Societatea THULE ŞI Adolf HITLER

     La sfârşitul lui octombrie 1918, Sebottendorf le-a dat fraţilor din lojă Karl Harrer şi Anton Drexler, drept misiune, de a forma un cerc de lucru. Acesta a devenit, mai târziu, partidul muncitorilor germani, DAP (Deutsche Arbeiterpartei). Revista Societăţii Thule era „Volkischer Beobachler” (Observatorul poporului).
     În octombrie 1918, tânărul ocultist şi ezoterist Adolf Hitler (care se numea, de fapt, Adolf Schicklgruber; Hitler era numele de fată al mamei sale) a intrat în DAP, partidul Thule, şi s-a remarcat pentru talentele sale de borator.  Trevor Ravenscroft descrie în „Der Speer des Schicksals” (Sabia destinului) ceea ce i-a povestit un prieten din tinereţea lui Hitler, Waufer Johanes Stein care a devenit, mai târziu, consilier al francmasonului Winston Churchill: Hitler, deja mare adept al misticismului la vârsta de 20 de ani, a încercat să atingă nivele de conştiinţă ridicate cu ajutorul drogurilor. Prin intermediul librarului Pretzsche din Viena, adept al misticismului german şi al doctrinei rasei stăpânilor arieni, Hitler şi-a stabilit bazele viziunii sale viitoare a lumii şi cu ajutorul său, a făcut rost de un drog halucinogen pentru a accede la iluminarea mistică. Hitler, deja dependent de droguri din tinereţe, a luat narcotice puternice pe tot parcursul vieţii sale. Conform jurnalului de bord al medicului său personal, Theodor Morell, Hitler a primit timp de şase ani cât a durat războiul injecţii cu diferite calmante, stricină, cocaină, derivate morfinice şi alte droguri.   

  În acea perioadă, Hitler a aflat despre „Protocoalele înţelepţilor din Sion”, ceea ce l-a făcut să aibă o mare aversiune faţă de evrei. Apoi el s-a angajat în DPA, partidul lui Thule, ca borator electoral şi a învăţat, mai târziu, de a scrie şi citi bine graţie lui Dietrich Eckart, anti-bolşevic şi frate al Societăţii Thule. Acesta l-a introdus pe Hitler în cercurile muncheneze şi berlineze, iar viitorul Fuhrer şi-a însuşit în întregime concepţiile Societăţii Thule. În 1924, atunci când Hitler se afla în puşcărie la Landsberg ca urmare a puciului munchenez, Haushofer petrecea câteva ore pe zi cu el pentru a-i transmite teoriile şi proiectele sale. Între altele, i-a dat cartea lordului Bulwer-Lytton „The coming race” (Rasa care va veni), în care era descrisă o rasă ariană puternic dezvoltată care trăia sub pământ. Vasele în formă de farfurii zburătoare jucau un rol esenţial. Dar Hitler a citit şi cartea lui Ferdinand Ossendowski „Animale, oameni şi zei” care dezvăluia legendele Agarthei şi Shamballei. Şi a fost perfect absorbit de magia regatului subteran şi de doctrina rasei ariene proprie membrilor Societăţii Thule.
    Haushofer şi Hess şi-au luat drept sarcină de a-l instrui politic pe Adolf Hitler. La Landsberg, acesta din urmă a scris faimoasa şi controversata „Mein Kampf” (Crezul meu) făcând un amalgam din teoriile lui Haushofer, din gândurile lui Rosenberg şi din propaganda politică. Rudolf Hess se ocupa de formularea exactă şi bătea textul la maşină. Influenţa lui Karl Haushofer desemnat ca „marele magician al celui de-al treilea Reich” arată rolul esenţial pe care l-a jucat misticismul şi ocultismul în Reich. Lui Haushofer i se atribuia şi „darul profeţiei”, iar precizia predicţiilor sale l-au făcut să beneficieze de o ascensiune uimitoare în mediile influente oculte ale epocii de dinainte de război în Germania.
    Jack Fisherman a scris despre acest subiect în „The Seven Men of Spandau” că Rudolf Hess, între altele, era complet absorbit de ideile şi teoriile lui Haushofer. Călătoria sa stranie în Anglia o demonstrează. Haushofer a avut într-adevăr un vis în care „îl zărea pe Rudolf Hess traversând culoarele castelului englez şi aducând pacea celor două cele mai mari naţiuni nordice”. Şi cum Hess nu se îndoia de justiţia profeţiilor lui Haushofer, a urmat acest vis.
      Conducătorii celui de-al treilea Reich şi-au însuşit, la rândul lor, ideile magice ale Societăţii Thule. Salutul din Thule „Heil und Sieg” (Salut şi victorie) a fost preluat de Hitler care l-a transformat în „Sieg Heil”. Acest salut în legătură cu braţul ridicat, este un ritual magic utilizat pentru formarea voltelor. Franz Bardon „Frabato” a descris în detaliu voltele magice şi utilizarea lor. Era probabil cel mai cunoscut magician german. Hitler i-a propus posturi importante în guvern cu condiţia de a-şi pune la dispoziţie talentele în magie pentru a-l ajuta să câştige războiul. Bardon ar fi trebuit să-i dezvăluie Fuhrerului adresele a alte 98 de loje răspândite pe Terra. Atunci când acesta a refuzat să-l ajute, a fost supus la cele mai mari torturi, a povestit mai târziu Bardon.
      Dar germanii nu au fost singurii care au utilizat ritualuri magice în scopuri politice. „Semnul victoriei” englezilor, semnul cu degetele desfăcute, nu a fost cunoscut până în 1940 decât de cei mai mari iniţiaţi mari francmasoni. Când Churchill, francmason de grad mare, se temea, în 1940, ca Anglia să nu fie cuprinsă de semnul magic al lui Hitler, care avea un succes nebun (salutul hitlerist), mentorul său în magie, satanistul Alcister Crowley, l-a sfătuit de a contracara acest pericol prin semnul magic al degetelor desfăcute, cunoscutul semn al victoriei.
      SS-ul, numit de asemenea „Ordinul negru” nu era doar un simplu regiment de poliţie ci şi un veritabil ordin religios cu o structură ierarhică. Cine s-ar fi putut gândi că acest brutal partid nazist era un ordin sacru? O asemenea afirmaţie poate să pară ridicolă însă nu este pentru prima oară în istorie când un ordin sacru este responsabil de acte de o atrocitate fără egal. Iezuiţii, dar şi dominicanii care conduceau Inchiziţia în Evul Mediu, sunt unele exemple. „Ordinul negru” era manifestarea concretă a concepţiilor ezoternice şi oculte ale Societăţii Thule.
       În interiorul SS-ului se găsea o altă societate secretă, elita, cercul cel mai intim al SS-ului, SS-iştii „Soarele Negru”. Soarele nostru se afla în jurul soarelui negru, adică un mare Soare central, soarele Primordial care este reprezentat, prin crucea cu braţe isoscele. Această cruce a fost desenată pe avioanele şi pe tancurile celui de-al treilea Reich. Templierii, Crucea-Roşie şi multe alte loje vechi o folosesc încă în aceeaşi optică. Societatea Thule şi cei care au devenit, mai târziu, SS-iştii „Soarele Negru” lucrau în strânsă colaborare nu doar cu colonia tibetană din Berlin, ci şi cu un ordin de magie neagră tibetană. Hitler era în contact permanent cu cel puţin un tibetan cu mănuşi verzi care era desemnat ca „paznicul cheii” şi care ştia unde se găsea intrarea în Agartha (Ariana).
      La 25 aprilie 1945, ruşii au descoperit cadavrele a şase tibetani dispuse în cerc într-o pivniţă din Berlin, în mijloc găsindu-se cel al omului cu mănuşi verzi. S-a crezut că era vorba despre o sinucidere colectivă. Dar la 2 mai, după intrarea ruşilor în capitala Germaniei, s-au găsit peste 1000 de bărbaţi morţi care erau, fără nicio îndoială, originari din regiunile himalayene şi luptaseră alături de nemţi. Ce făceau oare aceşti tibetani la mii de kilometri de casa lor în uniforme germane?
     Foarte mulţi tineri au fost formaţi de „Soarele negru” în timpul celui de-al treilea Reich, în castelul-fortăreaţă de la Wewelsburg şi trimişi în Tibet pentru a continua acolo de a supravieţui şi a se pregăti să înfrunte marea luptă finală de la sfârşitul secolului 20.
După spusele lui Bardon, Hitler era membru al unei loje „FOGC” (ordin francmasonic al centurii de aur), cunoscut, de fapt, ca cea de-a 99-a lojă. În ceea ce priveşte cele 99 de loje, ele există 99 răspândite în lume şi fiecare este compusă din 99 de membri. Fiecare lojă este sub dominarea unui demon şi fiecare membru are un „demon” propriu. Demonul acesta îl ajută să aibă bani şi putere însă, în schimb, sufletul persoanei îi va servi demonului, după moartea sa. În plus, în fiecare an, un membru trebuie sacrificat demonului lojei, în locul său fiind admis alt membru. Membrii celor 99 de loje sunt de asemenea conducători foarte influenţi în economie şi finanţe şi sunt mai prezenţi astăzi ca niciodată. Lojele FOGC, adică cele 99 de loje, sunt extrem de periculoase, se crede. În comparaţie cu ele, satanismul este aproape inofensiv!
    Franz Bardon a confirmat faptul că Hitler şi ordinul Thule nu au fost decât un instrument între mâinile unui grup de magie neagră tibetană. Doar cel care cunoaşte asta este în măsură de a înţelege fraza lui Hitler din timpul discursului său de la 30 ianuarie 1945: ”Nu este Asia centrală cea care va ieşi victorioasă din acest război ci Europa şi la vârful acesteia naţiunea care, de peste 1500 de ani, s-a dovedit ca puterea predominantă capabilă de a reprezenta Europa contra Estului şi care o va reprezenta de asemenea în viitor: vorbesc de marele nostru Reich german, naţiunea germană!”
     Ce s-a întâmplat cu Hitler? După spusele lui Bardon şi Miguel Serranos (fost ambasador chilian în Austria), Hitler ar fi fugit în America de Sud cu ajutorul celor 99 de loje. Se spune chiar că cadavrul care s-a găsit şi a cărui dantură a fost identificată ca fiind falsă de către dentistul Fuhrer-ului a fost plasat acolo de cele 99 de loje. Un ziar german de mare tiraj a publicat la 5 martie 1979 că s-a găsit avionul particular al lui Hitler în junglă în America de Sud.
      Joseph Greiner (autorul cărţii „Das Ende des Hitler Mythos” – Sfârşitul mitului Hitler) a afirmat că A. Hitler a decolat cu avionul său la 30 aprilie 1945 de la aeroportul Tempelhof din Berlin. Alţii spun că s-a folosit de maşinăriile zburătoare descoperite de „Societatea Vril”, pentru a părăsi Germania.
     Karl Haushofer, după ce a eşuat în „misiunea” sa, şi-a asasinat mai întâi soţia, la 14 martie 1946 apoi s-a sinucis, după cum jurase în cadrul „Bonetelor galbene”.
A mai existat o altă societate secretă care anunţa venirea unui Mesia arian, „Societatea Edelweiss”, al cărei membru era Hermann Goring, înalt demnitar nazist, responsabil cu finanţele.