Obiceiuri si traditii de FLORII

   

 Alte denumiri: A şasea săptămână a Postului Mare; Săptămâna Florilor;

Aceasta sarbatoare se serbeaza cu o saptamana inaintea de Paste, iar in popor se mai numeste si Duminica Stalparilor sau Duminica Flurii. În Săptămâna Florilor nimeni să nu se laie, că-i ies ghiocei albi în păr. Denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. În vremurile de demult, zeiţa romană Flora era sărbătorită la 28 aprilie prin ramuri înverzite ce simbolizau renaşterea naturii.

   În zilele noastre, Floriile simbolizează doar intrarea Mântuitorului în Ierusalim, călare pe un asin şi întâmpinat cu ramuri bogate şi strigăte de bucurie.
Duminica Floriilor deschide pentru toţi românii ortodocşi ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie cu Înălţarea lui Iisus (la 40 de zile de la Sărbătoarea Paştelui). Floriile reprezintă o sărbătoare în care elementele creştine şi cele precreştine se îmbină, rezultând tradiţii şi obiceiuri pitoreşti ce oferă un caracter aparte poporului român.

   Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa de pe pământ în care a acceptat să fie aclamat ca împărat. Primirea triumfală ce I s-a făcut Domnului Hristos, Care a intrat în Ierusalim ca împărat smerit, împlinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinată de această minune premergătoare. Astfel, toţi cei care se aflau în cetatea Ierusalimului l-au întâmpinat cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!

    VINEREA FLORIILOR; Vinerile Scumpe

Tradiţii: Vinerile Scumpe sunt vinerea înaintea Floriilor, Vinerea Ouălor şi Vinerea înaintea Crăciunului. Se ţin cu credinţa că vor fi feriţi de arsuri

În Banat şi Transilvania, în ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune oglinda, cu o cămaşă curată, sub un păr altoit, trebuind ca, a doua zi de dimineaţă, răsăritul soarelui să le găsească acolo. Oglinda era folosită apoi în farmecele de dragoste şi sănătate. Aproape de miezul nopţii, fetele tinere fierbeau apă cu busuioc, introducând în fiertură şi canafi de la prapurile folosite la înmormântarea unei fete mari; dimineaţa se spălau cu această apă pe cap ca să aibă „păr frumos şi să strălucească ca firele de la prapuri“, restul de apă fiind turnat la rădăcina unui păr, în speranţa că flăcăii se vor uita la ele tot aşa cum se uită la un păr înflorit.

Gospodinele coc în special plăcinte, pe care le dau de pomană săracilor (Moşii de Florii), ca să nu păţească şi ele cum a păţit mama lui Lazăr, care a murit de dorul plăcintelor, sau ca bogătaşul care n-a vrut să-i dea lui Lazăr cel sărac nici măcar o fărâmitură de pâine de pe masa sa, ca să-şi potolească foamea. Tot acum sunt curăţate şi împodobite cu ramuri de salcâm mormintele, se fac pomeni pentru odihna sufletească a celor care au trecut dincolo.

SÂMBĂTA FLORIILOR; Sâmbăta lui Lazăr; Lăzărelul; Moşii de Florii

Sărbătoare de graniţă, este în acelaşi timp Sâmbăta lui Lazăr, cel care „a murit de dor de plăcinte“, cât şi ajunul Floriilor, ziua când florile, plantele de orice fel încep să-şi dezvăluie virtuţile magice.

Tradiţii: Serbează amintirea a trei Lazăr: Lazăr cel sărac (Luca, 14, 19-31), Lazăr din Vitania, înviat de Iisus, Lazăr (Lăzărel), mort de dor de plăcinte. E rău de rătăcit. Se povesteşte că unul Lazăr a rătăcit şi s-a găsit după şase săptămâni. Se spune că Lazăr a fost frate cu cucul. Cucul s-a rătăcit de Lazăr şi se strigă unul pe altul de dorul plăcintelor. Atunci se fac plăcinte şi se dau de pomană, ca să nu se mai rătăcească cucul de Lazăr. De la Sâmbăta lui Lazăr începe să cânte cucul.

Obiceiuri: Femeile fac tot felul de copturi, mai ales plăcinte, pe care le împărţesc mai ales săracilor de pomană (Moşii de Florii), ca să nu păţească şi ele cum a păţit mama lui Lazăr, care a murit de dor de plăcinte, sau ca avutul care n-a vrut să-i dea lui Lazăr cel sărac nici măcar o singură fărâmitură de pâine de pe masa sa, ca să-şi potolească foamea. Lăzărelul: Colindă fetele mici, împodobite cu flori pe la cap şi cu un bariş în faţă. Fetele cântă un cântec despre moartea nefericită şi despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazăr. Una din fete (Lăzăriţa) se îmbracă în mireasă. În cântec se spune că acesta i-a cerut mamei să-i facă azimă şi ea n-a voit; el s-a dus apoi cu oile la pădure, s-a suit pe o creangă pentru a scutura frunze oilor; când a început să bată vântul, creanga s-a rupt, el a căzut şi a murit. Cele trei surori ale lui l-au găsit, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce şi l-au înmormântat. Uneori se face referire şi la moartea logodnicei lui Lazăr (Marian, 1994, II, pp. 77, 78). Fetelor care colindă li se dau ouă. În Sâmbăta lui Lazăr ţigăncile umblă cu Lazăra, jucând şi cântând.             

Intrarea Domnului în Ierusalim; Floriile, DUMINICA FLORIILOR 

Cea mai mare sărbătoare a Postului, avanpremiera Paştilor, consacră plantele magice specifice (salcia), marcând în acelaşi timp apropierea finalului de post („nunta urzicilor“ semnificând imposibilitatea consumului de urzici în continuare, explicată prin îmbătrânirea plantelor). Printre practicile de propiţiere, înflorirea (esenţa Floriilor – ziua florilor de orice fel) este leit-motivul magiei imitative.

     In aceasta sarbatoare credinciosii duc la Biserica ramuri de salcie si flori pentru a fi sfintite , deoarece in aceasta zi toate florile si toti pomii incep sa infloreasca.La slujba credinciosii, pe langa flori si salcie, tin in mana o lumanare-simbol al vietii.
   De Florii avem dezlegare la peste si vin. Se fac pomeni pentru sufletele mortilor. Se spune ca, daca iti pui o dorinta in timp ce te duci la preot pentru impartasanie, aceasta se va indeplini.

Tradiţii: Se numeşte aşa pentru că în această zi se sfinţesc la biserică sălcii, şi pentru că din această zi pomii şi florile încep a înmuguri şi a înflori. Maica Domnului, vrând să vadă pe Hristos răstignit, a avut în cale o apă. S-a rugat de toate buruienile ca să o treacă, şi nici una n-a voit, numai salcia a întins o cracă şi a trecut-o dincolo. Maica Domnului a binecuvântat-o, ca să o ducă la biserică, s-o slujească preoţii şi să se încingă oamenii cu ea, ca să nu-i doară mijlocul la seceratul grâului. Se spune că acum are loc nunta urzicilor.

Obiceiuri: În toate casele coc atâtea pâini de grâu câţi membri are familia, dar pâinile nu sunt de-o formă şi mărime, variază conform etatei membrilor de familie. Aceste pâini se împletesc din aluat de grâu cu multă grijă şi pe deasupra se înfrumuseţează cu cununi, cruci ori alte figuri, tot din aluatul acela. La Florii numai fetele se strâng la o casă, îşi pun inelele sau cerceii într-o căldare cu apă şi inelul care este scos de trei ori, acea fată rămâne goghie (surata cea mare). A doua zi de Paşti fiecare fată se duce cu colaci la goghie şi ea le pune masa, făcută cu contribuţia tuturor fetelor.

SUPERSTIŢII de Florii                           

-Martisorul purtat pana in aceasta zi se agata de ramurile unui copac inflorit in gradina

 - Celui care se împărtăşea la Florii i se împlinea orice dorinţă şi-ar fi pus când se apropia de preot.
- Nu ai voie să te speli pe cap în această zi pentru că vei albi ca pomii; uneori era voie să te speli doar folosind apă descântată.
 - Cum e vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşte.
 -  Despre urzici există credinţa că înfloresc acum, nemaifiind bune de mâncat (de unde altă denumire a sărbătorii, Nunta Urzicilor).
 -  Cine nu serbează ziua lui Lazăr se umple de pistrui.
 - Vitele mănâncă ramuri de salcie pentru a se înmulţi şi a fi sănătoase tot anul, iar pomii fructiferi sau butucii de vie sunt împodobiţi pentru a da rod bogat şi mănos.
  -  Acum se aerisesc hainele şi zestrea.

  -  În ziua de Florii, apicultorii înconjoară stupii cu ramurile de salcie, simbol al fertilităţii şi vegetaţiei de primăvară, iar ţăranii, convinşi de efectul miraculos al acestor muguri, îi îngroapă sub brazdă.

 -Pentru a ne apara de boli e bine ca in apa in care facem baie sa se puna cateva flori sfintite.

   - O superstiţie legată de această zi este cea conform căreia se crede că e bine ca în vreme de furtună să se pună pe foc muguri din sălciile de la Florii pentru a împrăştia norii şi grindina, protejând casa şi familia de dezastre.

  - Această sărbătoarea este şi un prilej de petrecere pentru români, mai ales pentru aceia care poartă nume de flori.

   La multi ani, tuturor celor cu nume de floare!