Asasinarea lui JFK

Cel considerat resposabil pentru atentat de către oficialităţiile americane, Lee Harvey Oswald, este un personaj curios. Acesta a lucrat ca operator de radar la o bază americană unde erau staţionate avioane de spionaj U-2, a defectat mai târziu în Uniunea Sovietică şi s-a însurat cu nepoata unui colonel KGB.

După ce s-a întors în Statele Unite, Oswald s-a ocupat cu propagandă pentru Cuba lui Castro, folosindu-se de o clădire din New Orleans pe care o împărţea cu un fost agent FBI care încerca să îl înlăture pe Castro. În toamna lui 1963, Harvey s-a mutat în Dallas unde avea mai multe contacte în FBI şi-a luat o slujbă în Texas Book Repository, chiar pe traseul unde avea să fie împuşcat Kennedy.

Raportul Warren are însă şi multe alte elemente neconcordante, la fel de interesante, care nu sunt cunoscute publicului larg, cum ar fi cele 12 fotografii realizate de Phillip Willis, cu puţin timp înainte şi după asasinat. Deşi acesta a fost audiat de comisie, nu s-a ridicat de loc problema celei de-a opta fotografii, făcută la intrarea clădirii Texas Book Repository, în care apare un om care seamănă izbitor de mult cu Jack Ruby.

Mai este apoi şi problema radiografiilor, acestea fiind confiscate de agenţi federali în timp ce preşedintele se afla la Bethesda Naval Hospital. Radiografiile ar fi oferit dovezi de necontestat cu privire la traiectoria gloanţelor, ceea ce ar fi ajutat la o determinare precisă a locaţiei trăgătorului. Pe de altă parte, în miile de pagini din raportul Warren, se pot găsi detalii despre amprenta dentară a mamei lui Harvey Oswald, din anii 1950, precum şi o analiză complexă a trei fire de păr pubice ale asasinului.

Potrivit procurorului din New Orleans, Jim Garisson, ziarul Dallas Morning News din 22 noiembrie conţinea o hartă cu ruta convoiului prezidenţial. Potrivit acestei hărţi, preşedintele ar fi trebuit să rămână pe strada Principală, după trecerea prin piaţa Dealy, fără să treacă pe lângă Book Depository. Maşina preşedintelui a urmat alt traseu, aducându-l pe JFK în ţinta lui Oswald şi a forţat maşinile să meargă cu 15 kilometri pe oră. Primarul oraşului Dallas Earle Cabell a fost cel care a semnat pentru modificările traseului.

Raportul conţine sute de asemenea probleme, dintre ele putându-se extrage câteva motive pentru grupuri diverse care ar fi avut interesul să îl vadă pe Kennedy mort.

Cubanezii

Una dintre ipotezele care a supravieţuit de-a lungul anilor este cea care îi implică pe cubanezii de extremă dreaptă, exilaţi în Statele Unite, care s-ar fi simţit trădaţi de politica lui Kennedy, care a refuzat ca trupele americane să participe la invazia trupelor cubaneze, antrenate de CIA, operaţiune cunoscută drept Golful Porcilor. Aceştia au fost decimaţi, mii de imigranţi fiind ucişi sau închişi de regimul Castro. O conspiraţie a cubanezilor este însă puţin probabilă pentru că comunitatea din Statele Unite era infiltrată de agenţi ai serviciilor secrete americane şi nu s-ar fi putut organiza fără ştirea lor. O teorie mult mai probabilă este că în spatele asasinării ar putea fi Castro, acesta supravieţuind mai multor atentate la viaţa sa, de cele mai multe ori organizate de CIA.

KGB

Aceasta este o teoria care are cei mai mulţi adepţi. Leon Trotsky Oswald a stat doi ani în Rusia, s-a însurat cu nepoata unui colonel KGB şi s-a întors în SUA pentru a-l ucide pe preşedintele Statelor Unite într-un moment sensibil al Războiului Rece.

Singura problemă este motivul. Kennedy îi umilise aparent pe sovietici în conflictul cu rachetele nucleare din Cuba, dar situaţia geopolitică a ruşilor era mai puternică în 1963. Kennedy mutase rachetele nucleare de la graniţa Turciei, ca o concesie, şi fusese de acord să lase Cuba în pace. Premierul rus Kruschev nu avea interes să scape de preşedintele american  pentru că nu se putea aştepta la asemenea înţelegere de la Johnson sau un alt succesor republican.

Mafia

Familia Kennedy a luat o poziţie foarte puternică împotriva crimei organizate. Robert Kennedy ocupa atunci funcţia de procuror general şi era puternic antipatizat de liderul sindical şi mafiot, Jimmy Hoffa, din cauza mai multor procese. Mafia avea şi o legătură puternică cu comunitatea cubaneză, CIA folosind ambele grupări pentru lovituri împotriva lui Castro. Familiile mafiote s-au simţit trădate de tratamentul procurorului general după ce colaboraseră cu CIA-ul.

Mafia avea motivul şi resursele pentru a-l da jos pe Kennedy şi pe fratele său, controlându-l şi pe Jack Ruby, patonul de club de striptease. Este însă puţin probabil că ar fi putut influenţa comisia Warren şi investigatorii FBI.

Guvernul Statelor Unite

Această teorie este atât şocantă încât ar putea fi şi adevărată. Cea mai probabilă versiune este că o facţiune a CIA-ului a decis să se ocupe de Kennedy din trei motive posbile.

1. A renunţat la Cuba, o ţară la care agenţia a lucrat din greu să o îngenucheze.
2. Pentru a-l împiedica să facă acelaşi lucru şi cu Vietnamul.
3. Ca răspuns la valurile de concedieri după eşecul din Golful Porcilor, începând cu directorul Agenţiei Allen Dulles (care a fost şi membru în comisia Warren)

CIA-ul din acea perioadă era mult diferit de instituţia de acum, fiind formată din veterani din Al Doilea Război Mondial, aceeaşi care au scos naziştii din Europa, deşi asemenea misiuni păreau imposibile.

Facţiunea se descurcă foarte bine pe teritoriu american şi alcătuieşte o echipă de trădători formată din cubanezi, mafioţi sau alt grup nemulţumit. Oswald este adus ca ţap ispăşitor. Ruby este păcălit şi îl împuşcă pe Oswald, iar adevăraţii asasini au fost la rândul lor ucişi şi îngropaţi undeva în Mexic.

Teoria CIA, spre deosebire de restul, oferă o explicaţie bună pentru neregulile din comisia Warren. Guvernul, chiar dacă ar fi aflat vreodată de implicarea CIA-ului nu ar fi putut spune nimic pentru că reacţia negativă ar fi fost de neoprit.

Conspiraţia zero

În istoria Statelor Unite, începând cu anul 1840, fiecare preşedinte ales într-un an care se termină cu zero a murit în timp ce ocupa funţia. Singura excepţie este Ronald Reagan care a supravieţuit unui asasinat. Decesele preşedinţilor sunt aranjate, din motive mistice numerologice sau din alte cauze necunoscute. Principalii vinovaţi sunt în general francmasonii, bancherii sionişti, Vaticanul, Casa Regală Britanică şi alte grupuri. Nu există niciun sprijin pentru această teorie cu excepţia coincidenţei bizare.

Argintul

Putina istorie….

Încă din cele mai vechi timpuri, bogaţii mîncau cu tacîmuri de argint.

Preoţii împart sfînta împărtăşanie cu linguriţă de argint. Apa sfinţită rezistă timp îndelungat dacă e ţinută în recipiente de argint. Ce au în comun aceste practici?

Argintul, un metal ale cărui virtuţi terapeutice au fost ţinute în secret secole de-a rîndul.

Astăzi, ştiinţa a făcut mii de teste care au confirmat că ionii de argint au efect bactericid.

Distrug circa 650 viruşi şi germeni, constituind astfel un dezinfectant extrem de eficient.

Dintre toate întrebuinţările curative ale argintului, cea mai cunoscută este apa de argint, leac pe care-l cunosc şi astăzi oamenii de la sate. Şi despre care se spune că ajută la menţinerea sănătăţii şi păstrarea longevităţii.

Un medicament vechi de milenii
Acum 4.000 de ani, medicii chinezi făceau acupunctură cu ace de argint.

Fenicienii navigau luni întregi peste mări.

Ei transportau apa, vinul şi laptele în vase din argint, pentru a le păstra nealterate un timp îndelungat.

Vechii greci au observat că în perioada războaielor, aristocraţii nu sufereau de dizenterie. Explicaţia: foloseau tacîmuri şi veselă din argint care i-a protejat de multe epidemii şi boli.

Coloniştii americani care străbăteau Vestul puneau adesea un dolar de argint în lapte pentru a-i întîrzia alterarea.

La începutul secolului, doctorii prescriau nitrat de argint pentru ulcerele de stomac şi puneau cîteva picături de soluţie de argint în ochii nou născutului pentru a distruge eventualele bacterii care ar fi putut provoca orbirea.

Bijutierii care lucrează cu argint sînt renumiti pentru sănătatea lor.

Staţiile cosmice NASA şi MIR folosesc argintul coloidal pentru transformarea apei reziduale în apă potabilă.

Practic, argintul este un dezinfectant universal, adevărat medicament, detronat însă de apariţia penicilinei şi uitat pe nedrept. Antibioticele sintetice fac bine, dar au şi o serie de efecte dăunătoare, plus că organismele patogene devin rezistente la acestea. N-ar fi mai bine să încercăm şi argintul?

Antibiotic şi antioxidant

Rolul argintului în organismul uman poate fi descris ca un „sistem imunitar secundar“.

Din rezultatele obţinute de dr. Hery Margraff aflăm că argintul are capacitatea de a distruge în 6 minute peste 650 de categorii de microorganisme patogene, virusuri, bacterii, paraziţi şi fungi.

Ca antibiotic natural, argintul luptă cu bacilulul dizenteriei, cu Salmonela, Escherichia coli, Streptococul pneumoniae, Streptococul mutans (cauzator principal al cariilor dentare) şi alte microorganisme dăunătoare.

S-a mai constatat că argintul este un puternic antioxidant natural, distrugînd radicalii liberi (cauza a peste 60 de boli printre care cancerul şi boala Alzheimer).

S-a demonstrat că argintul este şi un imuno-modulator, adică ajută la creşterea imunoglobulinei din clasa A, M, G ca şi a limfocitelor T.

În domeniul chirurgiei, argintul e folosit la unirea vaselor cerebrale sau închiderea defectelor de pe suprafaţa craniului (metoda Heingenheim).

A fost folosit la filtrele măştilor celor care se ocupau cu dezinfectarea în timpul epidemiei de gripă aviară. Există mărturii şi ale bolnavilor care s-au vindecat de cancer consumînd apă de argint.

De cît argint avem nevoie?

Strămoşii noştri primeau o oarecare doză de argint prin hrană.

Tehnologiile moderne din agricultură au distrus 85% din rezervele de argint ale solului, astfel încît acest element nu mai există în alimentele pe care le consumăm.

Conform unor studii americane, deficitul de argint duce la scăderea imunităţii şi este unul dintre principalii factori de creştere a afecţiunilor maligne din ultimele decenii.

Cel mai eficace aport de argint se face sub forma lui coloidală (particule de 0,001 microni), astfel este total inofensiv pentru organismul uman, care îl va elimina în 24 de ore.

Argintul coloidal se absoarbe în sînge foarte repede, încă din cavitatea bucală.

Cercetătorii au stabilit că 0,088 mg de argint reprezintă cantitatea medie zilnică necesară organismului uman.

Organele noastre conţin argint, cel mai mult fiind în ţesutul creierului mare, în nucleul celulelor nervoase, glandele sistemului endocrin, partea exterioară a ochiului şi în oase.

Surse de argint

Argintul coloidal nu interacţionează cu alte medicamente şi nu are efect toxic asupra organismului, nefiind un metal greu. Dat fiind faptul că el este în forma coloidală, orice surplus se va elimina foarte uşor din organism şi nu se va acumula în ţesuturi.

Nu există riscul de supradozaj, iar argintul în forma coloidală nu interacţionează cu alte medicamente.

Şi Organizaţia Mondială a Sănătaţii recomandă argintul coloidal ca fiind cel mai puternic dezinfectant folosit în cazul apei potabile.

Apa se poate folosi în mod preventiv, pentru întărirea sistemului imunitar, sau ca un remediu valoros în terapia infecţiilor şi a bolilor. Se iau 4 linguriţe pe zi de apă tratată cu argint coloidal, pe stomacul gol. Leacul este util şi animalelor de companie. Această apă este doar un adjuvant, nu exclude vizitele la doctor şi urmarea tratamentului prescris.

Cum putem obţine această valoroasă apă? Păstrînd apa potabilă în vase de argint. Există în comerţ şi apă cu argint coloidal gata preparată.

Metalul preţios pentru sănătate poate fi obţinut şi din surse alimentare: organismele animale acvatice, ouă, lapte de vacă şi de capră.

Atenţie la doză!

În terapia cu apă de argint trebuie să ţinem cont şi de următorul aspect: pigmentarea pielii.

Aceasta devine albastră, dar numai în cazul consumului exagerat de metal.

Mai mult, excesul de argint în organism conduce la apariţia celulelor canceroase, la slăbirea văzului şi la dereglări psihice. Dar apa cu argint coloidal, obţinută cu tehnologii de ultimă oră, nu produce asemenea pericole, dimpotrivă, este un bun remediu împotriva microbilor.

OMS recomandă 0,05-0,1mg argint pe fiecare litru de apă potabilă.

Consumul de argint coloidal este sigur chiar şi pentru femeile însărcinate şi pentru cele care alăptează, ajută la dezvoltarea fetusului.

Mai există şi persoane alergice la acest metal, cărora nu le este indicat tratamentul cu argint.

Devin nervoase, contactează gastrite, ulcer stomacal şi intestinal, au insomnii şi dureri de inimă, le amorţesc mîinile.

O particularitate a „oamenilor de argint“ este că le plac dulciurile.

Boli învinse de un metal
În ce cazuri este indicată terapia cu apă de argint?

Acnee, alergii, infecţii ale vezicii urinare, otită, tulburări de digestie, infecţii ale prostatei şi căderea părului sînt numai cîteva dintre afecţiunile care pot primi tratament cu apă cu argint coloidal.

Este cel mai bun remediu complementar pentru afecţiuni cronice ca hipertensiune arterială, hepatită cronică, sinuzită, gastrită, ulcer, psoriazis, herpes.

Cel mai simplu şi eficient produs complementar împotriva gripei, inlcusiv a celei porcine, şi a virozelor respiratorii.

Se mai ştie că, acela care se spală pe faţă cu apă de argint capătă un ten frumos.

Rănile spălate cu apă de argint se vindecă mai repede, nu se infectează şi cicatricele rămase după vindecare sînt mai puţin vizibile.

Şi pentru păstrarea suprafeţelor afectate de arsuri cît mai aseptice este folosită tot apa de argint.

Rezultate în tratarea bolilor grave

 Deoarece în SIDA în stare activă, sistemul imunitar reprimat al corpului este expus atacului oricărui tip de boli, argintul coloidal este un medicament netoxic perfect pentru a fi folosit datorită efectului sau antibiotic pe scară largă.

    Un cercetător al Universităţii Brigham Young a trimis argintul coloidal la două laboratoare diferite, printre care şi centrul medical UCLA, care au răspuns: „Acesta a distrus nu numai virusul HIV, ci orice virus pe care a fost testat în laborator“.

Ştiaţi că?

- Organismul unui om cu masa de 70 kg conţine aproximativ 0,07 mg de argint.
- Cei care poartă bijuterii de argint sînt mai calmi.
- Argintul se foloseşte şi sub formă de aliaje cu alte metale, la confecţionarea monedelor, la protezarea dinţilor, la confecţionarea bijuteriilor şi tacîmurilor.
- Soluţiile coloidale de argint se utilizează în medicină ca mijloace antiseptice, pentru tratarea bolnavilor de tuberculoză.
- Pînă la descoperirea penicilinei, argintul era extrem de valoros, fiindcă era singurul dezinfectant cunoscut. Un kilogram de aur preţuia cît 7 kilograme de argint. Azi, cu un kilogram de aur, se pot cumpăra 74 kilograme de argint.

- Apa păstrată în vase de argint are calităţile unui antibiotic natural extrem de eficient.

- Pentru a ameliora setea, atunci cînd nu se poate bea nimic, puteţi ţine în gură un obiect de argint.

False mituri ale istoriei

  Istoria reprezinta un domeniu fascinant si numerosi oameni o indragesc mai ales prin prisma anecdoticii, a intamplarilor bizare si uimitoare puse in seama unor personalitati sau legate de anumite evenimente. Din pacate, in cartile de istorie se strecoara adesea erori impardonabile, perpetuate ca atare si intrate in constiinta opiniei publice drept adevaruri de necontestat.

Vrajitorie pe hartie

 Multi oameni au fost convinsi ca timp de secole, dupa aparitia crestinismului, in regiunile rurale ale Europei s-a dezvoltat o asa-numita „religie straveche”, tragandu-si radacinile din paganism, si ai carei reprezentanti au fost ucisi cu zecile de mii de catre Biserica. Teoria a fost postulata in secolul XIX si ea sugera ca vrajitoarele au fost persecutate fiindca ar fi facut parte dintr-un complot satanist ce viza rasturnarea crestinismului.
Mai tarziu, s-a spus, ea a dat nastere unor religii neopagane, precum Wicca sau Stregheria. De fapt, toata aceasta „vrajitorie” nu a existat decat pe hartie: practicantii magiei au fost extrem de putini si ei n-au constituit niciodata o miscare unitara.
Mai mult, adesea s-a facut confuzie intre magicieni si erboristi, tarani cunoscatori ai plantelor de leac. Iar religia Wicca nu isi are nicidecum obarsia in perioada inceputurilor crestinismului, ci este mult mai moderna, fiind popularizata de Gerald Gardner in 1954.

Nimeni n-a murit de foame in timpul Marii Crize

 Perioada 1929-1933 a reprezentat, fara indoiala, una dintre cele mai dificile din epoca moderna. Dar imaginea a sute de familii suferind si murind de foame, din cauza lipsei de bani si de hrana, popularizata in atatea carti si filme, este falsa. Banii nu existau, e adevarat, dar alimentatia de subzistenta a fost asigurata fie prin rezerve oferite de stat, fie gratie organizatiilor filantropice.
 Legenda lipsurilor totale si a inanitiei a aparut mai tarziu, fiind de fapt o strategie prin care guvernul britanic a incercat sa-si faca cetatenii sa suporte mai usor rationalizarile, aratandu-le ca in timpul depresiunii economice din anii ’30 oamenii de pe alte meridiane o

duceau si mai greu.

Cleopatra nu era bruneta

 In mai toate romanele si filmele – vezi de pilda superproductia in care a jucat Liz Taylor – Cleopatra este infatisata ca o vampa bruneta, cu ochii migdalati si pielea bruna, asemanatoare araboaicelor de astazi. Cum stim cu totii ca faimoasa regina guverna Egiptul, o tara africana, imaginea ni se pare fireasca. Nimic mai fals!

Urmasa a dinastiei Ptolemeilor, intemeiata de unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare, Ptolemeios I Soter, Cleopatra era o membra veritabila a aristocratiei macedonene. Si, cum Ptolemeii au perpetuat traditia egipteana a casatoriilor in familie, insurandu-se frati cu surori si matusi cu unchi, caracteristicile fizice ale acestora s-au transmis, astfel incat Cleopatra era blonda si avea ochii verzi si o piele alba ca laptele.

Piramidele, construite de „zilieri”

 Numeroase carti de istorie au perpetuat ideea ca piramidele egiptene au fost construite de sclavii capturati de faraoni, in numeroasele lor expeditii militare. Dar recente descoperiri arheologice au scos la iveala schelete ale unor egipteni care au muncit la ridicarea fastuoaselor monumente.
In plus, inscriptii precum „prietenii lui Cheops” sau „betivanii lui Menkauros”, gasite la Gizeh, denota ca muncitorii se constituiau in echipe de localnici, angrenate chiar intr-un fel de competitie stahanovista si erau probabil platiti la zi pentru activitatea depusa.

Inchizitia a ucis zeci de mii de oameni

 Acesta este un mit de a carui justete sunt convinsi chiar si in zilele noastre numerosi istorici si incetatenit in sanul opiniei publice.
  De fapt, imaginea pe care o avem astazi despre Inchizitie este in totalitate produsul scrierilor denigratoare la adresa institutiei catolice, scrieri apartinand unor autori protestanti sau iluministi din secolele XVI-XVII. Inceputul a fost facut de propaganda anti-catolica din timpul Elisabetei I a Angliei, care a publicat sute de pamflete, acuzand Inchizitia spaniola de hecatombe fara precedent.
 Statisticile tinute cu acribie de institutiile Bisericii Catolice din perioada respectiva demonstreaza insa fara echivoc ca in istoria de sute de ani a Inchizitiei spaniole (organism desfiintat in 15 iulie 1834 si care nu trebuie confundat cu Congregatia asupra Doctrinei Credintei, numita tot Oficiul Inchizitiei si existenta si in zilele noastre) nu au fost judecati si executati mai mult de 2000 oameni.

Un cal faimos...

 Probabil ca unul dintre cei mai renumiti bidivii ai istoriei a fost Incitatus, armasarul preferat al imparatului roman Caligula. Atasamentul lui Caligula fata de acest cal nu poate fi contestat, dar de aici pana la atribuirea calitatii de senator este cale lunga.
De fapt, originea mitului se afla la Suetonius, scriitor profund ostil imparatului, care scria: „In afara de un grajd de marmura, o iesle de fildes, paturi purpurii si un sirag de perle, imparatul i-a daruit chiar calului o vila, sclavi si mobila de pret, chemand chiar invitati in numele sau, la ospete. Si se mai spune ca intentiona chiar sa-l numeasca pe Incitatus consul.”
Faptul ca nu avem de-a face cu o relatare la prima mana si ca, in afara lui Suetonius, nici un alt autor antic, nici macar cei contemporani lui Caligula, nu pomenesc acest amanunt, ar trebui deci sa ne faca sa privim cu suspiciune asemenea presupuneri din ciclul „daca si cu parca”...

Gripa spaniola nu venea din Spania

 Pandemia de gripa spaniola a durat din martie 1919 pana in iunie 1929, ajungand chiar si pana in insulele izolate din Pacific sau din zona arctica. Se estimeaza ca ea a facut intre 50 si 100 milioane victime, in lumea intreaga, echivalentul a aproape o treime din populatia Europei.
Desi primele cazuri de imbolnavire s-au inregistrat in Statele Unite si Europa Occidentala, cu mult inainte ca si Spania sa fie atinsa, maladia a primit numele cu care a devenit celebra din cauza ca Spania, fiind o tara neutra, nu a fost afectata de cenzura, si ca atare aici stirile referitoare la pandemie au putut sa apara nestingherit.
Cum stirile veneau din Spania, dand impresia – gresita, desigur – ca aceasta tara este cea mai afectata de boala, toata lumea a inceput sa numeasca gripa „spaniola”, denumire care a intrat in istorie.

Top 10 ciudatenii meteorologice

       

1. Ploile cu broaste, pesti si serpi
Acest fenomen a fost atestat din California pana in India. Specialistii considera ca tornadele si trombele marine sunt principalele cauze.
Curentii puternici a trombei marine ridica mari cantitati de apa din lacuri, mari sau oceane cu tot cu vietuitoarele din ea.

2. Zapada si grindina rosie
S-a intalnit destul de des fenomenul de precipitatii colorate. Specialistii au identificat in picaturile de apa si fulgii de zapada nisip si praf din zonele aride (desertul Sahara), particule vulcanice si chiar particule poluante de la diferite obiective industriale. Toate acestea au fost purtate la distante foarte mari de catre curentii atmosferici, au ajuns in nori, iar in conditii favorabile precipitatiilor s-au intors pe pamant fie sub forma de grindina fie sub forma de zapada.

3. Fulgerele globulare
Daca fenomenele de pe locurile fruntase din top nu mai sunt de mult o enigma pentru stiinta, nu acelasi lucru se poate spune si despre fulgerele globulare. Acestea se ivesc in timpul furtunii si sfarsesc printr-o explozie violenta. Pana in prezent nu exista nici o explicatie stiintifica pentru “mingile de foc”.

4. Soarele triplu
Soarele triplu sau soarele inconjurat de un inel luminos nu este altceva decat fenomenul de halo, un fenomen optic care se produce in jurul soarelui.
Fenomenul se datoreaza faptului ca lumina este refractata de fragmentele inghetate din nori. Haloul are mereu aceeasi dimensiune din cauza simetriei hexagonale a cristalelor de gheata. Daca concentratia de cristale de gheata din atmosfera este mare, atunci haloul este foarte intens si soarele apare inconjurat de inca 2 sau 3 copii, care sunt numiti “cainii de paza ai soarelui”.

5. Tornadele
Tornada este o perturbatie atmosferica violenta, de dimensiuni reduse, cu un caracter turbionar, sub  aspectul unei coloane inguste care se roteste foarte  repede sau al unei palnii intoarse care atinge nivelul solului.
Cele mai numeroase tornade se formeaza in partea centrala a SUA si in Australia. Tornadele se pot produce insa si in Japonia, in Africa de Sud si in Europa.

6. Monstrii marini
Tot o iluzie optica are loc si in cazul monstrilor marini. Cu gaturi alungite si mugete inspaimintatoare, ei se nasc din micile trombe care apar deasupra apei incalzite si dau nastere unor palnii de apa ce suiera si bolborosesc mai putin prietenos.

7. Focurile Sfantului Elm
Focurile sau luminile Sfantului Elm sunt un fenomen de natura electrica, o descarcare electrostatica luminoasa de culoare albastru-alb, ce inconjoara ca o aureola partile proeminente ale obiectelor inalte cum sunt varfurile arborilor, piscurile muntilor care se produc in timpul vantului in rafale sau cand este viscol, iarna si chiar clopotnitele sau hornurile castelelor.
Atmosfera trebuie sa fie puternic ionizata asa cum se intampla adesea in prezenta norilor de furtuna, mai ales la munte.
Fenomenul a fost observat mai intai la catargele corabiilor aflate pe mare de furtuna si de aceea poarta numele patronului marinarilor, Sfantul Elm.

8. Luna albastra
O explicatie foarte interesanta o are fenomenul de luna albastra. Se stie ca luna nu are lumina proprie. Ea are culoarea alb – galbuie, cand este luminata de soare. Intre luna si observatorul de pe pamant se afla atmosfera. Cand aceasta este incarcata cu particule de fum si praf care absorb o parte din culorile spectrului luminii atunci este posibil ca la observator sa ajunga o lumina abastruie.
Acest fenomen este foarte rar si a fost observat in 1950 in Suedia di 1951 in Canada dupa niste incendii de padure foarte mari. Totusi, exista scrieri din 1880 care atesta faptul ca acest fenomen a fost observat timp de cativa ani dupa eruptia vulcanului indonezian Krakatoa. Se spune ca acest vulcan a aruncat in atmosfera 25 de milioarde de metri cubi de roca, fum si piatra ponce.

9. “Diavolii de foc”
“Diavolii de foc” sunt niste “serpi” in flacari ce se contorsioneaza in atmosfera incalzita de deasupra padurilor incendiate. Fenomenul este destul de des intalnit, dar nu se stie exact cauza acestuia.

10. Fata morgana si aurora boreala
Sunt 2 fenomene optice. Fata morgana este un fenomen optic frecvent in regiunile calde, datorita caruia imaginile obiectelor aflate la (sau dincolo de) orizont apar ca si cum s-ar reflecta intr-o apa.
Aurora Boreala este cel mai interesant si incantator fenomen optic natural care poate fi admirat in natura. Aurora apare in noptile senine incepand cu sfarsitul lui august si pana in aprilie in zonele reci ale planetei, si ca multe alte fenomene naturale a nascut o sumedenie de povesti.
In mitologia finlandeza se crede ca Luminile Nordice sunt spirite ce se misca pe bolta. O alta legenda sustine ca pe cer se reflecta scutul eroinei mitice Valkyria. Cel mai bun timp pentru a admira spectacolul de lumini este exact dupa miezul noptii.

                                     

Originea numelor de cartiere din Bucuresti

    

   BALTA ALBA - Aici se afla o groapa de var, unde, in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.

    BANEASA - Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

    BERCENI - Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.

    COLENTINA - Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la "colea-n-tina" - cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si "Olintina".

    COTROCENI - Numele ii vine de la "a cotroci", "cei care "cotrocesc". Un vechi regionalism care inseamna "a cotrobai", "a scotoci", "a scormoni".

     CRANGASI - Etimologia este evidenta. Candva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei - un crang. Aici traiau, normal, crangasii.

    DAMAROAIA - Aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.

     DEALUL SPIRII - Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si "Spirea"), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).

     DRISTOR - Vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru targul Bucurestilor.

     DRUMUL TABEREI - Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.

      FERENTARI - Paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina "Ferentarius" -  Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat campul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

    FLOREASCA - Dupa numele boierilor care au stapanit locurile respective: Florestii.
        

    GHENCEA - Cuvantul vine din limba turca. Pe vremea fanariotilor, Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.

     GIULESTI - O proprietate boiereasca: a Julestilor.

     LIPSCANI - Cuvantul vine din limba slava - Lipsk, Lipsko ("locul cu tei"). Acest "loc cu tei" este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la targul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

     MILITARI - In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici "Pirotehnia Armatei".

   PANTELIMON - Isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca "pan" inseamna "tot" si "éléïmon" inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.

    RAHOVA - Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.

  SALAJAN - Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.

  TITAN - Isi ia numele de la fabrica de ciment "Titan" construita la inceputul secolului XX.

   VITAN - De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: "În ocolul orasului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orasenilor îsi aveau pasciunea".

Masti naturale pentru toate tipurile de ten

Masca pentru ten incarcat si gras- are efect de curatire si astringent.

Compozitie: 2 linguri pudra de argila, 1 lingurita apa, 1 lingurita iaurt biologic (de la tarani sau preparat in casa), putin suc de lamaie. Preparare si folosire: se amesteca ingredientele si crema obtinuta se intinde pe fata bine curatata inainte.

Se lasa sa actioneze 15 minute, apoi se spala. Frecati usor cu degetele cand o aplicati. Dupa clatire, stergeti fata cu un tampon inmuiat in ceai de menta.

Masca pentru ten uscat - hraneste si netezeste epiderma.

Compozitie: 4 linguri de argila, 1/2 avocado, 4 linguri apa de portocale. Preparare si folosire: se amesteca ingredientele si se aplica in strat gros, pe fata, gat si decolteu. Lasati-o sa actioneze 20 de minute, apoi stergeti-o cu tampoane de vata inmuiate in apa de portocale.

Reteta: se taie o portocala cu coaja felii subtiri, se pune intr-o casoleta de portelan si se opareste cu o ceasca de apa clocotita. Se acopera vasul si se lasa sa se infuzeze de seara pana dimineata. Se strecoara si se foloseste lichidul obtinut.

Masca pentru ten sensibil - calmeaza si decongestioneaza.

Compozitie: 2 linguri de argila, un albus de ou, 2 lingurite infuzie de levantica. Mod de preparare si folosire: se amesteca ingredientele si se intinde masca pe fata, gat si decolteu.

Se lasa sa actioneze 15 minute, apoi se scoate cu comprese inmuiate in infuzie calda de flori de levantica.

Masca pentru piele imbatranita si cu tendinta de ridare - reglementeaza umiditatea obrazului.

Compozitie: 4 linguri argila, 2 linguri miere de albine, 4 lingurite de ulei de jojoba sau de masline. Mod de preparare si folosire: se amesteca toate ingredientele si se intinde masca pe obraz, gat si decolteu. Lasati sa actioneze 20 de minute, apoi clatiti-va bine cu o infuzie de flori (musetel, albastrele, tei, levantica etc.).

Masca minune pentru toate tipurile de ten - improspateaza, tonifica,
intarzie aparitia ridurilor, calmeaza, hraneste, netezeste pielea.

Compozitie: ulei de plante aromate, un galbenus, cateva picaturi de suc de lamaie. Reteta uleiului de plante: o lingurita flori de galbenele, o lingurita flori de cimbru, o lingurita flori de musetel, o lingurita flori de levantica se amesteca bine, se pun intr-un vas de sticla cu gura mai larga. Se toarna peste 100 grame ulei de seminte de struguri (se gaseste la magazinele naturiste). Se lasa doua saptamani sa se macereze la soare sau la loc calduros. Se scutura sticla din cand in cand. Se strecoara si se pastreaza in sticle de culoare inchisa, la loc racoros.

Aplicare si efect: uleiul de plante aromate se amesteca picatura de picatura cu galbenusul de ou si sucul de lamaie, pana ce se obtine o pasta de consistenta maionezei. Se intinde pe fata, gat si decolteu. Se lasa sa actioneze o jumatate de ora, apoi se spala cu apa calduta. In final, se sterge fata cu un tampon de vata inmuiat (si stors) in otet de mere natural sau apa cu lamaie.