Ignatul - Relatarea unui roman care traieste in Occident

         "De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.

După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!

          Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui și mai ales a borîndăului.

           

  

  N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare.

          Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție.

           Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii. Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital."

Impodobirea bradului de Craciun

      Împodobirea pomului de Crăciun este un obicei, venit din Occident, cel mai probabil de la popoarele germanice. Încetul cu încetul, acesta a intrat în tradiţia creştină pe la jumatatea mileniului trecut, cu diferite semnificatii - forma triunghiulara amintind de Sfanta Treime, iar podoabele simbolizand cunoasterea si bogatia, precum pomul sacru din Eden. Impodobirea bradului sau impodobirea caselor cu crengi de brad sau cu braduti taiati este de asemenea un obicei preluat de catre crestini. În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provinciile Alsacia şi Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, ci mai degrabă ca cea a Anului Nou. De aici tradiţia se extinde în întreaga Franţă, Spania, Italia şi Elveţia. De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obişnuiau să-şi împodobească casele cu ramuri de brad şi de vâsc. Pomul de Crăciun a pătruns mai târziu şi în Orient, prin intermediul catolicismului.
    În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toate şi împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc. Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în oraşele din Germania sfârşitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei ţări.

 Scurt istoric
Mult inaintea crestinatatii, plantele si pomii care ramineau verzi peste iarna aveau o semnificatie speciala pentru oameni in sezonul rece. In vremuri stravechi, oamenii atirnau crengi deasupra usilor si a ferestrelor, pentru a-i feri de vrajitoare, stafii, spirite rele si boala.
In emisfera nordica, cea mai lunga noapte si cea mai scurta zi cad pe 21-22 decembrie, fenomen numit solstitiul de iarna. In trecut, oamenii credeau ca soarele este un zeu, si ca iarna vine in fiecare an pentru ca soarele s-a imbolnavit si a slabit in putere. Ei celebrau solstitiul pentru ca insemna ca soarele, in sfirsitm, va creste din nou si ca vara se va intoarce.
In Roma antica, solstitiul se sarbatorea printr-o manifestatie numita Saturnalia, in onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Romanii stiau ca solstitiul insemna faptul ca in curind ogoarele vor fi verzi si roditoare. Pentru a marca momentul, ei isi ornau casele si templele cu buchete de plante vesnic verzi.
In nordul Europei, misteriosii druizi , preotii anticilor celti, isi decorau templele cu crengi vesnic verzi ca simbol al vietii vesnice, si impodobeau stejarii cu mere aurii.
Germaniei i se atribuie inceputul traditiei impodobirii brazilor de Craciun asa cum o cunoastem noi, cind in secolul 16 crestinii devotati aduceau pomi impodobiti in casele lor. Unii construiau piramide din lemn, le decorau cu crengi de brad si le impodobeau cu luminari.
Se crede ca Martin Luther King, protestantul revolutionar al secolului al 16-lea, a fost primul care a aprins luminari intr-un pom. Mergind intr-o seara spre casa, a fost uimit de frumusetea stelelor care stralucau printre ramurile padurii de conifere, si ajungind acasa, a vrut sa recompuna scena pentru familia sa, inaltind un brad in mijlocul casei si impodobindu-l cu luminari.
Dar traditia pomului de Craciun a fost tirziu adoptata pe continentul american, datorita puritanilor. Primele dovezi ale pomilor impodobiti dateaza din anii 1830 cind imigrantii germani din Pennsylvania au impodobit brazi, aducind traditia din tara lor natala, Germania. Pentru americani bradul de craciun era un simbol pagin si era greu de acceptat.
Europenii preferau brazi mici, de cca 120 cm, pe cind americanii il decoreaza din podea pina in tavan. Traditia germana impunea impodobirea bradului cu mere, nuci, marzipan, pe cind in statele americane se foloseau prajiturele de casa. Pina recent, brazii de Craciun proveneau din paduri. Acum, exista plantatii speciale. Sunt necesari 7 pina la 10 ani pentru a produce un brad de Craciun.
Luminitele pentru brazii de Craciun au fost ideea lui Edward Johnson, asistentul lui Thomas Edison, in anul 1882, si au inceput sa se produca in masa in anul 1890.
In anul 1900, marile magazine au inceput sa isi impodobeasca brazi mari, iluminati.

 Traditii
Bradul se regaseste in numeroase traditii, nu numai de Craciun. Fiind un pom mereu verde, oamenii l-au asociat cu viata, trainicia, siguranta, prietenia si l-au inclus in toate evenimentele importante ale vietii.
La nastere, se obisnuia ca fiecarui copil sa i se daruiasca un brad, in natura, care ii devenea "frate" si pe care trebuia sa il ingrijeasca pana la moarte.
La nunta, inca exista obiceiul impodobirii unui brad cu ornamente din hartie si fructe, de obicei in curtile casei de la tara. In jurul bradului se organizeaza o mica petrecere care are menirea de a le ura casa de piatra celor care se casatoresc.
In prezent este cel mai indragit obicei de Craciun, datorita simbolurilor care i se asociaza: iubire (pentru ca este impodobit de intreaga familie), bucurie si fericire (pentru ca sub el sunt puse cadourile), magie (se spune ca Mos Craciun nu vine in casele unde nu e brad), viata, trainicie si sanatate (pentru ca este mereu verde, chiar si cand afara e zapada). Practic, bradul a devenit centrul sarbatorilor.

Bradul la români
Este de putini cunoscut insa, ca si dacii aveau un cult pentru brad, dar cu inteles total diferit. Bradul era un copac ritual care era taiat la moartea cuiva. Obiceiul inca s-a pastrat in regiuni din Oltenia si sudul Banatului.
Dacii nu faceau asta din tristete, ci din contra, pentru ei moartea era o sarbatoare iar nasterea, prilej de tristete. Prin moarte ei treceau dincolo, la Zamolxis, iar bradul era un semn al "nuntii mortului", care poate fi interpretat drept unirea raposatului cu natura.
Pomul, impodobit aidoma cu cel germanic (adica fructe, flori, panglici) are cam acelasi inteles, de pom al vietii. Simbolul se regaseste de altfel in foarte multe piese de arta populare, precum covoarele sau alte tesaturi.

Sarbatoarea Craciunului pe glob

Traditiile de Craciun sunt multe si difera de la tara la alta. Unele se aseamana cu cele din Romania, alte par de-a dreptul bizare. In orice colt al lumii insa, sarbatoarea Nasterii Domnului este un moment in care familia petrece impreuna in fata unei mese imbelsugate. Indiferent cât de diferite sunt pregătite, Sărbătorile din această perioadă a anului, sunt printre singurele care unesc creştinii din întreaga lume. De multe ori, obiceiurile nu coincid nici măcar la nivelul unei regiuni, cu atât mai puţin la nivelul mai multor state.

In Finlanda familiile se reunesc pentru a petrece Craciunul, cea mai importanta sarbatoare a anului. Seara, in jurul orei 17.00, familiile pleaca la biserica pentru slujbe speciale in care se aprind lumanari la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumanari ce lumineaza noaptea este una pe care cu greu o poti uita.
In Ajunul Craciunului, copiii asteapta sosirea lui Mos Craciun care pune mereu aceeasi intrebare: `Sunt cumva copii cuminti aici?`. Raspunsul entuziasmat este, bineinteles, acelasi `Da`! Mosul are o desaga plina de cadouri, iar in timp ce `slujitorii` lui il ajuta sa le imparta, el povesteste celor mici despre calatoria grea pe care o face din Laponia.

În Islanda, ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic (scratch cards), iar, dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25 decembrie când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe 26 cel de al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi 'Al treisprezecelea' şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul Moş Crăciun se întoarce la casa lui.

În Suedia, cea mai importanta zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun.

Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi ai casei în jurul bradului, şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul şi-l dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe.

În Elveţia, Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este 'Parada ridichilor luminate', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme.

Crăciunul în Alaska
Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie. Se fac vizite, să împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat, plăcinte de peşte sau dulciuri. De obicei, copii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât mai lung,pentru a fi văzuţi de la depărtare.

Crăciunul în Rusia
Dacă până acum 20 de ani Crăciunul nu era recunoscut de comunişti, în ultima vreme, ruşii au început să înlocuiască concertele religioase de Sărbători cu un Festival al Iernii, într-un stil mai modern, pe placul tinerilor. Au rămas însă şi obiceiuri păstrate atât în Moscova, cât în special, în zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg ce calendarul creştin-ortodox vechi.
După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat produse lactate sau provenind de la animale, începe un festin, în care se pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol, din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea merge la biserici, decorate cu flori şi instalaţii luminoase.

Crăciun pe ritm de raggae
În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cele clasice sunt adaptate stilului jamaican. În loc de cină, cea mai importantă masă de Crăciun este cea de prânz, ocazie cu care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, ore şi legume. 

Masa de Craciun in Cuba
Masa traditionala inseamna pentru cubanezi friptura de porc, fasole neagra servita cu orez si plante traditionale (Yuca) sub forma de piure. Familiile numerose se reunesc si, intr-o groapa sapata in pamant si plina de carbuni acoperiti cu frunze de bananier, frig un porc intreg. Familiile (care in Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toata noaptea pe muzica traditionala.

Un Crăciun la tricou, în Australia
Chiar dacă în această perioadă temperaturile ajung până la 30 de grade, atmosfera de Crăciun nu cunoaşte intimidare. În ceea ce priveşte masa tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de porc. De regulă, desertul este format dintr-o plăcintă de prune în care se pune un mic răvaş, care să aducă noroc celui care-l găseşte.
Din 1937, în Melbourne a apărut o nouă tradiţie pentru ajunul Crăciunului. Australienii se strâng în diferite zone ale oraşului şi cântă colinde. Fiecare persoană are aprinsă o lumânare, iar evenimentul este cunoscut sub numele de "Carols by Candlelight".

Crăciunul pe plajă, în Noua Zeelandă

 Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile de sărbători. Crăciunul este combinat cu vacanţa de vară, iar familiile obişnuiesc să plece la plajă. Personajul cel mai iubit de copii este Tata Crăciun, îmbrăcat în haina roşie. În ultimii 30 de ani acesta a început să fie cunoscut sub numele de Moş Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană a personajului.
Primele tradiţii de Crăciun în Noua Zeelandă au apărut odată cu coloniştii englezi, din secolul 18. Cina tradiţională este formată din friptură de curcan, cu legume şi sos, iar la desert se pregăteşte o budincă specială, preparată din bezea, kiwi, căpşuni şi frişcă. Pentru că aici nu cresc brazi, copacul decorat de Crăciun poartă numele de "Pohntokawa".

In China ziua de 25 decembrie nu este o sarbatoare legala. Un mic procent de chinezi se considera neoficial crestini si il sarbatoresc in privat. Dar multi altii care nu se considera crestini au adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitarile, decorarea casei etc. Ornamentele pentru “Brazii Luminii” sunt facute din hartie si au forme de flori, lampioane si siraguri. In speranta ca Dun Che Lao Ren (Mos Craciun cel Batran) vine si pe la ei, copiii aseaza langa brad ciorapi din muselina, o tesatura fine din matase si bumbac.

In Japonia, doar 1% din populatie crede in Isus si nu este o sarbatoare nationala. Cu toate acestea, cei mai multi janonezi sarbatoresc Craciunul. Decoreaza magazinele, casele, isi ofera cadouri, mananca o prajitura specifica sarbatorii, cu capsuni si crema de vanilie. Ba chiar au si un calugar budist, Hotei-osho, care joaca rolul lui Mos Craciun. Copiii trebuie sa fie cuminti pentru ca se spune ca el are ochi si la ceafa si ii urmareste tot timpul. Nu toti copiii il agreaza pe Hotei-osho si cred ca Mos Craciun si renul cu nasul rosu le aduc cadourile.

Desi doar 3% din populatie este crestina, in India Craciunul este o sarbatoare nationala. Insusi presedinta tarii Pratibha Devisingh Patil il serbeaza. Elevii si studentii au o vacanta cu ocazia Bada Din (ziua cea mare de Craciun). Din cauza climei si temparaturiilor ridicate, in locul brazilor ei decoreaza copacii de mango sau banane cu felinare. Umplu bisericile cu Poinsettia, niste flori rosii la noi denumite Craciunite. Ofera cadouri atat apropiatilor, cat si saracilor. In sudul Indiei, crestinii pun mici lampi pe acoperisurile si peretii caselor, la fel cum fac hindusii in timpul festivalului Diwali. 

Evreii din Israel sarbatoresc Hanukkah in locul Craciunului crestin. Dar in teritoriile palestiniene si nu numai (Bethleem, Nazaret) exista o minoritate de crestini care sarbatoresc Craciuniul.

Mexicanii au multe traditii comune cu populatia din Spania. Sarbatoarea de Craciun se numeste La Posada si incepe pe 8 decembrie cu “Imaculata Conceptie”. Timp de 9 zile, grupuri de oamenii se plimba din casa in casa purtand imaginea Mariei cu Iosif cautand un adapost pentru nasterea lui Isus. La fiecare casa unde se opresc participa la

jocul cu Pinata, o jucarie atarnata de un copac, umpluta cu fructe si dulciuri, pe care copiii trebuie sa o sparga prin lovituri. Simbolul Craciunului este floarea rosie a Craciunitei. Copiii cuminti primesc cadouri de la Cei 3 Magi pe 6 ianuarie. Au liber de la scoala in aceasta zi.

Tradiţie neobişnuită în Portugalia
În dimineaţa zilei de Crăciun, la masă se pun farfurii şi tacâmuri suplimentare, pentru sufletele persoanelor decedate din familie. Se pun porţii de mâncare pentru acestea, astfel încât să aducă binecuvantare şi noroc pentru anul următor.
Pe 24 decembrie, copiii aşează încăltămintea lângă şemineu, în care pun morcovi. Scopul lor este de a-l atrage pe calul Bătrânului Înţelept care le va aduce, peste noapte, cadouri şi dulciuri. În noaptea de Crăciun familiile merg la Biserică pentru o slujbă specială, ce poartă numele de "Missa do galo".

Crăciunul în Slovacia
Brazii se împodobesc, de obicei, în Ajunul Crăciunului. Se merge la biserică, iar după slujbă se serveşte şi tradiţionala cină. Felurile de mâncare consistă în două feluri principale: supă şi saladă de cartofi şi peşte. Ca desert se serveşte "Lok'e", un desert pregătit din orez, stafide şi mac. După masa de Crăciun se împart şi cadourile.
 

Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le amplasează, în seara sfântă, sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Naşterii Mântuitorului. Fiindcă australienii nu au zăpadă, Moşul nu poate veni cu sania trasă de reni, aşa că aceasta a fost înlocuită de o caleaşcă cu opt canguri.

Cum se spune "Sărbători Fericite" sau "Crăciun Fericit" în:

China (cantoneză): Gun Tso Sun Tan'Gung Haw Sun

Rusia: Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom

Franţa: Joyeux Noel

Grecia: Kala Christouyenna

Irak: Idah Saidan Wa Sanah Jadidah

Italia: Buone Feste Natalizie

Polonia: Wesolych Swiat Bozego Narodzenia or Boze Narodzenie

Spania: Feliz Navidad

Turcia: Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun

Vietnam: Chuc Mung Giang Sinh

Indonezia: Selamat Hari Natal

Hawaii: Mele Kalikimaka ame Hauoli Makahiki Hou

Etiopia: Melkin Yelidet Beaal

Scrisoare catre Mos Craciun

Trăieşte într-un Boeing 727 - amenajat ca locuinţă

  Joanne Ussary a cumpărat un Boeing 727 uzat. Ea a plătit 2.000 $ pentru avion; acesta a mai costat-o 4.000 $ ca să-l deplaseze şi 24.000 $ să-l renoveze.  

          A obţinut o grămadă de lemn, dar şi un sistem foarte special de ferestre, cu 24.000$.  O foarte bună investiţie - toată această sumă de 30.000 $. Scările se deschid cu o telecomandă de garaj; una din sălile de baie a rămas originală. 

Mai e şi un jacuzzi . . . în carlingă.   
         Casa Boeing face acum parte dintr-o colecţie încadrată în categoria *transformări creative*. Are o vedere spectaculară !

Semnificatia emotiilor in vise

 TEAMĂ

Când visaţi că vă este teamă, înseamnă că aveţi îndoieli cu privire la propria persoană şi vă simţiţi stângaci. Poate vi se pare că nu aveţi lucrurile sub control.

FURIE

Furia din vise vă avertizează că vă veţi afla într-o situaţie neplăcută şi tensionată. Se poate ca apropiaţii să vă dezamăgească.

Sau poate vă exprimaţi doar în vise furia pe care nu îndrăzniţi să o exprimaţi într-o anumită situaţie.

Dacă aţi visat că alţii sunt supăraţi pe dumneavoastră, poate însemna că încercaţi să câştigaţi afecţiunea unor persoane pe care le-aţi dezamăgit.

DISPERARE

Dacă visaţi că sunteţi disperat, vă veţi confrunta la serviciu cu situaţii dificile şi dure.

Dacă visaţi că altcineva este disperat, înseamnă că persoanele apropiate dumneavoastră se vor găsi în situaţii dificile şi nefericite.

STINGHEREALĂ

În vise, stinghereala simbolizează slăbiciuni ascunse, teamă şi o lipsă de încredere în sine.

FRUSTRARE

Dacă aveţi sentimente de frustrare în vise, înseamnă că aveţi probleme în a face faţă unei anumite situaţii din viaţa reală. Poate sunteţi îngrijorat cu privire la cum să soluţionaţi respectiva situaţie, dar pur şi simplu nu ştiţi în ce direcţie să continuaţi.

FERICIRE

Chiar dacă visaţi că sunteţi fericit, aceste vise înseamnă de obicei exact opusul. Poate vă consolaţi pentru o întâmplare tristă sau o situaţie stresantă din viaţa reală.

GELOZIE

Dacă visaţi că sunteţi gelos pe cineva, înseamnă că probabil v-aţi transferat sentimentele din realitate în vise. Poate ar trebui să vă concentraţi pe propria persoană şi să vă recunoaşteţi adevărata valoare.

BUCURIE

Când visaţi că sunteţi bucuros, înseamnă că aţi transferat sentimentele din realitate în vis. Visele simbolizează armonia între prieteni şi persoanele iubite.

DURERE

Durerea este un avertisment că sunteţi prea dur cu dumneavoastră înşivă cu privire la o situaţie pe care nu aţi putut-o schimba. Totodată, ea poate fi avertisment cu privire la o durere fizică reală.

PARANOIA

Dacă visaţi că sunteţi paranoic, s-ar putea să aveţi ezitări în a progresa cu o anumită situaţie sau relaţie. Se poate să nu fiţi pregătit pentru un pas atât de mare şi de aceea vă temeţi şi sunteţi suspicios.

SUFOCARE

Dacă visaţi că vă sufocaţi, înseamnă că trăiţi o stare de anxietate cu privire la o relaţie sau la o anumită situaţie.

RESPINGERE

Dacă dumneavoastră sunteţi cel care respinge ceva în vis, înseamnă că vă confruntaţi cu sentimente sau situaţii de care doriţi să scăpaţi.

Dacă visaţi că dumneavoastră sunteţi cel respins, înseamnă că nu vă cunoaşteţi valoarea şi v-aţi distanţat de ceilalţi.