăligii perfecte.
- Mămăliga nu îngraşă, dar combinată cu smîntînă şi brînză grasă, efectul va fi acelaşi ca în cazul unei cine copioase. În curele de slăbire, se recomandă iaurtul şi brînza de vaci.

Dieta cu mămăligă
Micul dejun: mămăligă fierbinte, cît mai crudă, amestecată în mod tradiţional cu un ou moale şi lactate.
Prînz: alimente obişnuite, dar înlocuiţi pîinea cu mămăligă
Cină: lapte bătut sau iaurt cu mămăligă.