Ce este telepatia ?
Telepatia este o abilitate comuna fiintelor vii, asa cum a putut demonstra stiinta din zilele noastre. Ea poate fi pusa în evidenta numai prin exercitiu practic.
Exista azi o adevarata “scoala” de telepatie ? Acest lucru nu se poate afirma cu certitudine. Cert este însa faptul ca exista numeroase dovezi ca fenomenul exista ca atare, se manifesta si poate fi folosit în multe scopuri : stiintifice, educationale, spirituale etc. De ce n-am crede mai degraba ca cercetarile din acest domeniu nu ne sunt accesibile sau înca nu avem metode suficiente pentru o demonstratie completa ? De ce n-am crede mai degraba ca exista unele descoperiri care sunt tinute departe de lumea obisnuita din nu stim care motive ?
Cazurile accidentale de telepatie sunt bine cunoscute si chiar apreciate, dar ele nu sunt suficient interpretate si, pe deasupra, exista o mare confuzie care se face cu privire la acest fenomen : chiar daca trece printr-o asftel de experienta, omul este tentat sa accepte mai degraba ca a fost expus unei întâmplari mistice, o putere în afara lui s-a manifestat prin el si nu poate crede ca, de fapt, aceasta «putere» exista în el si ca ar putea beneficia din plin de avantajele ei si cu alte ocazii. Este mai comod sa interpretam asa lucrurile, decât sa încercam mai departe sa ne convingem ca însusirea este pur umana si poate fi pusa în evidenta cu un efort nu prea mare. In analizarea cazurilor considerate la aceasta ora ca fiind manifestari ale abilitatilor telepatice exista câtiva factori comuni care nu numai ca ilustreaza existenta unei anumite energii din spatele mintii noastre, dar demonstreaza cu prisosinta ca ea exista si «lucreaza».
Unele întâmplari care ne-au fost descrise din istorie ne vorbesc despre existenta si puterea unui “al treilea ochi” cu care omul este înzestrat, desi «vizibil» el nu exista. Studii moderne si experimente recente au verificat ca telepatia nu exista numai ca o trasatura umana, ea exista si la animale si chiar la plante. Atât animalele, cât si plantele, pot pune în evidenta unele trasaturi de « întelepciune » care ar putea fi explicate suficient de comod prin existenta unor abilitati ascunse de comunicare.
Alaturi de clarviziune, pshihochinezie, hipnoza s.a., fenomenele telepatice sunt incluse în ceea ce cunoastem azi sub numele de parapsihologie. In parapsihologie se vorbeste astazi tot mai mult despre asa-numita «perceptie extrasensoriala». Fenomenele telepatice includ transmiterile de informatii de la o persoana la alta, fara utilizarea limbajului conventional direct, adica cuvintele scrise sau vorbite, simbolurile, expresiile etc. Persoanele care comunica telepatic pot fi în contact vizual dar, la fel de bine, se pot afla la mii de kilometri distanta una de alta. Cu alte cuvinte, acuratetea mesajului transmis prin telepatie nu depinde de distanta la care se afla cei doi subiecti, iar mesajul este transmis instantaneu.
Prin telepatie se pot transmite informatii care se adreseaza intelectului, dar si stari sufletesti, trairi psihice, chiar si senzatii cum ar fi cea de durere. Dovezile aduse în favoarea existentei comunicarilor telepatice sunt clare si lipsite de echivoc. Este bine stiut astazi ca astronautii sunt pregatiti în zborurile lor pentru o comunicare telepatica cu corespondenti de pe Terra. De asemenea, unii aviatori, navigatori maritimi, scufundatori la mari distante, expeditionari în colturi necunoscute ale pamântului etc. sunt pregatiti în acest sens. In ultimul secol telepatia a câstigat mult teren în laboratoarele de cercetare.
Cine are abilitati telepatice ?
Toti oamenii au abilitati de comunicare telepatica ! Nu începem aceasta pledoarie în mod întâmplator cu acest argument. Din start trebuie sa întelegem ca, în afara unor prejudecati, nu exista nici un alt motiv sa credem ca abilitatile pentru comunicarea mentala sunt o utopie sau doar o idee care ne place si pe care o utilizam pentru a justifica uneori reactiile complexe ale organismului uman. Mai mult, asa cum vom încerca sa demonstram mai departe, în realitate toate fiintele vii manifesta aceasta capacitate.
Un prim argument în acest sens este cel care ne asigura ca exista un limbaj uitat al instinctelor. Cu siguranta ca psihicul uman este si ramâne în continuare un mare necunoscut si multe dintre secretele acestuia ramân înca nedeslusite, uneori, din motive obscure, chiar la modul constient. Cu toate acestea, astazi exista numeroase dovezi în sprijinul argumentului mentionat. Ele sunt prezentate fie sub forma de marturii directe sau indirecte ale unor persoane implicate în astfel de fenomene, fie facute publice prin intermediul unor rapoarte stiintifice ale unor cercetatori independenti sau grupuri de cercetatori.
Asa cum se întâmpla cu cele mai multe dintre abilitatile cu care se poate naste un om – de exemplu : înotul, jocul de sah sau de tenis, memorarea si altele – unii au mai mult talent decât altii. Tot asa si în telepatie este posibil sa se întâmple ca anumite persoane sa fie mai abile decât altele. Dar, ce folos ca un posibil viitor mare campion de sah s-a nascut cu aceasta abilitate daca el nu si-o exercita niciodata ? Asadar, talentul trebuie descoperit, exersat si pus la încercare, tocmai pentru a-l putea pune în evidenta. O anumita abilitate poate exista în fiecare din noi, într-o oarecare stare latenta; ea nu se poate manifesta însa cu adevarat decât atunci când i se ofera ocazia de a fi pusa la lucru.
Ca în orice limbaj sau orice forma de comunicare, si telepatia mentala poate fi învatata chiar de la cele mai mici vârste. Multe dintre experientele «accidentale» care se cunosc astazi se refera la subiecti foarte tineri, ceea ce demonstreaza ca ea poate fi asimilata independent de vârsta subiectilor. Cel mai adesea ea poate fi pusa în evidenta la fratii gemeni, dar exista numeroase alte exemple în care telepatia se manifesta si între persoane care nu au nici un grad de rudenie, ba chiar nici macar nu se cunosc. Statistica însa demonstreaza ca sunt cu mult mai dese cazurile de comunicare telepatica, voluntare sau involuntare, între subiecti care au anumite “afinitati” sentimentale, de exemplu, între cei foarte apropiati si, mai ales, între îndragostiti.
Afinitatea indivizilor se pare ca joaca un rol foarte important în practica telepatiei. De altfel, asa cum vom vedea mai departe, s-a demonstrat ca este aproape irealizabila o comunicare telepatica între doi indivizi care, macar unul dintre ei, cel mai adesea receptorul, nu este de acord sa accepte sa «recepteze» mesajul telepatic. Cu alte cuvinte, «rautatile» nu prea pot deveni mesaje telepatice, totul depinzând de «bunavointa» celui care recepteaza aceste mesaje.
Câteva date istorice
In mod obisnuit, prin “telepatie” se întelege acel fenomen ciudat, foarte incitant si misterios, prin care “se transmit gânduri la distanta”. Despre întâmplari de acest gen auzim la tot pasul. Specialistii în parapsihologie, în efortul lor de clasificare si definire, nu se îndeparteaza prea mult de aceasta perceptie comuna a termenului de telepatie, chiar si atunci când folosesc în propriile definitii, notiuni si termeni cu încarcatura strict stiintifica. Totodata exista o destul de mare varietate a definitiilor date în decursul timpului telepatiei, pentru care s-au folosit si se folosesc uneori si alti termeni: criptestezie, sugestie ideatoare la distanta, telestezie, biocomunicatie, transmisiune perceptuala la distanta, radiocomunicatie biologica, transfer de informatie biologica etc.
Creatorul termenului de “telepatie” este Frederic W. H. Myers, care a combinat doua cuvinte din limba greaca : tele (departe) si pathos (simtire). Nu exista înca o definitie general acceptata a telepatiei (asa cum nu exista nici pentru alti termeni din parapsihologie), ci încercari de definitii care variaza, mai mult sau mai putin, de la un autor la altul.
Telepatia poate fi considerata ca fiind o forma de comunicare, un transfer informational între doi subiecti aflati la distanta.
Istoria îndepartata ne aduce unele marturii care sustin ca în Egipt si în Mesopotamia, cu circa 4000 ani î.C., se stia despre existenta unor manifestari telepatice. Astfel, sunt prezentate fapte si întâmplari în care nu era nevoie ca lucrurile sa fie privite direct, asa cum apar ele ochiului uman, ci puteau fi privite doar cu « mintea ». Mintea are puterea de a revela multe lucruri, un obiect ascuns poate fi gasit numai cu mintea, si în acest sens Cartea Cartilor, dar si multe alte surse istorice, sunt pline de astfel de marturii.
De pilda, în Grecia anilor 340 î.C. se spunea ca se putea vedea moartea fratelui într-un vis. Aceste lucruri au fost confirmate mai târziu; în plus, chiar si ziua visului coincidea cu ziua mortii fratelui într-o batalie în afara granitelor imperiului.
In Biblie exista numeroase alte exemple de comunicare telepatica. Cel mai adesea ele se petrec sau dau impresia ca se petrec sub actiunea visului. Dumnezeu nu poate, se pare, comunica direct cu pamântenii, decât telepatic. El transmite, e adevarat - destul de rar, anumite mesaje, de fapt anumite dispozitii care trebuie urmate cu strictete pentru a se îndeplini dorintele acestora.
Unele cercetari statistice recente apreciaza ca :
· 68% dintre experientele telepatice se petrec între fratii gemeni
· 13% între frati si surori nascuti la distante mai mici de 5 ani
· 9% între frati si surori nascuti la distante mai mari de 5 ani
· 6% între alte categorii de rudenii (mama(tata)-fiu/fiica), bunic(a)-nepot(ata) etc.
· 3% între cupluri (sot-sotie, cercuri de prieteni, cu mai mare pondere între prietenii apropiati ca vârste) etc.
· sub 1% dintre experiente arata ca telepatia se petrece între prietenii cu distante de vârste mai mari, între straini si chiar între necunoscuti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu