Micile secrete ale marilor oameni de stat

Vorbind despre personalitatile care au scris istoria omenirii, obisnuim sa le asezam pe un piedestal, atribuindu-le puteri uluitoare. Dar  chiar si aceste individualitati cvasisacrosancte au fost, in viata particulara, oameni obisnuiti, cu bunele si relele lor. Au avut si ei slabiciuni si vicii, ba au dovedit, uneori, comportamente scandaloase, ascunse cu grija de ochii opiniei publice. Insa adevarul, mai devreme sau mai tarziu, a iesit la iveala, stirbind poleiala gloriei lor...

 WINSTON CHURCHILL si „sinistra confederatie evreiasca”

Calitatile sale de politician si orator au fost unanim recunoscute si nu-i de mirare ca, intr-un sondaj realizat de BBC, Winston Churchill a fost declarat „cel mai mare britanic al secolului XX”. Nu exista nici un dubiu ca retorica sa, cultura sa vasta, il situeaza deasupra oricarui alt politician contemporan si multi cunosc cel putin doua dintre nenumaratele sale vorbe de duh. Si totusi, acest laureat al premiului Nobel pentru Literatura, acest eliberator al popoarelor de sub opresiunea hitlerista sau japoneza, nu a fost cu nimic mai putin rasist decat marele sau dusman, Hitler. „Nu admit ca pieilor rosii din America sau populatiei negroide din Australia li s-ar fi facut un mare rau din cauza ca o rasa superioara, cea alba, le-a luat locul”.

Nu, nu este un fragment din Mein Kampf, ci declaratia lui Churchill la lucrarile Comisiei Regale asupra Palestinei, din 1937. Ca presedinte al Consiliului Aviatiei, el era si mai transant: „Nu inteleg discutiile despre folosirea gazelor de lupta. Sunt total de acord cu folosirea gazelor toxice impotriva unor triburi de salbatici.” In fine, o declaratie care l-ar fi putut trimite la Nürnberg, daca s-ar fi aflat de partea gresita a baricadei: „Evreii, patrunzand in orice tara din lume, intra in viata sociala a acesteia si se considera cetateni ai ei. Dar exista o Internationala evreiasca, o sinistra confederatie formata din evrei persecutati in tarile unde au crescut. Acesti oameni si-au uitat propria religie si conspira pentru distrugerea civilizatiei iar conspiratia lor mondiala nu inceteaza sa se dezvolte”, scria el, referindu-se la evreii din conducerea URSS, in primul rand la Trotki, in articolul „Sionism contra bolsevism”, publicat in Illustrated Sunday Herald, in februarie 1920.

Vicii la Casa Alba - THOMAS JEFFERSON

Ipocrizia a constituit un defect de care Thomas Jefferson, renumitul om politic american, n-a fost strain. El tuna si fulgera impotriva casatoriilor dintre albi si negri dar asta nu l-a impiedicat sa faca mai multi copii cu o superba mulatra – despre legatura lor scandaloasa ati putut citi de altfel chiar in paginile revistei noastre. „Amestecul de negri si albi produce o degradare morala pe care nici un patriot adevarat, nici un iubitor al virtutilor neamului omenesc, nu o poate accepta”, sustinea Jefferson, in vreme ce era indragostit lulea de sclava sa de culoare, Sally Hemings, sora vitrega a raposatei lui sotii.

Desigur, politicianul a negat tot timpul zvonurile legate de aceasta relatie nepotrivita, ca pe niste minciuni ale adversarilor sai din Congres, dar in zilele noastre, testele ADN au demonstrat ca cel putin doi dintre copiii nascuti de Sally erau ai lui Jefferson. 

La fel de scandalos a fost comportamentul unui alt presedinte american, Andrew Johnson. Vicepresedinte in timpul mandatului lui Abraham Lincoln, el era de origine umila si ii dispretuia profund pe membrii „aristocrati” ai Congresului, multi latifundiari bogati din Sud, carora le reamintea mereu ca-si datoreaza averea muncii oamenilor simpli, din randurile carora facea parte si familia lui. Prieten devotat al paharului, Johnson a depus juramantul ca presedinte, dupa asasinarea lui Lincoln, desi era beat crita. 

Din cauza comportamentului lui scandalos, Congresul a incercat sa-l demita in doua randuri, dar a esuat. Lui „dabaliu” nu i-a pus nimeni fiola...

HITLER, un gainar pus pe capatuiala

Cercetari recente efectuate in arhivele germane demonstreaza ca Adolf Hitler, „politicianul incoruptibil” si considerat deasupra oricarui interes material, in dorinta lui de a asigura suprematia ariana, „vizionarul” macinat de patima pentru implinirea unui ideal (absurd, de altfel), a fost in realitate un gainar marunt, care se bucura ori de cate ori avea prilejul sa puna ceva bani deoparte, pacalind statul. 
Astfel, pana sa devina cancelar al Germaniei, el avea la fisc o datorie de 405,500 milioane marci (circa 6,3 milioane dolari la paritatea de azi). Din fericire pentru el, atunci cand a devenit cel mai puternic om din stat, datoriile i s-au sters, ca prin farmec.
Autorul acestei scapari a fost un functionar care s-a facut ca „uita” sa-l mai scrie in registrul datornicilor. Omisiunea i-a fost rasplatita cum se cuvine: pe tot timpul regimului hitlerist si multi ani dupa aceea, pana cand s-a descoperit frauda, el a primit o pensie speciala, de 2000 marci pe luna (o suma uriasa, daca avem in vedere ca un profesor era platit cu 400 marci pe luna!