REGINA MARIA A ROMANIEI, o personalitate seducatoare

   A fost odata ca niciodata, pe harta Europei, un regat numit Romania. Si o printesa, Marie Alexandra Victoria a Marii Britanii si Irlandei. Destinele lor s-au impletit vreme de 45 de ani. Povestea celei care avea sa devina Maiestatea Sa Regina Maria a Romaniei, una dintre cele mai fascinante femei ale epocii sale, tulbura si astazi. Este povestea unei inimi care a iubit mult si a suferit enorm. 

        Nepoata regala
E anul 1875, 29 octombrie. In editia sa de dupa-amiaza, ziarul londonez Times anunta ca la Eastwell Park, in Kent, la ora 10:30, in familia ducelui de Edinburgh si Coburg, fiul reginei Victoria, si a ducesei Maria Alexandrovna, fiica tarului Alexandru al II lea, a deschis ochisorii albastri Marie Alexandra Victoria. Missy va fi porecla de alint a rasfatatei printese, ce va creste alaturi de un frate si inca trei surori. Daruita cu mestesugul scrisului va povesti despre varsta de aur cu un condei inmuiat in culorile fericirii.
      Missy, frumoasa Europei 
     La 11 ani ajunge cu familia in Malta. Intr-un rai mediteraneean, unde oamenii aveau fete si nu masti, si cand zimbeau o faceau de fericire, Missy se va desparti pe nesimtite de varsta inocentei si va trece gratios spre adolescenta. Se vorbea deja despre ea ca despre cea mai frumoasa printesa a Europei. Talentata si spontana peste tot ceea ce insemna eticheta impusa de rangul ei nobiliar. Va simti insa cat de subtire devine granita dintre bine si rau, dintre iluzie si realitate atunci cand nu esti muritor de rand. Va invata ca suferinta nu se sperie de insemnele regale. In Malta traieste prima poveste de iubire cu varul ei, George. Va trece, dezamagita, pe langa o casatorie din dragoste, rara la vremea aceea, si pe langa palatul Buckingham, ca resedinta permanenta. Pentru ca George va ajunge pe tronul Marii Britanii mai curand decat se astepta nerabdatoarea ei mama. Care a refuzat nu numai cererea printului, ci a impiedicat si idila cu un alt viitor britanic celebru. Winston Churchill.

       De la Missy, la Maiestatea Sa, Regina Maria a Romaniei
    Azi suna caraghios si anacronic ca ,,o printesa trebuie sa se marite cu mult inainte de-a incepe sa gandeasca singura“. Dar daca ne amintim ca toate astea se intamplau intr-o Europa in care erau mai multe familii regale decat regate sau imperii, mai multe capete decat coroane si printi mostenitori in care dadea strechea dragostei si renuntau la deliciile coroanei pentru deliciile iubitei morganatice, aproape ca intelegem graba si preocuparea Ducesei ca Missy sa faca o partida care sa-i asigure cat mai curand un tron. 

Si privirile i s-au oprit asupra Principatului Romaniei si printului mostenitor, Ferdinand, din familia dinastica Hohenzollern. Asa ca, in 1893, Missy va ajunge in noua ei tara ca mireasa a unui barbat cu 10 ani mai mare, ce suferea din dragostea pentru o alta femeie. Poeta Elena Vacarescu. Casatoria panaceu va duce spre tron si coroana, dar nu va avea acelasi drum cu iubirea. Pentru ca inima lui Ferdinand va ramane daruita femeii exilate la Paris, pe care o va iubi pana la moarte. Va ajunge fata de fiul sau rebel, Carol, un lup moralist, batran si bolnav, dar vehement, desi a simtit pe blana lui ca dragostea nu imperecheaza dupa rang, ci dupa suflet.

     A fost supranumita de popor “Mama Regina”, “Mama ranitilor”, “Regina soldat”, datorita actiunilor sale din perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat soldatii aflati in spitalele de pe front. De asemenea si-a legat numele de viata culturala si artistica din Romania acelor ani.  Maria a devenit regina in 1914, dupa care a inceput o serie de turnee internationale prin care promova interesele Romaniei, cel mai cunoscut fiind cel din Statele Unite ale Americii, din 1926. Desi rolul femeilor in politica, in acea perioada, era cel putin redus (ca sa folosim un eufemism), Regina Maria a fost sfatuitorul cel mai apropiat al Regelui Ferdinand, pana la decesul acestuia in 1927. In momentul in care fiul sau Carol a mostenit tronul, acesta a izolat-o complet de viata publica.  Ferdinand şi Maria vor avea împreună şase copii: Carol (1893), Elisabeta (1894), Mărioara (1900), Nicolae (1903), Ileana (1909) şi Mircea (1913) - care va muri după numai patru ani de febră tifoidă. 

         In plan  politic

Personalitatea ei puternică, avea să-i cucerească definitiv pe români. Nu a stat deoparte în nici o împrejurare grea. În perioada 1914-1918 şi-a în­de­plinit cu prisosinţă îndatoririle, aflân­du-se în mijlocul celor care aveau nevoie de mângâiere, fie în tran­şee, fie în spitale şi în posturile sa­nitare, printre răniţi şi bolnavi. N-a cunoscut frica de gloanţe şi de bom­be, n-a cunoscut teama de molime.

În calitate de înaltă patroană a Crucii Roşii, Regina Maria a instituit în 1917 Ordinul Crucea Regina Maria, apoi, mai târziu, a deschis Şcoala de Infirmerie.

 A dat dovadă de patrio­tism nemărginit, spunând, la Vălenii de Munte, la cursurile de vară ţinute de Iorga: "Am venit în ţară foarte tânără şi am devenit una din voi". In perioada 1916-1918 insasi Regina Maria patroana a Crucii Rosii Romane, impreuna cu voluntarele femei apartinand celor mai diferite categorii sociale, animate de profunde sentimente umanitare si patriotice, viziteaza spitalele si punctele de adunare a ranitilor, constatand ca voluntarii Crucii Rosii ii ingrijesc cu devotament si totodata, implicandu se foarte intens in ajutorul acordat ranitilor. 

    

                         

Regina Maria a avut în minte un mare gând: desăvârşirea României Mari şi s-a dovedit un diplomat înnăscut. După aplanarea disensiunilor existente cu unchiul său, Regele Carol I, pe atunci prinţesă, Maria se va implica prin discuţiile cu acesta, influenţându-şi totodată şi soţul, pe Ferdinand, în privinţa intrării în război de partea Triplei Alianţe. Tot Maria a avut rol esenţial în a-l con­vinge pe Ferdinand că trebuia să  renunţe la gândul de a intra în război alături de Puterile Centrale, demonstrându-i, "matematic", că Antanta va ieşi biruitoare.
       În vara anului 1918, Regina Maria a avut un rol important, luând calea Occidentului şi intrând într-un joc diplomatic de câştigare a opiniei pu­blice din Franţa şi mai apoi în Statele Unite. Acest lucru a avut efecte benefice pentru România, care a fost acceptată cu noile ei hotare: România Mare. Pasionată de artă şi cultură, Regina Maria a continuat opera socială şi culturală începută de Regina Elisabeta (Carmen Sylva). Pasiunea Reginei pentru scris a avut rădăcini în educaţia sa englezească.
      Iubirile unei regine
      In septembrie 1925, revista Cosmopolitan publica un articol inedit. Nu tema era surpriza, ci autoarea. ,,A Queen Talks About Love.“ ,,Iubirea este cea mai mare problema in viata unei femei, si, cum de la inceputul lucrurilor se pare ca ea a fost aleasa de natura sa fie purtatoarea poverii, nici legile, nici morala sau exigentele societatii n-au fost vreodata in stare sa i-o rezolve.“ Era o recunoastere indrazneata a unei dileme ce framanta tacut un public feminin inca pudibond. In vorbele ei se regasea un adevar trist. Si in spatele Reginei, Femeia.
     Poate ca lipsa dragostei si a interesului celui care ar fi putut ramane primul si ultimul barbat din viata ei au facut-o pe Maria sa caute in brate straine atingeri vinovate de suflet si trup. Ca Ferdinand a iubit si continua sa iubeasca o alta femeie, ca isi ineca dorul de ea in bautura si apoi si-l alina pe sub fuste de tiganci focoase, aduse la palat de chiar prefectul Politiei Capitalei, era la fel de scandalos, dar nu era o consecinta, asa cum nici pentru regina asta nu era o scuza. Dar o regina de femeie ca ea nici n-a fost de mirare ca a trezit atatea patimi si controverse.
Era frumoasa pana la taierea respiratiei, feminina pana la fiorul nestapanit al dorintei, maiestuoasa pana la sfiala, romantica pana la induiosare, inteligenta pana la intimidare, curajoasa pana la sfidare, abila pana la manipulare. Era de o frumusete rara, blonda cu ochii albastrii, scanteietorii, cu luciri de otel. Si tulburatoare pana la zadarnicirea sortilor. Nu era usor sa iubesti o astfel de femeie. A carei inima era un templu plin de statui ridicate din dragoste - copiii. Ai ei, si cei multi, romanii, adica tara. Chiar si un loc pe trepte insemna un privilegiu. Si, de dragul adevarului, trebuie spus ca treptele au fost cam aglomerate.S-a susotit si s-a scris mult despre idilele sau aventurile galante fara numar ale reginei. Despre barbati de faima si de prea subtire taina din viata politica si mondena a Bucurestilor, carora regele le-a cedat locul fara cracneala, acceptand ,,cavalereste“ pretul rusinii de-a nu fi tatal biologic a trei din cele sase vlastare regale pentru neputinta de-a o iubi pe mama lor. Castelele dragi sufletului ei, Pelisorul, Branul, sau minunata resedinta de vara de la Balcic au fost si locuri de romantice visari cu parfum de mar oprit. Aproape toate legaturile sentimentale ale reginei au fost sub semnul focului de paie. Mai putin doua. Care s-au chemat iubiri. Pentru doi barbati alesi,  ce au iubit-o cu patima si disperare, loial si neconditionat, pana la moarte.                                              

   Si-au pus inima si viata la picioarele reginei Maria ,,printul alb“ Barbu Stirbei si, mai tarziu, aventurierul canadian Joe Boyle, supranumit, malitios, Rasputin, dar si, pe drept, salvatorul Romaniei. Amandoi si-au slujit  regina inimii, ca niste cavaleri medievali. Pentru Joe Boyle, Romania a fost la de frumoasa ca inima si chipul iubitei. Pentru Ea, tara ori regina, si-a pus viata in pericol in vremuri tulburi, schimbatoare si pline de capcane. A recuperat bijuteriile Coroanei din mainile bolsevicilor, a obtinut ajutoare si informatii pretioase  pentru o Romanie vlaguita de razboi si cu un statut incert, a salvat ostatici romani prizonieri la rusi, a fost consilier si sprijin pana cand a vazut-o pe regina lui incoronata la Alba Iulia ca regina a tuturor romanilor.
         I-au fost alaturi ori de cate ori s-a simtit singura si coplesita, cu tara la ananghie. Ori cu sufletul de mama prins in capcana datoriei de regina sau indurerat de inconstienta si nerecunostinta unui fiu risipitor.  Carol al II lea, un Duce de Windsor balcanic, viitorul rege-playboy al Romaniei si persecutorul reginei ramase vaduva. Joe Boyle a murit la Londra, la scurt timp dupa ce a parasit Romania pe care o servise timp de 7 ani din dragoste pentru regina. Maria n-a intarziat sa-i viziteze mormantul, sa-l planga si sa-i lase pentru eternitate marturisirea discreta a iubirii lor. Crucea romaneasca din piatra alba de la Bran pe care, intr-un colt, era sapata litera M.
          Barbu Stirbei a continuat sa-i fie sprijin, in anii plini de zbucium, umilinte si durere, care au urmat mortii lui Ferdinand. Adevarata sa dragoste a fost totusi, si a ramans Barbu Stirbei, un barbat frumos brunet, cu ochii caprui.Se spune ca a  fost tatal ultimilor ei doi copii, Nicoale si Ileana, care ii semanau izbitor, ceilalti copii semanau cu Ferdinand, fiind cu ochii albastrii. Din aceasta cauza va avea zile cumplite din partea fiului sau cel mare, Carol II, care in final il va exila pe acesta, rupand aceasta poveste de dragoste care se infiripase intre cei doi. 

         Balcic, inima mea…
          ,,…am avut ca o simtire ca locul acesta ori ma asteptase de totdeauna pe mine, ori ca eu traisem totdeauna in asteptarea lui. Nu mi se pare ca as fi vt aici pentru intaia oara.“                                                         

   Regina Maria a fost legata sufleteste de doua locuri: Balcic si Bran, locuri carora le-a imprimat o amprenta ce se poate vedea si astazi. "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea Regina Maria. Se spune ca Balcicul l-a descoperit cu ajutorul lui Alexandru Satmari, care a insistat ca Regina sa mearga in acea zona in 1924. Un an mai tarziu avea sa inceapa constructia domeniului de la Balcic. An de an domeniul a fost infrumusetat cu constructii si celebrele gradini. Datorita Reginei, in acea perioada Balcicul va cunoaste un avant urbanistic. Primaria improprietareste artistii care veneau vara si pictau aici, iar acestia incep a-si construi case.

        Regina era iubita in Balcic. I se spunea Sultana, vila sa aduce cu constructiile musulmane, avind un turn precum un minaret. Obisnuia sa se plimbe prin oras si sa imparta bani familiilor nevoiase. Usor-usor, poate si din cauza izolarii la care o supusese Carol, Balcicul devine locul sau de refugiu. De aceea, in 1933 cand isi intocmeste testamentul, Regina Maria cere ca dupa moartea sa inima sa ii fie depusa in micuta capela pe care o construise pe malul marii: Stella Maris, iar corpul sa ii fie ingropat la Curtea de Arges, alaturi de ceilalti membri ai Familiei Regale.

     Ce chemare misterioasa a inaltat visul reginei pe o stanca ce iese direct din mare intr-un loc in care la ceasuri de tihna se mai aud rasetele zeilor? Un castel alb cu minaret si cu loc de rugaciune crestina. O colina de pe care gradinile coboara in sase terase  spre mare, revarsand culori si parfumuri in calea ei. Un colt de Eden la mii de kilometri de parcurile englezesti.

      Moartea unei regine

     In ultima parte a vietii a avut parte de morti care-i au marcat viata si existenta si poate, sfarsitul. 

     In 1934 ginerele sau, Alexandru de Iugoslavia va cadea secerat de gloane la Marsilia. Moartea continua sa secere persoane dragi lui Missy, in 1936 a venit randul sorei sale, scumpa Ducky sa moara. Tot in 1936, il pierde si pe scumpul var, la braul caruia ar fi putut domnit peste iubita Anglie. Aceste lovituri sunt simitite din plin de Maria, iar sanatatea sa incepe sa se degradeze este atinsa de boala misterioasa. Se vorbeste de cancer la esofag, ciroza a ficatului si chiar de otravire cu o substana ce conine alcool. Incepand cu 1937 sanatatea sa se deterioreaza si Maria incepe sa scuipe sange. In 1938 pleaca la un sanatoriu in Italia. Se va transfera ulterior la un sanatoriu in Germania. Hitler ii acorda o atenie deosebita, da ordin ca in camera bolnavei sa fie in permanena flori. Starea reginei soare se agraveaza si aceasta isi exprima dorina de a muri in Romania. 17 iulie 1938 este, daca nu data morii, e cel putin a pierderii definitive a cunostinei, in urma unei hemoragii violente. Carol va anuna ca mama sa a murit la Sinaia pe 18 iulie. Moartea reginei a creat un soc in intreaga lume. Henri Prost nota: „Disparitia sa a starnit durere in intreaga natiune. Dintre toi membrii familiei regale, ea era de departe cea mai iubita. Ea reprezenta doar marea regina a razboiului. Ramanea pentru toi obiectul unei profunde veneraii”. Pe 24 iulie 1938 au avut loc funeraliile naionale, funeralii de soldat. Ea a fost inmormantata alaturi de ceilali membri ai familiei regale la Curtea de Arges.

         O alta presupunere asurpa mortii ei, este si aceea ca in urma unor schimburi de focuri intre Carol si Nicolae, fiul cel mic al ei, aceasta s-a aruncat in apararea fiului mai mic, primind glontul in locul lui. Potrivit unor surse regina mama a murit in tren inainte de a ajunge la Sinaia, pe 17 iulie.

          Dupa ce Bulgaria redobadeste Cadrilaterul, in 1940, inima Reginei Maria a fost luata din Balcic si dusa in Bran, celalalt loc la care Regina tinuse foarte mult. Inima se afla intr-o caseta de argint, aflata la randul ei intr-o caseta de aur incrustata cu pietre pretioase.  De aducerea inimii reginei la Bran s-a ocupat printesa Ileana, mostenitoarea castelului Bran. Nici aici nu s-a putut insa odihni. In 1968, regimul comunist trece casetele si inima in patrimoniul asa-zisului tezaur al Romaniei, iar acum se afla, in cladirea Muzeului National de Istorie din Bucuresti. Corpul Reginei se afla inmormantat in biserica Manastirii Curtea de Arges, alaturi de sotul sau, Regele Ferdinand. In prezent, Ministerul Culturii din Romania spune ca inima ramane la muzeu. Regele Mihai a revendicat inima in 2006 si a cerut ca ea sa fie adusa inapoi la Bran si ingropata in firida amenajata in Magura Branului, deoarece Balcicul nu mai este teritoriu romanesc. Ministerul nu o inapoiaza, spunand ca asteapta clarificarea situatiei juridice a Castelului Bran, care a fost retrocedat, in 2007, mostenitorilor printesei Ileana.
       Sfarsit

       Da, Regina Maria a fost altfel. A trait intens, muscand din fructele copacului vietii pana la semintele amare ale cunoasterii. Si binelui, si raului. A crezut in dragoste si i s-a supus cu intelepciunea cu care te supui nasterii sau mortii, pentru ca nu le poti schimba. prin istorie, n-a acceptat un loc secund decat in fata Celui de Sus. Nascuta sa conduca, cu ajutorul Lui a schimbat hotare de tara si gandire, a sfintit locuri, a construit palate, a lasat amintiri si parfum de violete ce razbate din lumea de dincolo la cate-o bataie de aripi de inger. A scris povestea vietii ei. O poveste ca un film de Oscar.
Despre dragoste in vreme de razboi si pace, despre inaltari si caderi, despre slabiciuni barbatesti si curaj de  femeie, despre viata si moarte, dar niciodata despre renuntare ori infrangere. „Viata mea a fost intensa si plina, experientele mele, diverse si cu siguranta deloc serbede, chiar daca  lumina si umbra s-au jucat mereu cu ea. A fost viata unei femei care n-a uitat niciodata ca era femeie, desi de multe ori a avut de jucat rol de barbat.“ Poate aventurile ei galante si copiii facuti din dragoste, in afara unei casnicii cu o fantosa, au scandalizat lumea, dar eroismul ei sigur i-a salvat tara. Atunci cand a sunat al 12-lea ceas al disperarii pentru o Romanie ajunsa cat un timbru pe harta si Cenusareasa a Europei, Regina a devenit  chipul ei si „Irezistibilul ei ambasador“.