In istoria raportarilor de OZN-uri, nici un caz nu a mai starnit atitea controverse si o mediatizare la nivel global, asa cum s-a intamplat in cazul ultramediatizatul „incident Roswell““, cand un posibil obiect zburator neidentificat s-ar fi prabusit in localitatea Roswell, New Mexico, in iulie - 1947.
Fapte si presupuneri
Noapte tarzie a unui inceput de iulie, anul 1947. W. W. Mac Brazel, un fermier din Roswell, New Mexico, merge sa verifice daca turma sa de oi este in regula, insa gaseste ceva mult mai interesant: ramasitele unui obiect zburator neidentificat, care va genera, incepind din aceeasi zi, un fenomen ce va intra in cultura populara worldwide sub numele de „incidentul Roswell“. A doua zi, seriful George Wilcox, considerind ca strania intimplare raportata ii depaseste competenta, duce citeva ramasite spre analiza la baza din Roswell, unde maiorul Jesse Marcel le catalogheaza ca apartinind nu unui aerostat, ci unui... obiect zburator neidentificat. Dupa citeva zile de la ipoteticul incident, cotidianul „Roswell Daily Record“ din 8 iulie 1947 pune drept cap de pagina „Captura unui disc zburator“, articol care va duce la declansarea unei adevarate vilve mediatice.
Tot pe 8 iulie 1947, RAAF-ul (Roswell Army Air Field) da publicitatii un comunicat de presa prin care statuteaza faptul ca personalul diviziei 509 Bomb Group a descoperit un „disc zburator prabusit“, comunicat care stirneste instantaneu atentia mass-media. Insa, la putin timp dupa vestea-bomba, in cursul aceleiasi zile, Comandamentul General al Air Force 8 (Aeronautica) retrage comunicatul initial, spunind ca, de fapt, era vorba de un banal balon de cercetare meteo, conceput si manipulat in mare secret. Succesiv, e organizata o conferinta de presa, in care sint expuse fragmente ale obiectului prabusit, care par sa confirme ipoteza unui balon de cercetare meteo.
Evenimentul e apoi dat uitarii, pina in 1978, cind ufologul Stanton T. Friedman (n.r., primul civil care a investigat cazul Roswell) il intervieveaza pe maiorul Jesse Marcel, direct implicat in stringerea ramasitelor obiectului prabusit in 1947, si care isi exprima convingerea ca armata si Pentagonul au musamalizat descoperirea unui obiect zburator neidentificat. De asemenea, ufologi renumiti confirma faptul ca intre 2 iunie si 3 iulie 1947 ar fi avut loc evenimente cu caracter extraterestru, atit in Roswell, cit si in Corona, California, evenimente care ar fi culminat cu prabusirea vehiculului spatial neidentificat. Ulterior apar si alte marturii ale unor agenti guvernamentali care aduc in scena noi informatii, precum si detalii care tin de intimidarea martorilor directi, pentru a nu revela „adevarul“. In 1989, totul culmineaza cu marturia lui Glenn Dennis, fost medic specializat pe necropsii, care sustine ca autopsiile extraterestilor de la Roswell au fost facute chiar intr-o baza militara din localitate. In urma acestor explozii de informatii mai mult sau mai putin dorite, autoritatile demareaza si ele o noua ancheta, iar Oficiul Air Force e indemnat sa conduca o investigatie interna.
Evenimentul e apoi dat uitarii, pina in 1978, cind ufologul Stanton T. Friedman (n.r., primul civil care a investigat cazul Roswell) il intervieveaza pe maiorul Jesse Marcel, direct implicat in stringerea ramasitelor obiectului prabusit in 1947, si care isi exprima convingerea ca armata si Pentagonul au musamalizat descoperirea unui obiect zburator neidentificat. De asemenea, ufologi renumiti confirma faptul ca intre 2 iunie si 3 iulie 1947 ar fi avut loc evenimente cu caracter extraterestru, atit in Roswell, cit si in Corona, California, evenimente care ar fi culminat cu prabusirea vehiculului spatial neidentificat. Ulterior apar si alte marturii ale unor agenti guvernamentali care aduc in scena noi informatii, precum si detalii care tin de intimidarea martorilor directi, pentru a nu revela „adevarul“. In 1989, totul culmineaza cu marturia lui Glenn Dennis, fost medic specializat pe necropsii, care sustine ca autopsiile extraterestilor de la Roswell au fost facute chiar intr-o baza militara din localitate. In urma acestor explozii de informatii mai mult sau mai putin dorite, autoritatile demareaza si ele o noua ancheta, iar Oficiul Air Force e indemnat sa conduca o investigatie interna.
Noile investigatii sint structurate in doua rapoarte, unul dat publicitatii in 1995, care afirma ca materialul recuperat din obiectul prabusit nu era altceva decit restul unui proiect guvernamental secret, denumit Proiectul Mogul. Al doilea raport, din 1997, statuta faptul ca declaratiile care faceau referire la corpurile unor extraterestri nu erau altceva decit produsul unor amintiri alterate ale militarilor participanti la operatiune, dar si al colectarii/ recuperarii unor asa-numite „antropomorphic dummies“, prezente si in alte programe militare, precum Proiectul High Dive, din 1950, care era destinat testarii parasutelor de inalta altitudine si care folosea aceste „antropomorphic dummies“ regasibile, de asemenea, si in Proiectul Excelsior, din 1959-1960.
Teoria conspiratiei – contradictii si controverse
De-a lungul anilor, au existat numeroase semnalari ale locuitorilor din Roswell referitoare la activitatile aeronauticii si FBI-ului (n.r., Biroul Federal de Investigatii) in zona. Unii dintre locuitori au afirmat in publicatiile vremii ca de multe ori personalul aeronauticii cara „epave“ si corpuri neinsufletite in camioane ale FBI-ului, afirmatii care au fost intotdeauna dezmintite de Guvernul SUA. Isteria UFO incepuse sa cuprinda intreg Roswellul: de la declaratii de tipul celei facute de sotii Wilmot, care afirmau ca aproximativ cu o luna inaintea incidentului observasera un obiect stralucitor pe drumul principal din localitate, la evenimente mult mai stranii, de tipul unor transmisiuni radiofonice anterioare incidentului Roswell, mai precis din 3 iunie, in cadrul carora a fost lansata in eter o stire in care se afirma ca in ferma unui anume Foster fusese gasit un obiect zburator neidentificat, informatie care, in mod straniu si cu totul inexplicabil, a determinat FBI-ul sa intrerupa in acea zi programele tuturor radiourilor din Roswell si Corona.
De asemenea, contradictii apar si in marturiile fermierului care descoperise presupusul OZN. Astfel, timp de o saptamina, Brazel a fost interogat de cei din aeronautica, iar dupa ce a fost lasat liber, a negat tot ceea ce afirmase inainte legat de descoperirea OZN-ului. Asemenea dezmintiri au mai fost prezente si in cazul altor persoane care initial se declarasera martori directi la eveniment si sustineau ca era vorba nu de un balon de cercetare meteorologica si care, in urma dezmintirii oficiale a Guvernului si a interogatorilor, au incetat sa mai vorbeasca cu media locala si sa afirme ceea ce sustinusera initial. Succesiv, armata a subscris declaratiei oficiale a Guvernului, care statuta faptul ca afirmatiile martorilor directi nu erau fondate, declaratie care a fost preluata si de autoritatile civile. Generalul Roger M. Ramey a declarat in mai multe rinduri ca nu era vorba decit de un simplu balon meteorologic, in acest sens aducind pina si poze ale maiorului Jesse Marcel, care fusese fotografiat tinind in mina ramasite ale unui balon, fotografii considerate, insa, de o buna parte a ufologilor, drept regizate.
Teoria conspiratiei e sustinuta si de ufologi, care sustin ca, mai mult, ar mai fi existat un caz asemanator, perfect musamalizat si total necunoscut opiniei publice, in 30 iunie 1947, cind F. Kaufmann, sub-oficial al unui poligon de aeronautica, ar fi fost trimis impreuna cu o echipa la marginea unui piriu, unde s-ar fi aflat prabusita o alta nava spatiala neidentificata, de forma triunghiulara, linga care s-ar fi gasit alte cinci corpuri extraterestre neinsufletite. O alta dovada adusa de ufologi e o copie a telegramei din iulie 1947, adresata de FBI lui J. Edgar Hoover (pe atunci directorul Biroului Federal), in care ii era indicata acestuia descoperirea unui obiect de origine necunoscuta si a componentelor sale, definite drept „necunoscute pe Pamint“.
De asemenea, contradictii apar si in marturiile fermierului care descoperise presupusul OZN. Astfel, timp de o saptamina, Brazel a fost interogat de cei din aeronautica, iar dupa ce a fost lasat liber, a negat tot ceea ce afirmase inainte legat de descoperirea OZN-ului. Asemenea dezmintiri au mai fost prezente si in cazul altor persoane care initial se declarasera martori directi la eveniment si sustineau ca era vorba nu de un balon de cercetare meteorologica si care, in urma dezmintirii oficiale a Guvernului si a interogatorilor, au incetat sa mai vorbeasca cu media locala si sa afirme ceea ce sustinusera initial. Succesiv, armata a subscris declaratiei oficiale a Guvernului, care statuta faptul ca afirmatiile martorilor directi nu erau fondate, declaratie care a fost preluata si de autoritatile civile. Generalul Roger M. Ramey a declarat in mai multe rinduri ca nu era vorba decit de un simplu balon meteorologic, in acest sens aducind pina si poze ale maiorului Jesse Marcel, care fusese fotografiat tinind in mina ramasite ale unui balon, fotografii considerate, insa, de o buna parte a ufologilor, drept regizate.
Teoria conspiratiei e sustinuta si de ufologi, care sustin ca, mai mult, ar mai fi existat un caz asemanator, perfect musamalizat si total necunoscut opiniei publice, in 30 iunie 1947, cind F. Kaufmann, sub-oficial al unui poligon de aeronautica, ar fi fost trimis impreuna cu o echipa la marginea unui piriu, unde s-ar fi aflat prabusita o alta nava spatiala neidentificata, de forma triunghiulara, linga care s-ar fi gasit alte cinci corpuri extraterestre neinsufletite. O alta dovada adusa de ufologi e o copie a telegramei din iulie 1947, adresata de FBI lui J. Edgar Hoover (pe atunci directorul Biroului Federal), in care ii era indicata acestuia descoperirea unui obiect de origine necunoscuta si a componentelor sale, definite drept „necunoscute pe Pamint“.
De asemenea, Stanton T. Friedman, celebrul ufolog care a stirnit vilva mediatica in jurul cazului Roswell la o distanta de 30 de ani, sustine ca, in 1947, in Roswell s-a prabusit un obiect spatial cu propulsie electrodinamica, desprins dintr-o nava-mama, iar prabusirea o atribuie, cel mai probabil, unei furtuni. Conform teoriei sale, nava provenea din Zeta Reticuli, un sistem binar situat la aproximativ 39 de ani lumina fata de Pamint, in constelatia Reticulum. Friedman mai sustine ca Guvernul american e in posesia obiectului spatial prabusit, dar si a corpurilor prezente in el. In aceeasi suita de declaratii se incadreaza si cea din noiembrie 2005 a unei surse anonime, un membru al unei ramuri speciale a Defense Intelligence Agency (DIA), care a declasificat informatii despre un presupus Proiect Serpo, guvernamental, care atesta, mai mult sau mai putin, faptul ca in Roswell s-ar fi prabusit nu una, ci doua nave si ca ar fi existat chiar si un supravietuitor, care ar fi trait inca 5 ani, pina in 1952.
Declaratia a fost negata de structurile guvernamentale ale SUA. Alti sustinatori ai teoriei conspiratiei intaresc afirmatiile lui Friedman prin invocarea unor documente care formeaza un veritabil „cod de legi extrem“ al FBI, dar si al Guvernului, prin care se statuteaza clar faptul ca, in cazul in care ar fi descoperita prezenta unor forme de viata nepamintene, Guvernul si Biroul Federal nu vor face public acest fapt, invocind motivul plauzibil al crearii unei isterii generale, la nivel global, asemanatoare isteriei locale create in 1938 de transmisiunea radiofonica „Razboiul Lumilor“, a lui Orson Wells, care anunta o invazie extraterestra.
Declaratia a fost negata de structurile guvernamentale ale SUA. Alti sustinatori ai teoriei conspiratiei intaresc afirmatiile lui Friedman prin invocarea unor documente care formeaza un veritabil „cod de legi extrem“ al FBI, dar si al Guvernului, prin care se statuteaza clar faptul ca, in cazul in care ar fi descoperita prezenta unor forme de viata nepamintene, Guvernul si Biroul Federal nu vor face public acest fapt, invocind motivul plauzibil al crearii unei isterii generale, la nivel global, asemanatoare isteriei locale create in 1938 de transmisiunea radiofonica „Razboiul Lumilor“, a lui Orson Wells, care anunta o invazie extraterestra.
Autopsii UFO, Proiectul Mogul si elementul 115
Isteria UFO merge si dincolo de simplele declaratii: in anul 1991, un producator din Londra, Ray Santilli, afirma ca a intrat in posesia unor bobine de pelicula cinematografica in care aparea unul dintre extraterestrii prabusiti la Roswell, in 1947. Santilli declara ca, in timp ce cauta una dintre inregistrarile video ale lui Elvis Presley, un fost cameraman american, Jack Barnett (n.r., pseudonim), ii vinduse fragmente de pelicula pe care era reprezentata autopsia facuta de doi medici unui ipotetic extraterestru.
Pelicula, in alb-negru, prezinta numeroase taieturi si nu are sonor, insa Santilli o cumpara si o duce in Italia, unde, in 1994, e difuzata pentru prima data, in cadrul programului „RAI Misteri“. Pelicula incinge spiritele si in ziua de azi, insa in urma unor numeroase studii facute asupra fotogramelor si a locatiei presupusului laborator, expertii au ajuns la concluzia ca filmarea e un fals. Argumentele invocate au fost telefoanele, prizele electrice si alte detalii care apar in fotograme si care sint anacronice unui presupus an 1947. Cu toate acestea, filmarea inca se bucura de un real succes in rindul amatorilor de senzatii UFO, circulind in mai multe variante pe site-urile de upload video.
O alta teorie sustinuta de ufologi, dar infirmata de fapte concrete, vizeaza proiectul Mogul. Proiectul Mogul, potrivit documentatiei si arhivelor, a existat, fiind un proiect top-secret al US Army Air Forces, care includea baloane de cercetare meteorologica de inalta altitudine, al caror scop principal era detectarea undelor de sunet generate de turbulenta ridicarii aerului cald din testele cu rachete balistice sau cu bombe atomice sovietice. Proiectul a durat din 1947 pina in 1948 si a fost conceput de dr. Maurice Ewing.
Pelicula, in alb-negru, prezinta numeroase taieturi si nu are sonor, insa Santilli o cumpara si o duce in Italia, unde, in 1994, e difuzata pentru prima data, in cadrul programului „RAI Misteri“. Pelicula incinge spiritele si in ziua de azi, insa in urma unor numeroase studii facute asupra fotogramelor si a locatiei presupusului laborator, expertii au ajuns la concluzia ca filmarea e un fals. Argumentele invocate au fost telefoanele, prizele electrice si alte detalii care apar in fotograme si care sint anacronice unui presupus an 1947. Cu toate acestea, filmarea inca se bucura de un real succes in rindul amatorilor de senzatii UFO, circulind in mai multe variante pe site-urile de upload video.
O alta teorie sustinuta de ufologi, dar infirmata de fapte concrete, vizeaza proiectul Mogul. Proiectul Mogul, potrivit documentatiei si arhivelor, a existat, fiind un proiect top-secret al US Army Air Forces, care includea baloane de cercetare meteorologica de inalta altitudine, al caror scop principal era detectarea undelor de sunet generate de turbulenta ridicarii aerului cald din testele cu rachete balistice sau cu bombe atomice sovietice. Proiectul a durat din 1947 pina in 1948 si a fost conceput de dr. Maurice Ewing.
Controlul constant si polietilena din care erau fabricate au fost principalele inovatii aduse de Proiectul Mogul, care a fost derulat cu succes timp de 1 an, dar, fiind foarte scump, a fost inlocuit cu detectoare seismice, care erau mai ieftine si mai usor de manevrat. Insa, desi Proiectul Mogul a existat, sustinatorii teoriei conspiratiei nu accepta varianta prabusirii unui balon care facea parte din acest program. De asemenea, o alta controversa e prezenta si in ceea ce priveste valul de mister din jurul ultra-mediatizatei „Area 51“. Conform teoriei conspiratiei, toate ramasitele navei extraterestre, dar si corpurile neinsufletite gasite, au fost duse in cele din urma la baza militara din Wright Patterson, iar apoi transferate in mult mai celebra „Area 51“, o baza militara care, din acel moment, s-a bucurat de o notorietate de nivel mondial. „Area 51“ e, de fapt, o parte dintr-o vasta zona militara americana operativa (Nellis Air Force Base) si situata la aproximativ 150 de mile de Las Vegas, in sudul statului Nevada. Ca o curiozitate, numele ei oficial e necunoscut, de regula fiind indicata ca Groom Lake Air Force Facility sau, pur si simplu, ca Groom Lake. Abia in 1997 Guvernul a declasificat existenta „Ariei 51“. In cultura UFO, se presupune ca „Area 51“ ar adaposti ramasitele tuturor trupurilor si navelor de origine nepaminteana (inclusiv cele de la Roswell), precum si laboratoare si centre in care se incearca reproducerea acestor sisteme tehnologice UFO.
De numele „Area 51“ e legat si numele lui Bob Lazar, care, intr-un interviu din noiembrie 1989, realizat de reporterul de investigatie George Knapp, a sustinut ca din 1988 si pina in 1989 a lucrat in „Area 51“ ca fizician intr-o zona denumita S-4 (Sectorul 4), care, potrivit marturiei lui, servea drept locatie militara secreta pentru studiul navelor din afara atmosferei Pamintului. In cadrul interviului, acesta a declarat ca a vazut noua OZN-uri diferite, oferind si detalii despre modul lor de propulsie, pe care, potrivit spuselor sale, era insarcinat sa il studieze. Interesant e faptul ca Lazar a marturisit tot timpul ca i-au fost aratate documente federale care descriau si originea locativa a fiintelor gasite pe acele nave: Zeta Reticuli, marturia lui venind sa sprijine, fara voie, teoria ufologului Stanton T. Friedman, care sustinuse cu mult timp inainte de declaratia lui Lazar aceeasi locatie. Referitor la propulsia vehiculelor, Lazar a invocat elementul atomic denumit 115 (ununpentium). Argumentele contra au venit pe fondul imposibilitatii umane de a produce acest element. Insa, in 2004, o echipa de cercetatori rusi si americani a reusit sa produca elementul 115 ca izotop instabil, confirmind existenta atomului descris de Lazar.
De numele „Area 51“ e legat si numele lui Bob Lazar, care, intr-un interviu din noiembrie 1989, realizat de reporterul de investigatie George Knapp, a sustinut ca din 1988 si pina in 1989 a lucrat in „Area 51“ ca fizician intr-o zona denumita S-4 (Sectorul 4), care, potrivit marturiei lui, servea drept locatie militara secreta pentru studiul navelor din afara atmosferei Pamintului. In cadrul interviului, acesta a declarat ca a vazut noua OZN-uri diferite, oferind si detalii despre modul lor de propulsie, pe care, potrivit spuselor sale, era insarcinat sa il studieze. Interesant e faptul ca Lazar a marturisit tot timpul ca i-au fost aratate documente federale care descriau si originea locativa a fiintelor gasite pe acele nave: Zeta Reticuli, marturia lui venind sa sprijine, fara voie, teoria ufologului Stanton T. Friedman, care sustinuse cu mult timp inainte de declaratia lui Lazar aceeasi locatie. Referitor la propulsia vehiculelor, Lazar a invocat elementul atomic denumit 115 (ununpentium). Argumentele contra au venit pe fondul imposibilitatii umane de a produce acest element. Insa, in 2004, o echipa de cercetatori rusi si americani a reusit sa produca elementul 115 ca izotop instabil, confirmind existenta atomului descris de Lazar.
Majestic 12 si pareri oficiale discordante O alta neregula rezida in investigatiile aceluiasi ufolog Friedman, care au dus pina si la obtinerea celebrelor documente Majestic 12, nume de cod al unei grupari secrete de cercetatori, lideri militari si oficiali guvernamentali, care se presupune ca a fost fondata in 1947, in urma unui decret al presedintelui Harry S. Truman. Scopul gruparii era de a investiga activitatea UFO, ca urmare a incidentului Roswell. Aceasta grupare e un alt punct important al teoriei conspiratiei, insa, potrivit unor documente care au iesit la iveala in 1984, se pare ca aceasta grupare a existat, desi existenta i-a fost mereu negata de FBI si celelalte structuri guvernamentale, care au declarat ca acele documente erau falsuri. In 1985, alt document datat 1954 si care mentiona grupul Majestic 12 a iesit la suprafata in Arhivele Nationale, insa autenticitatea sa a fost din nou subiect de disputa. Documentele Majestic 12 contin diagrame si inregistrari ale unor teste pe OZN-uri, precum si declaratii ale presedintelui referitoare la incidentul Roswell.
Declaratia retrasa a fermierului Brazel e contestata de ufologi, care, de aceasta data, se afla de aceeasi parte a baricadei cu autoritatile, care sustin ca acesta nu a fost intimidat pentru a-si retrage declaratia. Numerosi martori l-au descris ca fiind tot timpul in custodie militara, insa altii l-au descris ca fiind, de fapt, in „custodie media“, mai precis, a jurnalistului W. E. Whitmore, care se pare ca l-ar fi manipulat pentru a-si retrage declaratia initiala, pentru ca, mai apoi, aceasta sa ramina un „scoop“ (lovitura de presa) doar pentru ziarul sau.
De oricare parte a baricadei s-ar afla adevarul, Roswell ramine un mit, chiar si pentru specialisti sau doar nume sonore ale peisajului mediatic, care sustin declasificarea dosarelor Roswell. Astfel, in octombrie 2002, John Podesta, seful de staff al fostului presedinte Clinton, a declarat ca „e timpul ca Guvernul sa declasifice dosarele si sa le dea cercetatorilor date care sa le permita sa certifice adevarata natura a acestui fenomen“. Chiar si fostul presedinte Bill Clinton, intr-un interviu din 2005, a sustinut necesitatea declasificarii dosarelor, in a caror natura extraterestra a sustinut ca nu crede, dar a tinut sa precizeze ca, in cazul in care adevarul ar fi altul, atunci nu ar fi cu siguranta primul presedinte american mintit de aparatele de stat. Pe de alta parte, Karl Pflock, renumit cercetator UFO, spune ca „Roswell e un caz clasic de triumf al cantitatii asupra calitatii.
Avocatii prabusirii extraterestrilor... pur si simplu etaleaza tot ceea ce le-ar putea sustine punctul de vedere in cutia pe care scrie «Dovezi» si spun «Vezi? Uita-te la toate astea... Trebuie sa avem dreptate!». Nu tin seama de contradictii. Nu tin seama de suportul supuselor. Nu tin seama de imensele absurditati“. La rindul lui, Karl Korff sugereaza ca exista interese bine definite pentru care e promovata ideea extraterestrilor de la Roswell si ca actualii cercetatori nu sint competenti: „Industria UFO e formata din oameni care sint interesati sa profite de credibilitatea altora, mai ales a publicului care si plateste ca sa vada unele lucruri. Sa nu ne amagim: Mitul Roswell a fost o foarte buna afacere pentru gruparile UFO, publicatii, Hollywood, pentru orasul Roswell, media si ufologie, in general. Numarul celor care fac apel la stiinta si cercetare e din ce in ce mai mic“.
De asemenea, William L. Moore, autorul primei carti despre Roswell, „The Roswell Incident“, spune: „Dupa o examinare indelungata a faptelor petrecute la Roswell nu mai sint de parere ca explicatia extraterestra e cea mai buna pentru acest eveniment“. Pe de alta parte, Charles Ziegler contesta faptul ca Roswell e doar o simpla balada cu aura de legenda fantastica, teoria sa spunind ca Roswell e mai degraba un mit modern, in sens narativ, transmis initial prin „storytellers“ („povestitori“), iar apoi modelat de media si alti actori interesati de dezvoltarea evenimentului. Petter Jennings e si el de aceeassi parere, sustinind ca Roswell „e un caz de mit modern, fara nici o urma de proba incontestabila“.
Declaratia retrasa a fermierului Brazel e contestata de ufologi, care, de aceasta data, se afla de aceeasi parte a baricadei cu autoritatile, care sustin ca acesta nu a fost intimidat pentru a-si retrage declaratia. Numerosi martori l-au descris ca fiind tot timpul in custodie militara, insa altii l-au descris ca fiind, de fapt, in „custodie media“, mai precis, a jurnalistului W. E. Whitmore, care se pare ca l-ar fi manipulat pentru a-si retrage declaratia initiala, pentru ca, mai apoi, aceasta sa ramina un „scoop“ (lovitura de presa) doar pentru ziarul sau.
De oricare parte a baricadei s-ar afla adevarul, Roswell ramine un mit, chiar si pentru specialisti sau doar nume sonore ale peisajului mediatic, care sustin declasificarea dosarelor Roswell. Astfel, in octombrie 2002, John Podesta, seful de staff al fostului presedinte Clinton, a declarat ca „e timpul ca Guvernul sa declasifice dosarele si sa le dea cercetatorilor date care sa le permita sa certifice adevarata natura a acestui fenomen“. Chiar si fostul presedinte Bill Clinton, intr-un interviu din 2005, a sustinut necesitatea declasificarii dosarelor, in a caror natura extraterestra a sustinut ca nu crede, dar a tinut sa precizeze ca, in cazul in care adevarul ar fi altul, atunci nu ar fi cu siguranta primul presedinte american mintit de aparatele de stat. Pe de alta parte, Karl Pflock, renumit cercetator UFO, spune ca „Roswell e un caz clasic de triumf al cantitatii asupra calitatii.
Avocatii prabusirii extraterestrilor... pur si simplu etaleaza tot ceea ce le-ar putea sustine punctul de vedere in cutia pe care scrie «Dovezi» si spun «Vezi? Uita-te la toate astea... Trebuie sa avem dreptate!». Nu tin seama de contradictii. Nu tin seama de suportul supuselor. Nu tin seama de imensele absurditati“. La rindul lui, Karl Korff sugereaza ca exista interese bine definite pentru care e promovata ideea extraterestrilor de la Roswell si ca actualii cercetatori nu sint competenti: „Industria UFO e formata din oameni care sint interesati sa profite de credibilitatea altora, mai ales a publicului care si plateste ca sa vada unele lucruri. Sa nu ne amagim: Mitul Roswell a fost o foarte buna afacere pentru gruparile UFO, publicatii, Hollywood, pentru orasul Roswell, media si ufologie, in general. Numarul celor care fac apel la stiinta si cercetare e din ce in ce mai mic“.
De asemenea, William L. Moore, autorul primei carti despre Roswell, „The Roswell Incident“, spune: „Dupa o examinare indelungata a faptelor petrecute la Roswell nu mai sint de parere ca explicatia extraterestra e cea mai buna pentru acest eveniment“. Pe de alta parte, Charles Ziegler contesta faptul ca Roswell e doar o simpla balada cu aura de legenda fantastica, teoria sa spunind ca Roswell e mai degraba un mit modern, in sens narativ, transmis initial prin „storytellers“ („povestitori“), iar apoi modelat de media si alti actori interesati de dezvoltarea evenimentului. Petter Jennings e si el de aceeassi parere, sustinind ca Roswell „e un caz de mit modern, fara nici o urma de proba incontestabila“.
Afacere profitabila, mit modern, cultura UFO, balon meteo, musamalizare guvernamentala – de oricare parte a baricadei s-ar afla adevarul, „incidentul Roswell“ continua sa fascineze specialistii si opinia publica, raminind unul dintre cele mai importante mituri planetare in materie de ufologie si de teorie a conspiratiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu