Atlantida sau Atlantis- O ţară înfloritoare

           Platon a fost primul istoric ce a vorbit despre aceasta legendara insula, Atlantida, in greaca insula de Atlas. El a pomenit în dialogurile sale de o civilizaţie înfloritoare care locuia pe un continent, sau insulă, sau cetate, numită Atlantida, cu capitala la Poseidonia.  Oraşul era înconjurat cu numeroase şanţuri de apă legate cu poduri şi tuneluri. Atlantida avea o cîmpie fertilă brăzdată de o mulţime de canale transversale, pe care se ridica „un munte nu prea înalt“, din care ţîşneau două izvoare, unul fierbinte şi altul cu apă rece. În cetate erau temple, săli de gimnastică, un mare hipodrom, cazărmi, antrepozite care înconjurau Palatul Regal. Se apreciază la 5-6 milioane de oameni populaţia regatului principal al Atlantidei, o mare forţă militară care putea strînge sub drapel 10.000 de care de luptă şi 1.200 de corăbii de război. Rege era Evenor, care a avut cu Leucipe o fată, Clito, soţia lui Poseidon. Atlas sau Atlant, fiul cel mare, a primit de la Poseidon partea cea mai întinsă şi mai bogată, din centru, care, conform calculelor cercetătorului Rousseau-Liesens, avea o suprafaţă de 160.000 km pătraţi.

           Conform istoricilor, Atlantida a adapostit, in urma cu 11.600 de ani, una din cele mai puternice si mai controversate civilizatii. inzestrati de zei cu puteri miraculoase, cu o inteligenta sclipitoare si cu o capacitate fenomenala de a intelege universul in care traiau, locuitorii Atlantidei si-au depasit foarte repede conditia de pamanteni, asemuindu-se tot mai des chiar cu cei care ii creasera, zeii din Olimp. Aici se banuieste ca a fost inventata pentru prima oara hartia, aici a fost descoperit praful de pusca, iar astronomia a fost recunoscuta drept stiinta exacta. Conform legendei, Zeus - mai-marele zeilor din Olimp -, dezamagit de lipsa de respect a atlantilor si infuriat de faptul ca in cele sapte coline care adaposteau faimoasa civilizatie coruptia isi infipsese radacini adanci in randul conducatorilor, a luat decizia de sterge de pe fata pamantului orice urma a nerecunoscatorilor atlanti. intr-o noapte, intreg continentul a fost maturat de lava vulcanica, iar apoi scufundat sub ape.

Într-o singură zi şi noapte, mari cutremure de pămînt şi inundaţii au distrus Atlantida, scufundînd-o în mare. De zeci de secole, e tot căutată. S-au născut cam 30 de ipoteze cu privire la locul în care s-at fi aflat. A apărut atlantologia, o ştiinţă complexă, care studiază teoriile despre continentul dispărut. Pe fundul Oceanului Atlantic, în apropierea Insulelor Azore, nave special dotate au recuperat un inel de aramă. Puţinătatea dovezilor i-a făcut pe cercetători să se îndepărteze de Oceanul Atlantic, căutînd Atlantida pe tot globul. A fost „localizată“ din Groenlanda pînă în Africa de Sud, din Suedia pînă-n Sahara, Insulele Britanice, Palestina şi Caucaz, Amazonia, Madagascar şi Mongolia. Niciuna dintre aceste ipoteze nu a rezistat însă analizei aprofundate, cu excepţia unei Atlantide cretane, în a cărei capitală, Cnossos, s-au găsit vestigiile unor palate monumentale.

        Astronomul polonez M.M. Kamienski a apreciat că aşa-numita Cometă a lui Galilei s-a ciocnit cu Terra ( 9541 î.Hr.) şi a produs scufundarea Atlantidei. Inginerul german Otto Muck susţine că în Oceanul Atlantic ar fi căzut cu o viteză de 20 km/secundă un meteorit gigant cu diametrul de 10 km. Legenda potopului este arhicunoscută. Această faimoasă catastrofă a lumii antice poate fi întîlnită la majoritatea popoarelor, cu excepţia aborigenilor australieni, a laponilor şi eschimoşilor. Oamenii de ştiinţă admit faptul că la baza mitului a stat un fenomen real, verificabil istoric şi arheologic, uriaşele inundaţii fiind o consecinţă a încălzirii climei după ultima glaciaţiune. Potopul menţionat şi în Vechiul Testament şi apreciat de Vatican că a avut loc acum 13.100 de ani, a lăsat din Atlantida numai „Insula celor 7 cetăţi“. 

       Toate acestea sunt istorisiri mai vechi sau mai apropiate de timpurile noastre. Dar iata ca exista si unele descoperiri stiintifice despre Atlantida. Dovezi istorice arata faptul ca in trecut ar fi existat o astfel de insula, arheologii incercand sa o localizeze in teren. Arheologul grec S. Marinatos, a gasit centrul unui mare oras in care casele s-au pastrat cu toate cele 2 sau 3 etaje ale lor, aratand scene din viata de zi cu zi a atlantilor. Au fost gasite aproape intacte mobilierul si vasele de ceramica, insa nici o urma de ramasite omenesti sau bijuterii. Toate acestea au fost descoperite pe mica insula vulcanica Santorini, din Marea Egee. Multi sunt de parere ca acest vulcan a izbucnit, acoperind si scufundand misteriosul continent Atlantida. Cenusa aruncata in urma exploziei ar fi putut acoperi anumite portiuni ale insulei cu un strat de 30 de metri grosime.
Cercetatorul francez Fouque Ferdinand a descoperit pe insula Tera in Marea Egee un oras ingropat in cenusa vulcanica cu o vechime de peste 3000 de ani. Autorii medievali considerau Atlantida drept un loc real, cunoscand povestea acesteia de la geografii arabi. Ei considerau Atlantida o insula minunata, numita ''insula fericitilor'', ''insula celor 7 orase'' sau ''insula Brendan'', toate marcate pe hartile secolelor XIV-XV.

Platon  (n. cca. 427 î.Hr. — d. cca. 347 î.Hr.) a fost un filozof al Greciei antice, student al lui Socrate și învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceștia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost de asemenea matematician, scriitor al dialogurilor filozofice și fondatorul Academiei din Atena, prima instituție de învățământ superior din lumea occidentală. S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată pe Ariston (descendent al regelui Codros) și ca mamă pe Perictione (dintr-o familie înrudită cu Solon). Numele de naștere al său era Aristocles; Platon a fost o poreclă primită datorită pieptului său lat.