Jay Leno, politica si inteligenta unei adorabile fetite

Micile secrete ale marilor oameni de stat

Vorbind despre personalitatile care au scris istoria omenirii, obisnuim sa le asezam pe un piedestal, atribuindu-le puteri uluitoare. Dar  chiar si aceste individualitati cvasisacrosancte au fost, in viata particulara, oameni obisnuiti, cu bunele si relele lor. Au avut si ei slabiciuni si vicii, ba au dovedit, uneori, comportamente scandaloase, ascunse cu grija de ochii opiniei publice. Insa adevarul, mai devreme sau mai tarziu, a iesit la iveala, stirbind poleiala gloriei lor...

 WINSTON CHURCHILL si „sinistra confederatie evreiasca”

Calitatile sale de politician si orator au fost unanim recunoscute si nu-i de mirare ca, intr-un sondaj realizat de BBC, Winston Churchill a fost declarat „cel mai mare britanic al secolului XX”. Nu exista nici un dubiu ca retorica sa, cultura sa vasta, il situeaza deasupra oricarui alt politician contemporan si multi cunosc cel putin doua dintre nenumaratele sale vorbe de duh. Si totusi, acest laureat al premiului Nobel pentru Literatura, acest eliberator al popoarelor de sub opresiunea hitlerista sau japoneza, nu a fost cu nimic mai putin rasist decat marele sau dusman, Hitler. „Nu admit ca pieilor rosii din America sau populatiei negroide din Australia li s-ar fi facut un mare rau din cauza ca o rasa superioara, cea alba, le-a luat locul”.

Nu, nu este un fragment din Mein Kampf, ci declaratia lui Churchill la lucrarile Comisiei Regale asupra Palestinei, din 1937. Ca presedinte al Consiliului Aviatiei, el era si mai transant: „Nu inteleg discutiile despre folosirea gazelor de lupta. Sunt total de acord cu folosirea gazelor toxice impotriva unor triburi de salbatici.” In fine, o declaratie care l-ar fi putut trimite la Nürnberg, daca s-ar fi aflat de partea gresita a baricadei: „Evreii, patrunzand in orice tara din lume, intra in viata sociala a acesteia si se considera cetateni ai ei. Dar exista o Internationala evreiasca, o sinistra confederatie formata din evrei persecutati in tarile unde au crescut. Acesti oameni si-au uitat propria religie si conspira pentru distrugerea civilizatiei iar conspiratia lor mondiala nu inceteaza sa se dezvolte”, scria el, referindu-se la evreii din conducerea URSS, in primul rand la Trotki, in articolul „Sionism contra bolsevism”, publicat in Illustrated Sunday Herald, in februarie 1920.

Vicii la Casa Alba - THOMAS JEFFERSON

Ipocrizia a constituit un defect de care Thomas Jefferson, renumitul om politic american, n-a fost strain. El tuna si fulgera impotriva casatoriilor dintre albi si negri dar asta nu l-a impiedicat sa faca mai multi copii cu o superba mulatra – despre legatura lor scandaloasa ati putut citi de altfel chiar in paginile revistei noastre. „Amestecul de negri si albi produce o degradare morala pe care nici un patriot adevarat, nici un iubitor al virtutilor neamului omenesc, nu o poate accepta”, sustinea Jefferson, in vreme ce era indragostit lulea de sclava sa de culoare, Sally Hemings, sora vitrega a raposatei lui sotii.

Desigur, politicianul a negat tot timpul zvonurile legate de aceasta relatie nepotrivita, ca pe niste minciuni ale adversarilor sai din Congres, dar in zilele noastre, testele ADN au demonstrat ca cel putin doi dintre copiii nascuti de Sally erau ai lui Jefferson. 

La fel de scandalos a fost comportamentul unui alt presedinte american, Andrew Johnson. Vicepresedinte in timpul mandatului lui Abraham Lincoln, el era de origine umila si ii dispretuia profund pe membrii „aristocrati” ai Congresului, multi latifundiari bogati din Sud, carora le reamintea mereu ca-si datoreaza averea muncii oamenilor simpli, din randurile carora facea parte si familia lui. Prieten devotat al paharului, Johnson a depus juramantul ca presedinte, dupa asasinarea lui Lincoln, desi era beat crita. 

Din cauza comportamentului lui scandalos, Congresul a incercat sa-l demita in doua randuri, dar a esuat. Lui „dabaliu” nu i-a pus nimeni fiola...

HITLER, un gainar pus pe capatuiala

Cercetari recente efectuate in arhivele germane demonstreaza ca Adolf Hitler, „politicianul incoruptibil” si considerat deasupra oricarui interes material, in dorinta lui de a asigura suprematia ariana, „vizionarul” macinat de patima pentru implinirea unui ideal (absurd, de altfel), a fost in realitate un gainar marunt, care se bucura ori de cate ori avea prilejul sa puna ceva bani deoparte, pacalind statul. 
Astfel, pana sa devina cancelar al Germaniei, el avea la fisc o datorie de 405,500 milioane marci (circa 6,3 milioane dolari la paritatea de azi). Din fericire pentru el, atunci cand a devenit cel mai puternic om din stat, datoriile i s-au sters, ca prin farmec.
Autorul acestei scapari a fost un functionar care s-a facut ca „uita” sa-l mai scrie in registrul datornicilor. Omisiunea i-a fost rasplatita cum se cuvine: pe tot timpul regimului hitlerist si multi ani dupa aceea, pana cand s-a descoperit frauda, el a primit o pensie speciala, de 2000 marci pe luna (o suma uriasa, daca avem in vedere ca un profesor era platit cu 400 marci pe luna!

TOP 10 constructii ciudate

10. Capela Reconcilierii
Minimalista Capela a Reconcilierii, din Berlin, este un simbol al reuniunii Germaniei de Est cu Germania de Vest, fiind plasata chiar pe fostul teritoriu neutru, de tranzit, dintre cele doua tari, inainte de 1989. Este prima cladire publica de lut din Berlin si singura biserica ridicata din pamant batatorit din Germania, fapt ce o claseaza printre cele mai moderne exemple ale unor asemenea tehnici de constructie.

Intrebuintarea pamantului batatorit in aceasta cladire a implicat o mixtura compacta de soluri cu nisip, prundis si argila, mixtura introdusa intr-o rama care modeleaza forma peretelui, facandu-l foarte solid. Cladirea, de forma ovala, proiectata de arhitectii Rudolf Reitermann si Peter Sassenroth, a fost terminata in 2000 si consta dintr-un miez de pamant batatorit, inconjurat de o structura intermitenta de lujeri din lemn.

9. Taos, satul de pamant din New Mexico
Este vorba despre un sat istoric din argila nisipoasa aflat in Taos, New Mexico, ce gazduieste cladiri de culoare maro-roscat, cu mai multe etaje, care sunt locuite de peste 1000 de ani. A fost, probabil, construit in jurul anului 1000 d.Hr., iar in prezent adaposteste 150 de locuitori. Este vorba despre cea mai mare structura sateasca multietajata inca existenta, ale carei cladiri de pamant au pereti grosi de pana la un metru.

Casele de aici sunt formate, in general doua camere, dintre care una este destinata somnului si traiului, iar cealalta gatitului, mancatului si depozitarii. In vechime, intregul sat era izolat de restul lumii printr-un zid inalt, cu o singura intrare. Acum scurtat, zidul era in trecut mult mai masiv, pentru a oferi protectie impotriva triburilor inamice ale americanilor nativi de aici. Raul care curge prin sat serveste drept sursa principala de apa pentru baut si gatit.


8. Casele Hakka din China
Locuintele Hakka sunt cladiri de pamant, construite de catre poporul cu acelasi nume, care si-a inceput imigrarea in sudul Chinei din partea nordica a tarii, in secolul al XVII-lea. Aceste case rotunde, din pamant batatorit, au fost ridicate in scopuri defensive, cu o singura intrare si fara ferestre la nivelul solului. Cele mai mari case Hakka acopereau 40.000 metri patrati, iar majoritatea celor care stau in picioare astazi acopera suprafete de cate 10.000 metri patrati. Stilul de arhitectura din pamant Hakka este unic pe teritoriul Chinei.

Materialele folosite in acest stil arhitectural pot fi caramida, piatra sau pamantul batatorit, cel din urma fiind cel mai des intalnit. Peretii exteriori ai acestor cladiri au, in general, grosimea de un metru, iar intreaga cladire poate fi inalta de 3 sau 4 etaje. Turete erau, adeasea, construite aditional, pentru a spori aria de capacitate defensiva. Forma rotunda a peretilor, care a devenit populara pentru mai multe constructii de mai tarziu, a adaugat valoare defensiva fortificatiilor, reducand efectul artileriilor. Un fort Hakka putea rezista unui asediu prelungit, fiind foarte bine dotat cu grane si avand o sursa interna de apa. Casele Hakka aveau si propriile sisteme, sofisticate, de canalizare.

7. Eartheaven
Este vorba despre o comunitate sateasca ecologista dintr-o padure de munte situata in Black Mountain, in apropiere de Asheville, Carolina de Nord, S.U.A. Comunitatea din Eartheaven se preocupa de bunastarea oamenilor si a planetei, practicand si propovaduind educatia si traiul intr-o lume pacifista si prietenoasa cu mediul si animalele salbatice.

Cea mai inedita trasatura din acest loc o reprezinta constructiile, atat cele comunitare, cat si locuintele, care sunt construite numai din materiale naturale, imbinate cu pamant. Fondat in 1994, Eartheaven se intinde pe o suprafata de 320 de acri.

6. Moscheea Dijinguere Ber
... din orasul Timbuktu, a fost construita intre anii 1324 si 1327, de catre imparatul din Mali, Mansa Musa, dupa intorcerea acestuia din Hajj, pelerinajul anual la Mecca, orasul sfant al musulmanilor. Moscheea este atribuita arhitectului Abu Ishq al-Saheli. Asemenea celor mai multe cladiri stravechi din oras, constructia a trecut prin stadii succesive de dezvoltare si reparatii. Asa cum arata astazi, planul moscheei consta dintr-un sanctuar rectangular cu o curte interioara mica in capatul nordic si o curte externa mare in portiunea vestica. Cea mai veche parte a moscheei este considerata cea din vestul sanctuarului.

Aici se gasesc arcade construite din calcar, care suporta acoperisul, o caracteristica nemaintalnita nicaieri in Africa de Vest dinaintea perioadei coloniale. Dijinguere Ber are doua turnuri, unul conic, cu excrescente din lemn de salcam, la exterior, si un minaret adiacent, aflat in curtea interioara. Dijinguere Ber este considerata cea mai veche constructie musulmana a orasului Timbuktu, iar in trecut este posibil sa fi fost separata de restul localitatii. Moscheea este realizata, in cea mai mare proportie, din caramizi de pamant, acoperite cu un strat de argila, cu rol de netezire.


5. Glaoui Kasbah din Maroc
Un kasbah sau Qassabah este o portiune districtuala a unui oras islamic, sau o fortareata. El servea, in trecut, drept resedinta pentru seicii locali si avea rolul de aparare atunci cand orasul era atacat. Este si cazul kasbahului Taourirt, construit din pamant si argila, un fost palat al familiei Glaoui si principala atractie a orasului marocan Ouarzazate. Aceasta fortareata cu 300 de camere, partial restaurata, marcheaza jonctiunea a trei rauri - Dades, Draa si Ziz - precum si locul de rascruce al multor rute de caravane.

In timp ce liderii Glaoui, cunoscuti sub denumirea de "caid", nu au locuit niciodata in opulentul palat, kasbahul lor din Taourirt a gazduit candva sute de oameni. Fortareata din lut a fost construita de Ahmed Amghar, dintr-un amestec de argila si paie, la care s-au adaugat unele decoratii sau modelari geometrice, observabile in portiunile superioare ale peretilor. Kasbahul este unul dintre cele mai vizitate monumente din Ouarzazate, accesul costa 20 de drahme de persoana, iar locul a reprezentat platoul de filmare al multor scene cinematografice, de-a lungul anilor.

4. Citadela din Rayen
Demult parasita, citadela din Rayen este un oras antic complet, bine prezervat cu toate elementele sale, intre care se numara locuinte, magazine, bazaruri, unitati militare, piete, fortarete, cladiri religioase, grajdiuri si scoli. Citadela este situata in sud-vestul orasului Rayen, in provincia Kermna, si este considerata cea mai mare si mai veche structura de pamant (ramasa in picioare) din Iran.

Monumentul dateaza din era Sassanida, cuprinsa intre anii 224 si 651 d.Hr., si acopera o suprafata de 20.000 de metri patrati, ramanand un simbol al fortaretei rezidentiale din vremurile antice. Arg-e Rayen a fost locuit pana acum 150 de ani.


3. Marea Moschee din Djenne
Pozitionata pe valea raului Bani, in orasul Djenne, din Mali, Marea Moschee este cea mai mare cladire de lut din lume, considerata de multi arhitecti, in ciuda influentelor islamice, realizarea de capatai a stilului arhitectural Sudano-Sahelian. Moscheea a fost ridicata pe ruinele unei foste constructii similare, din secolul XIII, cea pe care o putem admira astazi datand (numai) din anul 1907. Impozanta cladire este centrul comunitatii din Djenne, dar reprezinta si una dintre cele mai emblematice entitati arhitecturale din Africa. Construirea noii moschei a inceput in 1906, din ordinul administratiei franceze a orasului si s-a savarsit un an mai tarziu. Peretii Marii Moschei sunt fauriti din blocuri de pamant uscate la soare, imbinate cu mortar pe baza de pamant si imbracati intr-un invelis de argila care ii ofera cladirii un aspect fin, nivelat.

Peretii sunt decorati cu o multime de lemne din trunchiuri de palmieri, denumite "toron", care ies 60 de centimetri in afara constructiei si servesc drept schele in operatiunile de restaurare. Intreaga structura este ridicata pe o platforma patrata, cu latura de 75 de metri si inalta de 3 metri. Platforma este accesibila prin 6 seturi de scari, decorate cu mici protuberante. Planul general al cladirii are forma de trapez, peretele de rugaciune sau qibla se afla cu fata spre Mecca, iar peretii exteriori ai moscheei masoara aproximativ un metru in grosime. Din 1907 pana in prezent Marea Moschee din Djenne a ramas la fel, putine ajustari fiind aduse constructiei, iar acelea numai la nivelul fatadei. Intreaga comunitate din Djenne este implicata activ in mentenanta constructiei printr-un festival anul unic, ce implica muzica si festin, dar al carui principal obiectiv este repararea portiunilor depreciate ale moscheei. Regiunile istorice din Djenne, inclusiv Marea Moschee au fost declarate, in 1988, Patrimoniu Mondial UNESCO.


2. Arg-e Bam din Iran
Este vorba despre ceea ce a insemnat, candva, cea mai mare constructie din pamant si argila din lume, localizata in Bam, un oras din provincia Kerman, aflat in sud-estul Iranului. Enorma citadela situata pe Drumul Matasii a fost construita inaintea anului 500 i.Hr. si a fost intrebuintanta pana in 1850 d.Hr. Nu se stie cu exactitate de ce a fost abandonata. Pe vremuri, constructia era o fortareata de mari dimensiuni, in a carei inima se afla citadela - dar, din pricina aspectului impresionant al acesteia, intreaga fortareata a devenit cunoscuta drept Citadela Bam. Zona pe care se intindea citadela Bam avea o suprafata de aproximativ 180.000 metri patrati si era inconjurata de un zid gigantic, inalt de 6-7 metri si lung de 1.815 metri, strajuit de 67 de turnuri.

Cu adevarat remarcabile la aceasta constructie sunt turnurile "prinzatoare de vant". Este vorba despre structuri care ies din cladiri pentru a intercepta curentii de aer si a-i directiona inspre constructii, ca un fel de sistem rudimentar de aer conditionat. Uneori, aerul era barbotat printr-un bazin cu apa din cladire, pentru a fi racit si curatat de praf. Diferite tipuri de turnuri de vant au fost utilizate pentru cladiri diferite. De exemplu, exista 4 turnuri directionale de vant pentru cladirile mai mari si mai importante, capabile sa capteze vantul omnidirectional si sunt turnuri unidirectionale pentru cladirile mai mici. Cutremurul din 2003 din Iran a distrus mai mult de 80% din citadela aflata pe lista siturilor UNESCO.


1. Shibam - Manhattan-ul desertului
Se poate spune despre Shibam, din Yemen, ca este orasul primilor zgarie-nori ai lumii, Manhattan-ul desertului. Cu secole inainte ca americanii din New York si Chicago sa ridice primii zgarie nori, Orientul Mijlociu excela, in felul sau, in constructii de acest gen. Iar Shibam-ul, oras datand inca din secolul al II-lea d.Hr., este cel care se poate mandri cu primele cladiri de pamant din istorie care au sfidat norii. Construite exclusiv din caramizi de lut facute chiar de localnici, casele turn ale Shibam-ului se ridica la inaltimi de peste 30 de metri si au, cele mai inalte dintre ele, chiar si 11 etaje. Scopul lor, asemenea zidului care inconjoara ineditul oras, a fost acela de a apara populatia locala de triburile de beduini. Caci casele sunt vechi si locuite permanent, in marea lor majoritate, de peste 500 de ani.

Planul orasului a fost astfel realizat incat asezarea sa fie strabatuta de strazi inguste si intortocheate, improprii pentru o caravana sau un grup mare de oameni, suficient ca sa ii faca pe potentialii atacatori sa se gandeasca bine inainte de a patrunde intr-un atare viespar. Chiar si casele par niste fortificatii strategic amplasate. Acesta este poate si motivul pentru care sudul Yemenului nu a fost niciodata cucerit. Shibamul are o vechime de peste 2000 de ani, dar multi il considera, mai degraba, un oras din secolul al XVI-lea, perioada in care au fost ridicate cele mai multe dintre uriasele sale cladiri.

Eroziunea si ploile, chiar daca rare, i-au determinat pe locuitori sa faca reparatii si imbunatatiri constante, astfel incat nimeni nu mai poate spune cu exactite cat de vechi sunt casele. Acum, Shibam-ul se considera un oras modern, lipsit de poluare si de zgomotul infernal al marilor metropole, mandru sa fie posesorul celor mai vechi zgarie nori si, totodata, al celor mai inalte blocuri de pamant din lume. Orasul a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1982, odata cu cea de a 6-a reuniune a prestigioasei organizatii, eveniment ce a avut loc la Paris

 

 

Fișele lui Băsescu după manualul de Filosofie

Arhimede – Cică avea nevoie de un punct de sprijin. Ce-n­seam­nă să n-ai un om lîngă tine cînd ți se face rău. 

Seneca – Un fel de Liiceanu al lui Nero, da’ mai mișto. Împăratu’ ăsta a modernizat Roma din temelii... într-o noapte. 

Diogene – Cică locuia într-un butoi. Sper că era plin. 

Socrate – Bun. Foarte bun. Probabil cel mai bun filozof ofensiv pe care l-a avut Brazilia antică.   

Platon – Ăla cu iubirea platonică. Între timp, nu mai e așa mare rușine să nu-ți placă femeile. 

Aristotel – Un gînditor politic superficial. A scris Categoriile, dar a omis intenționat categoriile defavorizate. 

Sf. Augustin – Mare om! Și-a scris Confesiunile fără să-l che­me nimeni la Parchet sau la DNA. 

Erasmus din Rotterdam – Mă mir că nu m-am întîlnit cu el la crisma din port. 

Rousseau – Le zice bine, da’ parcă mai mișto cîntă Demis.

Sartre – A scris volumul Greața, da’ are numai sfaturi de doi lei. Nimic despre zeama de varză, ciorba de potroace și alea două beri cu care te dregi. 

Feuerbach – Corect e Fenerbahce. Aici trebuia să se ducă Lucescu antrenor, nu la Galatasaray sau Besiktas.

Leibniz – De fapt, mare economist, precursorul monadei unice europene.

Kant – N-am citit nici o carte, da’ am acasă toate filmele lui pe casetă. De la Immanuel 1 la Immanuel 8.

Schopenhauer – Urîți cîini, mai ales ăia de talie mare.

Pascal – Băiat deștept, a făcut un pariu celebru. Prost am fost eu că am pus toți banii pe Dinamo. Dacă-l ascultam pe Mitică, că iese Oțelul campioană, om mă făceam.

Decartes – Cuget, deci exist. Filosofie de doi bani... Să-l văd eu unde mai există el azi. Eu exist! Și dacă vreau și cuget. Dar nu vreau. 

Spinoza – Ăsta-i filosoful care-mi place mie. Am auzit că șlefuia lentile. Să ai, nene, o meserie de tinichigiu la bază, că nu oricine poate să ajungă ospătar.

Wittgenstein – Ăsta nu-i bărbatul lu’ Maia Morgenstein?

Hegel – Auzi la ăsta: teză-antiteză-sinteză... Dacă-l prind că se duce la Sinteza zilei a lui Gâdea, l-am spart cu TVA-ul pe drepturile de autor.

Nietzsche – Mi-a plăcut aia cu „voința de putere“. De la el am învățat o chestie pe care o aplic în politică: ești om cu mine, sînt supraom cu tine.

Karl Marx – Bun autor. Cel mai mult mi-au plăcut Winettou și Old Shaterhand.

Heidegger – Merge, dar, după gustul meu, mai bun e Heineken.

Nae Ionescu – Ăsta a înțeles cum merg lucrurile. Nu lași nimic scris, ca să nu poți fi acuzat de nimic.

Cioran – Un precursor de-al meu cu modernizarea statului. În locul lui eu aș fi început cu Schimbarea la față a României și, pentru poporul meu, aș fi încheiat cu Pe culmile disperării.

Blaga – Mut ca o lebădă. Cred că bea mai mult ca mine. L-am citit imediat cînd a vrut să-i ia locul lui Boc.

Mircea Vulcănescu – A murit în pușcărie. O fi făcut el ceva.

Noica – Mi-a zis Liiceanu că avea o școală la Păltiniș. Păcat că nu mai trăiește, săracu’, că-i făcea Elena sală de sport, bazin olimpic și patinoar.

Pleșu – Se vede pe el că a halit numai filosofie pe pîine. Pe multă pîine.

Liiceanu – Un om bun, dar nu e filosof.

Traian Băsescu – Un filosof de-o rară modestie.

Farmacia casei - leacuri cu nuci

Remedii cu miez si coji de nuca
Modesta nuca are mai multe substante nutritive decat carnea, laptele, ouale, de aceea, se recomanda in alimentatia persoanelor cu distrofie alimentara, anemie, convalescenta, epuizare nervoasa. Miezul de nuca se foloseste faramitat bine, altfel stomacul nu reuseste sa-l digere. Avand in vedere ca nucile contin proteine, este indicat sa le consumati seara sau inainte de somn, daca dormiti dupa masa, deoarece proteinele se asimileaza mai bine cand organismul se relaxeaza. Nu se consuma cantitati mari de miez de nuca. Doza recomandata este de 4-7 nuci, altfel riscati sa va confruntati cu dureri de cap, spasme stomacale, constipatie.
Cresterea imunitatii - mai ales in cazul varstnicilor si al persoanelor istovite de o boala grea. Se amesteca un pahar de miez de nuca pisat, stafide si caise uscate cu 300 g miere de albine. Se consuma cate o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.
Intarirea organismului dupa boala sau in caz de oboseala cronica. Se consuma un amestec format din cantitati egale de miez pisat, cascaval ras si stafide.
Eliminarea durerilor cardiace: Se consuma faina de nuci obtinuta prin macinare, amestecata cu stafide. Fara stafide, se bea cu apa de catre bolnavii de colita si enterocolita.
Procese inflamatorii ale cailor urinare, cu urinari dese. Se administreaza miez de nuca prajita la gratar cu lemne, foarte bine pisat. Se administreaza cu apa.
Curatarea vaselor sanguine. Se toaca marunt coaja uscata de la 14 nuci (neaparat 14!), se amesteca cu 500 ml tuica, se lasa la macerat 70 zile. Se bea cate o lingura, dimineata pe nemancate. Leacul le e de folos si persoanelor cu depuneri de saruri, tromboza, chisturi si tumori, mastopatii fibromatoase.
Tratarea tusei. Se piseaza 4 nuci intregi (miezul si coaja), se amesteca cu o lingura de fructe uscate de soc. Se fierbe amestecul in 500 ml apa, pe foc mic, 15 minute. Se raceste, se strecoara si se amesteca cu o lingura de miere de albine. Se bea cate o lingura, de trei ori pe zi, timp de 7 zile.
Ulcer stomacal. Se prepara un ceai din membranele (pereti care despart miezul nucii) a 4-5 nuci si 250 ml apa clocotita. Se infuzeaza o ora in termos, se strecoara si se bea cate o lingurita dimineata sau inainte de culcare, pe nemancate.
Diabet, colita, boli ale traiectului digestiv, tiroidoza, hipertensiune. Se trateaza cu tinctura din membranele uscate. Acestea se pun intr-un borcan de 500 ml se pun, pe o treime a lui, tocate marunt, apoi se umple borcanul cu tuica si se lasa la macerat 21 de zile. Dupa stoarcere, se pastreaza intr-o sticluta de culoare inchisa. Se bea cate o lingura pusa in 100 ml apa, cu 30 minute inainte de masa.
 

  Tratamente externe
Problemele de tiroida se amelioreaza daca zilnic se aplica pe gat, in zona tiroidei, 4-5 straturi de frunze verzi, strivite putin intre degete. Se lasa 6-8 ore pe locul bolnav.

In cosmetica - nucile pisate sunt recomandate pentru curatarea tenului. Astfel, sunt pisate 2-3 nuci si se amesteca cu cateva lingurite cu apa calduta pana se albesc si formeaza o pasta. Aceasta pasta se aplica pe fata si decolteu si cu miscari circulare se maseaza pielea. Dupa 10 minute pasta este indepartata si se spala tenul cu ceai de musetel. Efectele benefice ale pastei de nuci: ajuta la sanguinizarea pielii, curata in profunzime impuritatile si indeparteaza stratul de piele moarta pregatind pielea pentru aplicarea altor tratamente pentru hidratare.  
Remedii din coaja verde de nuca
Varice, dermatoza, boli ale aparatului locomotor. Se fac frectii usoare sau se aplica comprese cu macerat din coaja verde de nuca. Reteta: se umple un borcan pe 2/3 cu coji taiate marunt sau tocate. Se toarna deasupra otet de mere si se macereaza 2-3 saptamani.
 

 Retete batranesti
Tinctura din nuci verzi
Nucile verzi se taie cu un cutit de inox pe un fund de lemn. Se pun intr-un borcan de sticla, amestecate cu zahar (un pahar la fiecare 10 nuci). Borcanul se tine pe geam, la soare, 10 zile, apoi la intuneric, inca 10 zile. Dupa 20 de zile, se adauga tuica (pentru adulti 250 ml la fiecare 10 nuci, pentru copii - 250 ml la fiecare 20 nuci). Se macereaza inca doua saptamani, apoi se strecoara. Se administreaza pentru vindecarea bolilor traiectului digestiv, dureri de stomac si pancreas, cu 12-20 minute inainte de masa. Doza pentru adulti: o lingura; copii pana la 5 ani - o lingurita; copii pana la 12 ani - 1,5 lingurite pe zi.
Tocatura de nuci
33 de nuci se piseaza apoi se dau prin masina de tocat carne. Se pun intr-un borcan de 3 l, se acopera cu tuica. Se inchide vasul etans, pentru a evita evaporarea alcoolului. Se lasa la soare timp de 40 zile, agitandu-se zilnic. Se strecoara printr-un ciorap (dres de femeie), se stoarce bine si se pastreaza in sticla de culoare inchisa la frigider. Se foloseste pentru tratarea cancerelor, dar si pentru toate tipurile de helmintiaze (viermi intestinali). Se administreaza la fel ca tinctura de nuci verzi.
Macerat cu petrol lampant
Un borcan invelit in hartie neagra se umple cu nuci verzi taiate marunt, peste care se toarna petrol lampant si se lasa 14 zile la rece. Batranii foloseau solutia obtinuta in cazuri de boli grave, in special cancere, dar si pentru contractii musculare, stari depresive, dereglari endocrine, astm bronsic, tahicardie, afectiuni ale sistemului nervos central cu leziuni organice, dupa chimioterapie antitumorala. Se consuma vreme de 7 zile cate o picatura amestecata cu o lingurita de miere de albine, sau pusa pe un cubulet de zahar, apoi alte 7 zile - cate 2 picaturi si inca 7 zile - cate 3 picaturi, amestecate cu 100 ml apa distilata sau de izvor. Dupa o pauza de doua saptamani cura se repeta. A treia cura se face dupa o pauza de 6 luni. Nu se recomanda mai mult de trei cure pe an. Doza este data pentru persoanele cu greutatea 60-70 kg. Persoanele cu greutate mai mare, care suporta gazul, pot incepe tratamentul cu 2-3 picaturi, in cazuri grave se bea si o lingurita, timp de 2-3 zile, dupa care doza se micsoreaza, ca sa nu se afecteze ficatul. Maceratul se bea pe nemancate. Dupa administrare, nu se mananca 1,5-2 ore, timp in care bolnavul trebuie sa stea relaxat, sa nu faca eforturi fizice.
Sirop din coji de nuci
Este un intaritor excelent si totodata un leac pentru bolile de stomac. Ingrediente: 2-3 pumni de coji verzi de nuca proaspat adunate se taie marunt si se fierb 10 minute intr-un litru de apa in care se pun si 3 cuisoare aromate. Se lasa sa se raceasca, se strecoara si se amesteca cu 1 kilogram de zahar tos. Se toarna in sticle de culoare inchisa. Se ia de trei ori pe zi cate o lingurita, dupa mesele principale.